ICCJ. Decizia nr. 908/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 908/2010
Dosar nr. 43802/3/2007
Şedinţa publică de la 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC L.I.E. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC A.S.M.V. I. SRL Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea hotărârii A.G.A. din data de 27 octombrie 2007 pentru nerespectarea normelor legale şi constitutive privind modalitatea de convocare şi de transmitere a documentelor ce urmau a fi discutate . De asemenea, a invocat nerespectarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi ale Legii nr. 26/1990 privind aprobarea şi depunerea unei forme actualizate a actului constitutiv şi necomunicarea motivelor de aprobare a revocării mandatului reclamantei de administrator din consiliul de administraţie al SC I.T.M. A. SA.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că adunarea generală a asociaţilor a aprobat altă formă a actului constitutiv actualizat faţă de forma care a fost comunicată asociaţilor, că adunarea generală a fost convocată chiar de societate şi nu de administrator. Un alt motiv de nulitate a fost acela că nu s-au respectat dispoziţiile art. 204 raportat la art. 192 din Legea nr. 31/1990.
Pârâta, a invocat excepţia de conexitate cu motivarea că pe rolul instanţei se află şi Dosarul nr. 43651/3/2007 care are ca obiect o cerere de anulare a aceleiaşi hotărâri A.G.A. formulată de un asociat al societăţii. Pârâta a invocat şi excepţia tardivităţii acţiunii, excepţie la care a renunţat la termenul din data de 10 aprilie 2008.
Tribunalul, prin încheierea de şedinţă din data de 27 februarie 2008 a respins excepţia de conexitate invocată de pârâtă, constatând că deşi este vorba de aceeaşi hotărâre atacată, motivele de anulare sunt diferite.
Prin sentinţa comercială nr. 9446 din data de 18 septembrie 2008, Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Comercială a respins ca nefondată acţiunea în anulare formulată de reclamantă.
Analizând motivele invocate de reclamantă, tribunalul a reţinut că urmare convocării asociaţilor SC A.S.M.V. I. SRL Bucureşti, la datele de 26 octombrie 2007 şi 27 octombrie 2007 - prima şi respectiv a doua convocare de a participa la şedinţa adunării generale, conform ordinii de zi stabilită - s-a hotărât aprobarea actului constitutiv actualizat al societăţii, ca urmare a modificărilor aduse anterior şi aprobate la actul constitutiv autentificat sub nr. 1086/1993 şi aprobarea revocării din funcţia de administrator a lui Goleanu Adriana, precum şi aprobarea împuternicirii preşedintelui consiliului de administraţie de a aduce la îndeplinire hotărârea. Tribunalul a constatat că toate motivele de nulitate invocate de reclamantă sunt nefondate. În ceea ce priveşte aprobarea altei forme a actului constitutiv decât cea care a fost comunicată asociaţilor, această susţinere nu a fost probată. Cel de al doilea motiv de nulitate nu subzistă întrucât A.G.A. a fost convocată de către preşedintele consiliului de administraţie . Cu referire la textele articolelor din Legea nr. 31/1990 încălcate, instanţa a reţinut că acestea nu sunt aplicabile în cauză, întrucât pct. 1 din hotărârea A.G.A. nu priveşte modificarea actului constitutiv ci actualizarea acestuia. Neprecizarea sediului corect al societăţii pârâte nu este de natură să conducă la anularea A.G.A. De asemenea, tribunalul a respins si critica privind nemenţionarea în hotărâre a motivelor revocării din funcţie a administratorului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, iar Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia comercială nr. 126 din data de 9 martie 2009 a respins ca nefondat apelul, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa.
