ICCJ. Decizia nr. 917/2010. Comercial. Acţiune în constatare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 917/2010
Dosar nr. 47/44/2009
Şedinţa publică de la 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta SC G. SA Galaţi a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului Galaţi, Consiliul Local Galaţi prin primar şi Municipiul Galaţi prin primar să se constate că au în patrimoniu dreptul de folosinţă şi administrare a suprafeţei de 11,13 mp, teren situat în Galaţi.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului centru de pâine nr. 436 pe care l-a dobândit prin preluarea de la SC A. SA în baza H.G. nr. 391/1995, privind transmiterea unor spaţii comerciale în patrimoniul societăţilor comerciale cu activitate de producţie din domeniile morărit, panificaţie, carne şi produse din carne, lapte şi produse din lapte, peşte şi produse din peşte. Predarea primirea s-a făcut pe baza procesului verbal de predare primire din 1996. Urmare reorganizării întreprinderii de stat, dreptul de administrare directă a devenit drept de proprietate pentru aceste bunuri, fiind emisă H.G. nr. 894/1991 privind stabilirea şi administrarea terenurilor deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat şi criteriile pentru stabilirea şi evaluarea terenurilor. În continuare, reclamanta a arătat că reclamanta a întocmit documentaţia necesară, însă Consiliul Judeţean Galaţi a restituit-o, cu menţiunea că reclamanta nu a dovedit dreptul de administrare directă. Reclamanta a susţinut că de la data preluării construcţiei şi terenului până în prezent a posedat sub nume de proprietar terenul în speţă, având o posesie continuă şi neîntreruptă, netulburată şi publică, nici o persoană fizică sau juridică nu a respins vreun drept asupra terenului, de asemenea a plătit taxele şi impozitele aferente.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Cauza a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Galaţi, iar prin sentinţa civilă nr. 6093 din 27 iulie 2007, instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi pe fond a admis acţiunea şi a constatat că reclamanta SC G. SA are în patrimoniu dreptul de administrare a supafeţei de teren de 11,13 mp.
Sentinţa sus menţionată a fost apelată de către Municipiul Galaţi prin primar, iar prin Decizia civilă nr. 9/A din 9 noiembrie 2007, Tribunalul Galaţi a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată în totalitate şi a constatat competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă a Tribunalului Galaţi.
Această decizie a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 238/R din 31 martie 2008 a Curţii de Apel Galaţi.
Pârâtele au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipului Galaţi şi Consiliului Local Galaţi.
Tribunalul Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa comercială nr. 2383 din 22 septembrie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Galaţi şi Consiliului Local Galaţi şi a admis acţiunea; a constatat că reclamanta are în patrimoniu dreptul de administrare şi folosinţă a sup. de 11,13 mp teren situat în Galaţi.
În ceea ce priveşte excepţia invocată, tribunalul a reţinut netemeinicia acesteia, având în vedere că terenul se află în Municipiul Galaţi, fiind proprietatea Consilului Judeţean Galaţi şi a Primăriei Galaţi. Pe de altă parte, unităţile administrativ sunt persoane juridice de drept public, cu deplină capacitate juridică şi patrimoniu, fiind reprezentate de primar, potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, tribunalul a reţinut că potrivit art. 20 din Legea nr. 15/1990, dreptul de administrare directă a fost transformat în drept de proprietate pentru bunul care a făcut obiectul dreptului de administrare a fostei înteprinderi, iar în raport de faptul că reclamanta de la data preluării construcţiei şi terenului a posedat imobilul în speţă se impune admiterea acţiunii.
Împotriva sentinţei tribunalului, a declarat recurs pârâta Municipiul Galaţi prin primar, cale de atac calificată de către instanţă ca fiind apel prin încheierea de şedinţă din data de 6 martie 2009, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă, în raport de dispoziţiile art. 111 C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială, prin Decizia nr. 31/A din 23 aprilie 2009 a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea în constatare ca inadmisibilă.
Pentru a proceda la reformarea sentinţei de fond, Curtea a reţinut că în raport de scopul acţiunii - acela de constituire a unui titlu de proprietate petru terenul în litigiu, acţiunea în constatare formulată este inadmisibilă.
Decizia a fost recurată de către reclamanta SC G. SA Galaţi, în temeiul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3, 8 şi 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului şi pe fond admiterea acţiunii.
Intimata Municipiul Galaţi prin primar a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Galaţi şi pe fond respingerea recursului.
