ICCJ. Decizia nr. 912/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 912/2010
Dosar nr. 3584/120/2008
Şedinţa publică de la 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dămboviţa, reclamanta S.I.F. O. SA a chemat în judecată pârâta SC P. SA pentru anularea Hotărârii A.G.A. din data de 6 mai 2008
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în calitatea sa de acţionar nu a participat la lucrările şedinţei, fiind îndeplinite astfel condiţiile prevăzute de art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, pentru promovarea acţiunii.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 11 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 31/1990.
Pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în raport de faptul că neregularitatea invocată trebuia sesizată în cursul lucrărilor adunării generale, lucru care nu s-a realizat.
Prin sentinţa nr. 1172 din data de 18 noiembrie 2008 Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi în consecinţă, a anulat măsurile adoptate la pct. 1 şi 2 din hotărârea adunării generale a acţionarilor SC P. SA din 6 mai 2008.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii că potrivit art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, reclamanta care nu a participat la adunare, are dreptul de ataca în justiţie hotărârea adunării generale.
În ceea ce priveşte fondul pricinii, tribunalul a reţinut că din procesul verbal al adunării a rezultat că pârâta nu a prezentat acţionarilor raportul de gestiune al consiliului de administraţie, situaţie care a generat descărcarea de gestiune, ceea ce a produs o vătămare a intereselor sale prin încălcarea actelor premergătoare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, susţinând că au fost interpretate şi greşit aplicate dispoziţiile art. 111 alin. (2) lit. a) şi art. 1172 alin. (1) din Legea nr. 31/1900.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscală, prin Decizia nr. 58 din 15 aprilie 2009 a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea ca nefondată; a reţinut restul dispoziţiilor sentinţei.
Decizia sus menţionată a fost recurată de către reclamanta SIF O. SA Craova, în cadrul termenului prevăzut de art. 301 C. proc. civ., fără a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate în susţinerea recursului, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei recurate şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia insuficientei timbrări a cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenta reclamantă SIF O. SA Craiova a fost însoţit de dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 6 lei, recurenta fiind citată pentru termenele de judecată din data de 13 noiembrie 2009 şi 5 martie 2010 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru în completare de 13,5 lei. (fila 8 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii şi să dispună anularea recursului ca insuficient timbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamanta SIF O. SA Craiova împotriva Deciziei nr. 58 din 15 aprilie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 908/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... | ICCJ. Decizia nr. 913/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