Curtea de Apel, analizând motivele invocate a constatat că reclamanta a invocat în apel motivul de nulitate a hotărârii A.G.A. privind încălcarea cap. 2 alin. (2) din Actul constitutiv, motiv formulat cu încălcarea art. 294 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce priveşte celelalte critici aduse sentinţei de fond, Curtea a reţinut că instanţa a pronunţat o hotărâre legală, aplicând corect textele de lege incidente.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC L.I.E. SRL Bucureşti, în cadrul termenului legal, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În raport de motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a criticat decizia instanţei de apel întrucât s-a apreciat în mod greşit că reclamanta şi-a modificat cererea introductivă, întrucât motivul de nulitate al hotărârii A.G.A. este precizat la pct. 3 alin. (2) al acţiunii, fiind doar dezvoltat prin notele scrise. Ambele instanţe, în virtutea rolului activ trebuiau să cerceteze motivele de nulitate ale hotărârii A.G.A. sub toate formele.
În continuare reclamanta arată că notele scrise nu au fost depuse după rămânerea cauzei în pronunţare, ci o dată cu formularea concluziilor asupra fondului cauzei.
Tot prin prisma acestui motiv de recurs, reclamanta a susţinut că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 129 şi 132 C. proc. civ., în realitate instanţele nu s-au pronunţat asupra motivului de nulitate reprezentat de nelegala constituire a A.G.A, motiv de nulitate detaliat prin notele scrise, cu trimitere la textele de lege încălcate.
În raport de motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 204 din L.S.C. şi Ordinul nr. 601/2002 al I.N.S. privind clasificarea activităţilor din economica naţională.
Faţă de nesocotirea art. 204 din L.S.C. recurenta susţine că actul constitutiv nu conţine toate modificările aprobate de A.G.A de-a lungul timpului, respectiv precizarea sediului corect şi recodificarea obiectului de activitate.
A.G.A. nu a fost legal convocată, în acest sens fiind încălcate dispoziţiile art. 195 din L.S.C. şi art. 15 din Actul constitutiv.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
1. Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate atunci ,,când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia,,.
Citând pct. 8 al art. 304, recurenta a adus spre analiză ca,, act juridic dedus judecăţii,, hotărârea A.G.A. din data de 27 octombrie 2007, în ceea ce priveşte legalitatea constituirii sale.
Interpretarea dată de către instanţa de apel este corectă, în sensul că acest motiv de nulitate nu a fost invocat prin cererea de chemare în judecată, ci prin intermediul notelor scrise depuse la dosarul cauzei la ultim termen de judecată.
Astfel, recurenta susţine că invocarea motivului privind nelegala constituire a hotărârii A.G.A. se regăseşte la pct. 3. alin. (2) din cererea de chemare în judecată, deşi acest petit al cererii a vizat nerespectarea art. 204 raportat la art. 192 din Legea nr. 31/1990.
Aşadar, cenzura instanţei de recurs, potrivit motivului invocat se reduce la a constata că instanţele de fond nu au denaturat actul juridic dedus judecăţii.
În raport de aceste precizări, instanţa de apel corect a reţinut că recurenta nu a invocat ca motiv de nulitate a hotărârii A.G.A. din data de 27 octombrie 2007, încălcarea prevederilor cap. 3 alin. (2) din actul constitutiv raportat la dispoziţiile art. 193 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, motiv de nulitate care nu a fost analizat de către instanţa de fond şi în consecinţă nici de către instanţa de apel potrivit dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ.
O altă critică ce a fost invocată în cadrul acestui motiv se referă la faptul că instanţa a apreciat în mod greşit că nu au fost respectate dispoziţiile art. 132 alin. (1) C. proc. civ., precizarea motivelor de nulitate prin notele scrise reprezentând o completare a cererii introductive.
Critica nu poate fi reţinută, având în vedere că art. 132 C. proc. civ. distinge două categorii de cereri : de întregire şi de modificare a cererii iniţiale. Cererile de întregire au ca obiect completarea lipsurilor din cuprinsul cererii iniţiale, cum ar fi prezentarea unor elemente de fapt. Din contră, cererile de modificare sunt acelea prin care reclamantul urmăreşte să schimbe unele elemente importante ale cererii de chemare în judecată, precum părţile, obiectul sau temeiul juridic al cererii. Distincţia este importantă, deoarece, conform art. 132 şi 134 C. proc. civ. cererea de modificare a acţiunii nu poate fi primită, fără acordul celorlalte părţi, decât până la prima zi de înfăţişare.
