ICCJ. Decizia nr. 904/2010. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.904/2010
Dosar nr. 5967/45/2006
Şedinţa publică din 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 3 septembrie 2002 reclamanta SC A.B. SA a solicitat în contradictoriu cu pârâţii N.Ş.D., D.C. şi D.G. constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare din data de 9 iunie 2000 de notarul public V.C. cu repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Potrivit reclamantei prin contractul a cărui nulitate se solicită a se constata au fost vândute de pârâtul N.Ş.D. un număr de 363 acţiuni echivalentul a 16.300 mp teren arabil aflat în administrarea societăţii în condiţiile în care la momentul încheierii actului acţiunile nu se mai găseau în capitalul social urmare diminuării acestuia prin hotărârea A.G.A. din data de 28 mai 1999.
Prin sentinţa civilă nr. 8815 din 6 noiembrie 2002 Judecătoria Brăila îşi declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila constatând natura comercială a litigiului de competenţa tribunalului ca primă instanţă potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Tribunalul Brăila, la rândul său, prin sentinţa comercială nr. 223 din 12 februarie 2003 îşi declină competenţa în favoarea Tribunalului Vaslui apreciind că din punct de vedere teritorial faţă de dispoziţiile art. 13 C. proc. civ. competenţa aparţine acestei instanţe.
Tribunalul Vaslui, astfel investit, prin sentinţa civilă nr. 28 pronunţată la data de 12 ianuarie 2004 a admis acţiunea reclamantei a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâţii N.Ş.D.şi D.G la data de9 iunie 2000 şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.
Cererea reclamantei formulată împotriva pârâtului D.C. a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesual pasive a acestei părţi.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut din materialul probator administrat că la data încheierii actului acţiunile ce au făcut obiectul vânzării nu existau, pârâtul vânzător N.Ş.D. pierzându-se calitatea de acţionar urmare diminuării capitalului social al societăţii cu suma de 8.106.654.000 lei reprezentând valoarea terenului agricol pentru care societatea nu deţinea titlu de proprietate respectiv echivalentul a 2.126 ha teren agricol proprietatea locatarilor şi 786 ha teren proprietatea acţionarilor.
În acest sens tribunalul constată că hotărârea A.G.A. de diminuare a capitalului social din data de 28 mai 1999 a fost înscrisă în registrul comerţului la data de 6 august 1999, pârâtul N.Ş.D.fiind pus în posesie cu suprafaţa de 16.300 mp teren arabil.
În raport de cele constatate tribunalul apreciază că obiectul vânzării era imposibil sub aspectul inexistenţei sale, iar cauza contractului ilicită, deoarece cumpărătoarea a urmărit să obţină proprietatea asupra terenului în condiţiile în care nu făcea parte din categoria persoanelor îndreptăţite la reconstituire în temeiul legii fondului judiciar.
Prin Decizia nr. 44 din data de 15 martie 2005 Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii D.C. şi D.G împotriva sentinţei fondului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia comercială nr. 2673 din data de 28 septembrie 2006 a admis recursul declarat de pârâţii D.C. şi D.G împotriva deciziei nr. 44 pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel în vederea stabilirii cadrului procesual pasiv urmare decesului pârâtului N.Ş.D. în cursul procesului.
În rejudecare au fost citaţi moştenitorii pârâtului decedat N.Ş.D. respectiv doamnele N.A.M. şi N.G.D., iar la data de 19 martie 2007 s-a dispus suspendarea judecăţii apelului în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. apreciindu-se că dosarul penal nr. 2388/189/2006 aflat pe rolul Judecătoriei Pogoanele în care pârâtul D.C. are calitatea de inculpat are o înrâurire asupra soluţionării prezentei cauze civile.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 2 februarie 2009 la cererea apelanţilor pârâţi urmare soluţionării definitive a dosarului penal prin Decizia nr. 46 din 6 martie 2008 pronunţat de Tribunalul Buzău, secţia penală.
Prin Decizia nr. 24 din data de 30 martie 2009 Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins ca nefundat apelul declarat de pârâţii D.C. şi D.G împotriva sentinţei nr. 28/2004 a Tribunalului Vaslui.
Examinând motivele de apel, instanţa, reţine, în esenţă, că excepţia lipsei de interes a reclamantei invocate de pârâţi este nefondată, întrucât interesul reclamantei este justificat de apartenenţa celor 363 acţiuni ce au făcut obiectul vânzării.
Totodată instanţa de control judiciar confirmă dezlegarea dată pe fondul litigiului de prima instanţă apreciind că prin vânzarea unor acţiuni ce nu mai existau legal s-a urmărit un scop ilicit respectiv obţinerea dreptului de proprietate asupra terenului agricol.
Împotriva acestei decizii, pârâţii D.C. şi D.G au declarat recurs la data de 25 mai 2009, în termen legal, solicitând modificarea deciziei şi sentinţei pronunţate, în cauză în sensul respingerii acţiunii introductive formulată de reclamantă.
Recurenţii şi-au întemeiat recursul pe motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au susţinut următoarele:
- hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în condiţiile în care deşi instanţa respinge apelul nu motivează soluţia pe aspectul excepţiilor invocate – respectiv excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului D.C. excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vaslui şi excepţia lipsei de interes a reclamantei.
- excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului D.C. este rezultatul încălcării dispoziţiilor art. 30 C. fam. potrivit cărora bunurile dobândite de oricare din soţi în timpul căsătoriei un caracter de bun comun şi prin urmare calitatea de pârât a soţului în procesul privind desfiinţarea vânzării bunului este pe deplin justificată;
- excepţia lipsei de interes a fost greşit respinsă deoarece la momentul încheierii contractului, vânzătorul deţinea în proprietate cele 363 acţiuni dobândite în condiţiile Legii nr. 18/1991, iar reclamanta nu mai avea nici un drept asupra celor 363 acţiuni care au fost scoase din capitalul său social;
-hotărârea instanţei este greşită, urmare a confuziei grave cu privire la momentul la care societatea şi-a diminuat capitalul social respectiv 6 august 1999, data în raport de care, acţiunile ce au făcut obiectul vânzării nu mai aparţineau;
-instanţa nu a dat eficienţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii D.C. şi D.G împotriva deciziei nr. 24 din 30 martie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 902/2010. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 905/2010. Comercial → |
|---|
