ICCJ. Decizia nr. 918/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 918/2010
Dosar nr. 4702/285/2007
Şedinţa publică de la 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Rădăuţi care prin sentinţa civilă nr. 4300 din 6 noiembrie 2007 a investit Tribunalul Suceava cu soluţionarea cauzei, reclamanţii N.A. şi N.C. au chemată în judecată pe pârâta AN A.R.D.A.S. SA Bacău, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate dreptul de proprietate cu privire la construcţiile formate din canton, garaj, WC situate pe parcela în suprafaţă de 1.122 mp din C.F. a comunei Horodnic de Sus, drept dobândit prin accesiune, conform art. 482 şi 492 C. civ.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că terenul în litigiu, pe care ei l-au moştenit a fost proprietatea autorului lor N.C. şi pe care s-a construit de către pârâtă un canton cu anexe, construcţii care au fost ulterior dezafectate. Terenul a revenit în proprietatea lor şi cu toate demersurile întreprinse pentru a ajunge la o înţelegere cu pârâta cu privire la construcţii nu au ajuns la nici un rezultat.
Prin sentinţa nr. 539 din data de 25 martie 2009 Tribunalul Suceava, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea astfel cum a fost precizată şi a constatat dobândirea de către reclamanţi a dreptului de proprietate prin accesiune cu privire la construcţia constând în canton edificată de pârâtă pe terenul proprietatea reclamanţilor identificat cadastral conform extras C.F. în suprafaţă de 1.122 mp; au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtei suma de 146.351 lei cu titlu de despăgubiri.
Împotriva sentinţei sus menţionată au declarat apel ambele părţi, iar Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 112 din data de 16 octombrie 2009 a respins ca nefondate ambele apeluri, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa primei instanţe.
Împotriva deciziei sus evocată au declarat recurs reclamanţii N.A. şi N.C., în cadrul termenului legal, fără a motiva în fapt sau în drept cererea de recurs, prin care au solicitat admiterea recursului.
Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 11 şi 20 din Legea nr. 146/1997, modificată, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs, având în vedere că invocarea acesteia primează înaintea oricărei alte cereri şi invocării altor excepţii, formulate în faţa instanţelor de judecată, şi a reţinut:
Art. 1 din Legea nr. 146/1997, modificată, privind taxele judiciare de timbru prevede că acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât şi de către persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepţional, până la termenul stabilit de către instanţă.
Potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea părţii se anulează ca netimbrată.
Faţă de dispoziţiile legale evocate se constată că recursul declarat de către recurenţii reclamanţi N.A. şi N.C. nu a fost însoţit de dovada achitării taxei judiciare de timbru, recurenţii fiind citaţi pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010 cu menţiunea de a achita, taxa judiciară de timbru şi de a depune timbrul judiciar (fila 6 şi 7 dosar recurs).
În raport de împrejurarea că recurenţii nu s-au conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia emisă pentru termenul de judecată din data de 5 martie 2010, când procedura de citare a fost legal îndeplinită, Înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 146/1997, modificată şi respectiv art. 35 pct. 1 şi pct. 5 din Normele metodologice de aplicare a legii, precum şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, cu modificările ulterioare şi să dispună anularea recursului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanţii N.A. şi N.C. împotriva Deciziei nr. 112 din 16 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 917/2010. Comercial. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 920/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs → |
|---|
