ICCJ. Decizia nr. 920/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia 920/2010
Dosar nr. 9362/99/2008
Şedinţa publică de la 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi sub nr. 9362/99/2008 reclamanta SC C. SA, a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Iaşi, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 212.204,65 lei, reprezentând 160.019,10 lei debit şi 46.929,55 lei dobânda legală, calculată conform O.G. nr. 9/2003 până la data de 9 septembrie 2008.
Prin sentinţa comercială nr. 983 din 7 aprilie 2009 a fost respinsă cererea formulată de reclamanta SC C. SA pentru lipsa procedurii concilierii directe şi a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Iaşi.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut că în cauză nu a fost îndeplinită procedura concilierii directe, în condiţiile în care concilierea a fost făcută faţă de Primăria Iaşi nu faţă de Consiliul Local al Municipiului Iaşi, iar Primăria Iaşi nu este parte în contract şi ca urmare nu are calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinţei menţionate, a declarat apel reclamanta SC C. SA iar prin decizia comercială din 5 septembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi a fost respins ca nefondat apelul formulat.
În motivarea deciziei a fost reţinută lipsa concilierii directe în condiţiile în care contractul de prestări servicii în executarea căruia reclamanta susţine că a realizat lucrări - este încheiat între Consiliul Local Iaşi al Municipiului Iaşi ca beneficiar şi SC C. SA ca prestator, Primăria Municipiului Iaşi fiind terţ faţă de convenţie situaţie în care nu are calitate procesuală pasivă.
Reclamanta SC C. SA a formulat recurs împotriva Deciziei civile nr. 75/2009 a Curţii de Apel Iaşi, iar în dezvoltarea motivelor de recurs arată că ambele instanţe au interpretat greşit dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ. întrucât procedura concilierii directe a fost realizată aşa cum rezultă din actele de la dosar fila 28.
Consiliul Local este autoritate deliberativă şi în această calitate, a încheiat contractul de prestări servicii, iar primarul şi implicit Primăria au autoritate executivă potrivit art. 61 şi 77 din Legea nr. 215/2001, acesta având calitate procesuală pasivă.
Consiliul Local nu dispune de o structură funcţională de specialitate tehnico economică care să aibă ca activitate verificare, acceptare lucrări, decontare lucrări executat.
Prin cererea de chemare în judecată au avut calitatea de pârâţi atât Consiliul Local cât şi Primăria Municipiului Iaşi iar aceleaşi pretenţii au mai format obiectul unei somaţii de plată. Raţiunea concilierii directe prevăzute de art. 7201 C. proc. civ. este de a simplifica şi degreva judecăţile având ca obiect pretenţii de natură bănească şi nu de a tergiversa soluţionarea cauzei.
Consiliul Local Iaşi şi Primăria Municipiului Iaşi au formulat întâmpinare prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă faţă de partea contractantă iar Primăria Municipiului Iaşi nu are calitate procesuală, nefiind parte în contract.
Examinând decizia recurată în raport de criticile formulate care deşi nu au fost încadrate în drept de recurentă ele se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. având în vedere dispoziţiile art. 306 (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Prin prevederile art. 7201 C. proc. civ., s-a reglementat efectuarea unei proceduri prealabile, în scopul de a se încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Raţiunea reglementării menţionate a rezultat, din necesitatea de a se degreva rolul instanţelor şi de a simplifica procedura soluţionării cauzelor având ca obiect pretenţii de natură bănească, cauze care pot fi soluţionate pe cale amiabilă şi într-un termen rezonabil, astfel încât să se dea prioritate voinţei părţilor în ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor pe cale judecătorească.
Înalta Curte constată că pârâţii se prevalează de neîndeplinirea procedurii prealabile, prevăzute de art. 7201 C. proc. civ., fără a dovedi o vătămare şi fără a-şi manifesta voinţa de a rezolva litigiul pe cale amiabilă, astfel încât să paralizeze demersul în justiţie al recurentei reclamante.
Reclamanta SC C. SA a chemat în judecată atât Consiliul Local Iaşi cât şi Primăria Municipiului Iaşi.
La data de 8 mai 2007, prin adresa Primăriei Municipiului Iaşi - Direcţia tehnică a fost notificată şi invitată la conciliere conform art. 7201 C. proc. civ., fapt ce rezultă din actele depuse la dosarul de fond fila 28-29.