Petitul III al acţiunii, astfel cum a fost formulat de către reclamantă, are următoarea formulare :,, De asemenea, am arătat că societatea noastră nu a fost prezentă prin reprezentant la acea şedinţă A.G.A. şi prin urmare nu şi-a putut exprima votul astfel încât să nu fie încălcate prevederile legale menţionate mai sus,, (respectiv art. 204 raportat la art. 192 din L.S.C.) . Prin notele scrise depuse la dosarul cauzei la data de 11 septembrie 2008 (data ultimului termen de judecată), reclamanta, în cadrul punctului I al acestora, dezvoltă motivul de nulitate prevăzut de art. 193 din Legea nr. 31/1990, învederând şi argumentând că adunarea generală nu a fost legal constituită.
Este evident, din redarea celor două temeiuri de nulitate, că reclamanta prin notele scrise, a supus dezbaterii un nou temei juridic al cererii, reprezentat de încălcarea art. 193 alin. (3) din L.S.C., ceea ce reprezintă o modificare a cererii de chemare în judecată şi nu o completare a ei.
Din punct de vedere al momentului depunerii notelor scrise - în cadrul termenului de pronunţare sau la ultimul termen de judecată - acesta este irevelevant, având în vedere că modificarea acţiunii se poate face până la primul termen de judecată sau în cadrul termenului acordat în acest scop. Or, în situaţia de faţă, modificarea acţiunii a avut loc după primul termen de judecată şi după acordarea cuvântului părţilor asupra fondului cauzei.
În ceea ce priveşte ignorarea art. 129 alin. (5) C. proc. civ., în sensul că instanţa trebuia să analizeze toate motivele de nulitate a hotărârii A.G.A. sub toate formele lor, această critică este neîntemeiată . Art. 129 C. proc. civ. impune judecătorului obligaţia de a respecta şi de a face să fie respectate principiul contradictorialităţii şi celelalte principii ale procesului civil. Principiul aflării adevărului, statornicit de art. 129 alin. (5) C. proc. civ. implică ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanţă în deplină concordanţă cu realitatea. Însă rolul activ al judecătorului cunoaşte limitări determinate de principiul disponibilităţii procesuale, potrivit căruia instanţa este obligată să se pronunţe asupra celor solicitate în scopul aplicării corecte a legii. În situaţia în care instanţa s-ar fi pronunţat asupra motivului de nulitate privind nelegala constituire a adunării A.G.A, fără să fi fost investită legal în acest sens, ar fi pronunţat o hotărâre nelegală.
2. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Potrivit acestui motiv modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În conformitate cu acest motiv recurenta a adus spre analiză aplicarea art. 204 din Legea nr. 31/1990.
Acest text de lege face parte din cap. 4 intitulat, Modificarea actului constitutiv,, iar pct. 1 din hotărârea atacată se referă la actualizarea actului constitutiv în raport de modificările aprobate anterior de adunarea generală. Împrejurarea menţionării greşite a sediului social al asociatului SC L.I.E. SRL nu reprezintă un motiv de nulitate al hotărârii A.G.A. ci o simplă eroare materială.
Invocarea încălcării Ordinului nr. 601/2002 este nefondată, obiectul de activitate fiind corect reflectat conform actul constitutiv iniţial şi înscrisul constatator emis de registrul comerţului privind recodificările efectuate.
În ceea ce priveşte aplicarea greşită a art. 195 din Legea nr. 31/1990, Înalta Curte constată că din conţinutul convocatorului rezultă că asociaţii au fost convocaţi de preşedintele Consiliului de Administraţie, regula în materie de convocare a adunării generale nefiind încălcată.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC L.I.E. SRL Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 126 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Respinge cererea intimatei SC A.S.M.V. I. SRL Bucureşti privind acordarea de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 887/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 912/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
