ICCJ. Decizia nr. 924/2010. Comercial. Constatare nulitate act. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 924/2010
Dosar nr. 4716/1/2009
Şedinţa publică de la 5 martie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 139 din 9 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta SC E.T. SA Târgu Jiu împotriva pârâtelor SC C.P.C. SRL Motru, D.G.F.P. Gorj, R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin şi A.F.P. Motru şi s-a constatat nulitatea absolută a procesului verbal de compensare din 26 august 2004 emis de R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut că reclamanta a iniţiat procedura de compensare prin procesul verbal nr. 715 din 26 august 2004, cu R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin, care datora reclamantei 300.000.000 lei şi a ales pentru închiderea compensării pe pârâta SC C.P.C. SRL Motru. Întrucât procesul verbal a fost depus la data de 26 august 2004 şi înregistrat la data de 31 august 2004, pârâta a încălcat dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 545/2001 şi art. 4 din normele metodologice emise pentru aplicarea acestei ordonanţe, potrivit cărora compensarea se realizează până la data de 24 decembrie. De asemenea, tribunalul a reţinut frauda la lege prin încălcarea dispoziţiilor imperative.
Apelul declarat de către pârâtele R.A.A.N. Drobeta Turnu Severin, D.G.F.P. Gorj şi SC C.P.C. SRL Motru a fost soluţionat de către Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, care prin Decizia nr. 103 din 10 aprilie 2008 a admis apelurile pârâtelor, a schimbat sentinţa atacată şi a respins acţiunea ca nefodată.
În pronunţarea deciziei, instanţa de apel a reţinut greşit că instanţa de fond a constatat nulitatea compensării efectuate de părţi cu procesul verbal nr. 715 din 26 august 2004, dispoziţiile legale, respectiv O.U.G. nr. 45/2001 fiind respectate.
Împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Craiova, a declarat recurs reclamanta SC E.T. SA Târgu Jiu pentru motivul prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care s-au invocat următoarele aspecte:
- la data de 26 august 2004, data procesului verbal atacat, reclamanta nu avea nici o datorie faţă de pârâta SC C.P.C. SRL Motru, pentru a opera compensarea. Dimpotrivă avea de încasat de la R.A.A.N. Turnu Severin o creanţă de 30.000 lei şi cum aceasta nu avea lichidităţi s-a convenit stingerea creanţei indirect prin executarea unor lucrări de către SC C.P. SRL Motru lucrări de tâmplărie aluminiu în 30 de zile;
- în situaţia în care aceste lucrări nu au fost executate, procesul verbal întemeiat pe o cauză ilicită, nu-şi produce efecte şi a solicitat anularea acestuia;
Înalta Curte, a stabilit, după examinarea motivelor de recurs că întrucât reclamanta a invocat prin acţiune nulitatea absolută a procesului verbal de compensare din 26 august 2004, semnat de reclamantă şi pârâtă, fără obiecţiuni şi condiţii, aceasta trebuia să dovedească care din condiţiile esenţiale pentru validitatea convenţiilor prevăzute de art. 948 C. civ. au fost nesocotite. Instanţa de recurs, a reţinut că procesul verbal din 2004 a fost valabil încheiat, iar atât timp cât reclamanta a semnat actul în cauză, fără condiţii, obiecţii, susţinerile privind nerespectarea unor obligaţii exced obiectului cauzei.
Prin Decizia nr. 646 din 3 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC E.T. SA Târgu Jiu împotriva Deciziei nr. 103 din 10 aprilie 200 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Împotriva deciziei sus evocată a formulat contestaţie în anulare reclamanta SC E.T. SRL Târgu Jiu pentru motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
În argumentarea motivului prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs, respingând recursul, a omis din greşeală să cerceteze trei dintre motivele invocate în recurs şi anume:
La momentul operării procesului verbal de compensare, cauza a devenit din licită în ilicită ; prin închiderea circuitului de compensare la data de 10 ianuarie 2005, s-a încălcat o normă imperativă, respectiv art. 4 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 34/2001, întrucât beneficiarul putea depune procesul verbal pentru compensare până la data de 24 octombrie 2004 ; după această dată, orice compensare este nulă de drept, fiind fraudată o normă de lege specială şi imperativă; expertizele efectuate în cauză au concluzionat că procesul verbal de compensare nu avea valabilitate, însă instanţele au încălcat dreptul la apărare, fiind pronunţate decizii nelegale şi netemeinice.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente:
Hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare, care este o cale extraordinară de atac, admisibilă numai în cazurile limitativ enumerate de lege, textele care o prevăd fiind de strictă interpretare.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care reglementează contestaţia în anulare specială sunt de strictă interpretare şi au în vedere numai greşeli materiale cu caracter procedural în legătură cu aspectele formale ale judecăţii pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
În cauză, motivele invocate de către contestator vizează greşeli în stabilirea situaţiei de fapt sau asupra modului în care instanţa de recurs a înţeles să interpreteze textele legale incidente în cauză.
În speţă, instanţa de recurs a analizat condiţiile cerute de art. 948 C. civ., privind capacitatea de a contracta, consimţământul valabil al părţilor ce se obligă, obiect determinat şi cauză ilicită, condiţii necesare pentru validitatea convenţiilor, care au determinat soluţia respingerii recursului declarat de către reclamantă.
În consecinţă, aşa cum s-a arătat în cele ce preced, dispoziţiile legale care reglementează această cale extraordinară de atac, nu permit părţilor să deschidă posibilitatea recursului la recurs, motiv pentru care Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC E.T. SA Târgu Jiu împotriva Deciziei nr. 646 din 3 martie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 920/2010. Comercial. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 925/2010. Comercial. Evacuare. Contestaţie... → |
|---|