Este adevărat că reclamanta a încheiat contractul de prestări servicii din 18 februarie 2004 cu Consiliul Local al Municipiului Iaşi reprezentat de Primar şi directorul executiv care au şi semnat contractul dar Consiliul Local conform art. 1 alin. (1) lit. d) şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 este autoritate deliberativă, iar Primăria este o autoritate executivă care pune în aplicare şi duce la îndeplinire hotărârile şi dispoziţiile Consiliului Local conform art. 61 şi 77 din Legea nr. 215/2001. Primăria este o instituţie publică cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire hotărârile Consiliului Local.
Raportându-ne strict la autonomia locală şi având în vedere dispoziţiile art. 66 -69 din Legea nr. 215/2001, vom putea spune că primarul are trei categorii de sarcini: de reprezentare; de execuţie al Consiliului Local şi de şef al administraţiei locale şi a aparatului.
Potrivit art. 67 din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu alte autorităţi publice, cu persoanele fizice sau juridice, române sau străine, precum şi în justiţie. Faptul că primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în justiţie, nu exclude dimpotrivă, presupune ca în justiţie să figureze, în calitate de pârât şi Consiliul Local.
Astfel, contractul de prestări servicii din 18 februarie 2004 a fost încheiat de Consiliul Local al Municipiului Iaşi în urma Hotărârii din 28 aprilie 2004. O astfel de hotărâre a Consiliului Local poate să aibă şi semnificaţia exprimării acordului de voinţă al persoanei juridice (unitatea administrativ teritorială) pentru încheierea unui contract cu toate consecinţele care decurg de aici.
Contractul în discuţie a fost încheiat de Consiliul Local al Municipiului Iaşi având la bază Hotărârea din 2004 şi primarul Municipiului Iaşi care reprezintă oraşul conform art. 67 din Legea nr. 215/2001, primarul exercitând şi funcţia de ordonator principal de credite potrivit art. 68 lit. f) din Legea nr. 215/2001.
Astfel, că de fiecare dată când acţiunea în justiţie vizează hotărâri ale Consiliului Local, existând şi capete de cerere de ordin patrimoniu, în litigiu alături de Consiliul Local trebuie să stea şi primarul având în vedere dispoziţiile art. 67 şi 68 lit. a) din Legea nr. 215/2001.
În consecinţă, faţă de dispoziţiile legale expuse ambele instanţe respectiv instanţa de apel cât şi instanţa de fond au apreciat greşit că primarul Municipiului Iaşi a semnat contractul de prestări servicii nu în calitate de reprezentant al Primăriei Iaşi.
Instanţele de judecată aveau obligaţia că în virtutea rolului activ prevăzut de art. 129 pct. 5 C. proc. civ. să stabilească cadrul procesual ţinând cont de raporturile juridice stabilite de părţi prin contractul de prestări servicii cât şi de dispoziţiile Legii nr. 215/2001 care stabileşte fără echivoc că Primarul şi implicit Primăria este autoritate executivă, iar Consiliul Local este autoritate deliberativă.
Prin urmare, nu se poate susţine că intimatele pârâte nu au avut cunoştinţă de valoarea şi natura pretenţiilor solicitate de recurenta reclamantă cât timp, înainte de promovarea acţiunii Primăria Municipiului Iaşi a fost notificată în condiţiile art. 7201 C. proc. civ.
În mod corect ar fi trebuit ca această convenţie de prestări servicii să fie încheiată între unitatea administrativ teritorială reprezentată prin primar, care în acest mod ar fi adus la îndeplinire hotărârea adoptată de organul deliberativ la 28 aprilie 2004 (fila 16 dosar fond).
Dincolo de acest viciu de formă, drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună credinţă iar intimatele pârâte au exercitat cu rea credinţă aceste drepturi când au susţinut excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Iaşi prin primar (ca organ executiv) şi lipsa concilierii directe. Prin urmare, în cauză prevederile art. 7201 C. proc. civ. au fost îndeplinite (organul executiv fiind invitate la conciliere ) iar voinţa părţilor este aceea de a se rezolva litigiul pe cale judecătorească şi nu pe cale amiabilă, instanţele de fond dând o interpretare excesiv de rigidă acestor prevederi.
Având în vedere că litigiul a fost soluţionat pe excepţii fără a intra în cercetarea fondului Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a va admite recursul, casează hotărârile pronunţate respectiv sentinţa comercială nr. 983 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, cauza urmând a fi trimisă pentru rejudecare Tribunalului Iaşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC C. SA Iaşi împotriva Deciziei nr. 75 din 7 septembrie 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, casează decizia recurată şi sentinţa comercială nr. 983 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimite cauza Tribunalului Iaşi pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 918/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 924/2010. Comercial. Constatare nulitate act.... → |
|---|
