ICCJ. Decizia nr. 887/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 887/2010
Dosar nr. 1133/44/2009
Şedinţa publică de la 4 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea depusă în Dosarul nr. 469/91/2007 al Tribunalului Vrancea, având ca obiect acţiunea reclamantei SC A.S. SA Focşani, prin lichidatori C. Ipurl şi A.C. Ipurl în contradictoriu cu pârâta SC I. SA Buzău privind plata sumei de 8.531.005,4 lei, reprezentând contravaloare lucrări executate, expertul contabil M.I. a solicitat majorarea onorariului stabilit provizoriu la 1.000 lei, cu suma de 28.750 lei.
Tribunalul Vrancea prin încheierea din 19 mai 2009 a respins ca neîntemeiată cererea expertului M.I. privind majorarea onorariului, reţinând că din concluziile reclamantei a rezultat că expertul nu s-a deplasat în teren şi a procedat la evaluarea lucrărilor de antrepriză, în condiţiile în care acestea nu erau finalizate.
Apelul declarat împotriva încheierii din 19 mai 2009 a fost respins ca inadmisibil de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia comercială nr. 71 din 28 septembrie 2009.
În argumentarea acestei decizii instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 282 alin. (2) C. proc. civ. încheierile premergătoare nu pot fi atacate pe calea apelului decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Împotriva acestei decizii expertul contabil M.I. a declarat recurs fără a indica motivele de nelegalitate pe care este întemeiat.
În motivarea recursului său recurentul a arătat că efectuarea raportului de expertiză a necesitat un volum foarte mare de muncă, un total de 850 de ore, pentru care s-a primit un onorariu de 1000 lei care nu a acoperit nici măcar cheltuielile făcute cu convocarea părţilor şi deplasările făcute la părţile din dosar pentru verificarea evidenţelor contabile. De asemenea, precizează recurentul, arhiva privind documentele contabile ale reclamantei nu s-a aflat la lichidator - conform legii şi a fost nevoit să apeleze la instanţă care a pus în vedere lichidatorului să prezinte documentele solicitate dar aceştia nu au cooperat şi a analizat actele în condiţii improprii în arhiva instanţelor de judecată.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Recursul în actuala reglementare este cale extraordinară de atac care se exercită în condiţii strict procedurale pentru motive de nelegalitate aşa cum dispune art. 304 alin. (1)-(9) C. proc. civ. raportat la art. 3021 lit. c) C. proc. civ. Prin dispoziţiile amintite se dispune atât asupra conţinutului motivelor care pot constitui obiect de analiză într-o astfel de cale de atac cât şi sub aspectul condiţiilor impuse procedural pentru exerciţiul recursului. Se observă din redarea succintă a argumentelor care stau la baza criticilor formulate de recurentă că nu a fost invocat nici un motiv de nelegalitate aşa cum dispune sub sancţiunea nulităţii art. 3021 lit. c) C. proc. civ.
Întrucât recursul este cale extraordinară de atac, nedevolutivă prin care se verifică numai legalitatea soluţiei nu se poate pretinde instanţei de casaţie să analizeze criticile aduse deciziei pronunţată de instanţa de apel sub toate aspectele şi să desprindă din acestea eventuale încălcări de lege, substituindu-se părţii care a promovat recursul.
Astfel susţinerile recurentului privind întocmirea raportului de expertiză, a orelor efectuate pentru întocmirea acestuia, a condiţiilor în care a fost întocmit raportul de expertiză sunt aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în această fază procesuală a recursului.
Aşa fiind potrivit art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de expertul contabil M.I. împotriva Deciziei nr. 71 din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 4 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 886/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... | ICCJ. Decizia nr. 908/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