În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. recurenta a susţinut că hotărârile pronunţate în cauză sunt date cu încălcarea competenţei altei instanţe. Astfel, în raport de obicetul acţiunii - în constatare - susţine natura civilă a cauzei.
Criticile subsumate motivelor de recurs reprezentate de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. constau în faptul că s-a solicitat să se constate că reclamanta a avut în administrare şi folosinţă suprafaţa de teren în litigiu, act necesar întocmirii dosarului pentru atestarea dreptului de proprietate conform art. 19 şi 20 din Legea nr. 15/1990 şi H.G. nr. 834/1991.
Înalta Curte, analizând, în prealabil, excepţia invocată de către intimata pârâtă Municipiul Galaţi prin întâmpinare o respinge, constatând că instanţele anterioare au pronunţat o soluţie legală în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, reţinând că terenul în litigiu se află în proprietatea Municipiului Galaţi, care exercită atribuţii de administrare şi dispoziţie asupra acestuia, iar potrivit art. 19 din Legea nr. 215/2001administraţia publică locală îşi exercită autonomia prin consiliile locale şi primării.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, analizând criticile invocate în sprijinul motivului de casare potrivit art. 304 pct. 3 C. proc. civ. constată netemeinicia acestora.
Prin Decizia civilă nr. 9/A din data de 9 noiembrie 2007, Tribunalul Galaţi, soluţionând cererea de apel formulată de către pârâta Municipiul Galaţi prin primar şi excepţia de necomercialitate a litigiului de faţă, invocată de către reclamantă a reţinut că Judecătoria Galaţi a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor de competenţă materială, în sensul încălcării dispoziţiilor art. 2 alin. (2) lit. a) C. proc. civ. Decizia Tribunalului Galaţi prin care a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 238/R din 31 martie 2008, prin respingerea recursului declarat de reclamantă. Problema stabilirii competenţei materiale de soluţionare a pricinii de faţă, a fost tranşată în mod irevocabil, în sensul că în raport de natura comercială a cauzei, dată de calitatea de comerciant a societăţii reclamante, şi de obiectul acţiunii, competenţa aparţine jurisdicţiei comerciale, tribunalul fiind competent să judece în primă instanţă. Mai mult decât atât, reclamanta în faţa Tribunalului Galaţi, secţia comercială, a invocat excepţia necompetenţei funcţionale a instanţei comerciale, excepţie pe care ulterior nu a mai susţinut-o, însă tribunalul, verificându-şi propria competenţă nu s-a declarat necompetentă să soluţioneze litigiul.
În raport de aceste precizări, reclamanta nu poate pune în discuţie excepţia necompetenţei materiale a instanţei comerciale, chestiune care a fost tranşată în fazele anterioare.
În ceea ce priveşte criticile privind respingerea acţiunii ca inadmisibilă, încadrate de către reclamantă în pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acestea pot fi încadrate în punctul 9 al art. 304, privind pronunţarea unei hotărâri cu interpretarea greşită a legii. În consecinţă, se constată invocarea formală a art. 304 pct. 8 C. proc. civ., care nu va fi analizat de către Curte.
În ceea ce priveşte interpretarea art. 111 C. proc. civ. raportat la obiectul acţiunii de faţă, vizând acţiune în constatare a dreptului de administrare directă asupra terenului, Înalta Curte constată legalitatea deciziei pronunţată de instanţa de apel.
Art. 111 C. proc. civ. consacră acţiunea în constatare vizând existenţa sau neexistenţa unui drept, dar şi condiţiile de exercitare a acesteia. O particularitate a acţiunii în constatare este că preîntâmpină contestarea unu raport juridic, având caracter subsidiar. În consecinţă, acţiunea în constatare are caracter limitat şi subsidiar.
Cauza acţiunii reclamantei, respectiv scopul urmărit, acela de a-şi constitui un titlu care să ateste primirea în administrare a terenului în litigiu, conferă cererii de chemare în judecată caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului, prin care se doreşte constituirea unui drept şi nu constatarea existenţei lui.
Prin urmare, solicitarea reclamantei privind existenţa dreptului de administrare directă, pentru atestarea dreptului de proprietate, poate fi obţinută în urma avizării documentaţiei tehnice de către organul de specialitate, aviz în urma căruia poate fi obţinut certificatul de atestare a dreptului de proprietate - act administrativ.
Întrucât obiectul procesului vizează constituirea dreptului de administrare directă asupra terenului, necesară pentru atestarea dreptului de proprietate, acţiunea în constatare promovată de către reclamantă în mod corect a fost respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC G. SA Galaţi împotriva Deciziei nr. 31/A din 23 aprilie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 913/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 918/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
