ICCJ. Decizia nr. 927/2010. Comercial. Procedură necontencioasă. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 927/2010
Dosar nr. 197/90/2009
Şedinţa publică de la 5 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea adresată Tribunalului Vâlcea la data de 5 mai 2006, reclamanta SC A.E. SA a solicitat obligarea pârâtei SC S.I. SRL la predarea spaţiului situat în Râmnicu Vâlcea, Judeţul Vâlcea sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii de 100 euro pe zi de întârziere.
Potrivit reclamantei, spaţiul comercial a cărei predare o solicită a făcut obiectul unui contract de asociere încheiat la data de 26 aprilie 2000 între SC F.S. SA, cu care reclamanta a fuzionat prin absorbţie la data de 20 ianuarie 2003, şi pârâta SC S.I. SRL, contract care a expirat la data de 26 aprilie 2006 urmare împlinirii duratei asocierii convenită de părţi.
2. Prin sentinţa nr. 762 din 1 iunie 2009 pronunţată în al doilea ciclu procesual derulat în cauză, Tribunalul Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea reclamantei şi a obligat pârâta să-i predea spaţiul comercial în litigiu; prin aceiaşi sentinţă a fost respinsă cererea de chemare în judecată a altor persoane, respectiv SC R.T.G.M.I. SRL şi CN L.R. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul, ca instanţă în rejudecare, după casare, a reţinut din examinarea contractului de asociere din 26 aprilie 2000 că intenţia comună a părţilor a fost de a aduce în asociere numai folosinţa spaţiului comercial din Râmnicu Vâlcea, iar prin expirarea duratei asocierii, încetează dreptul de folosinţă al spaţiului de către pârâtă.
3. Sentinţa tribunalului a fost apelată de către pârâta SC S.I. SRL la data de 30 iulie 2009.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, astfel investită cu soluţionarea apelului promovat de pârâtă, prin încheierea pronunţată la data de 18 noiembrie 2009 a dispus suspendarea judecării apelului în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. - până la soluţionarea cauzei penale ce face obiectul Dosarului penal nr. 49.915/3/2008 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
4.Împotriva încheierii pronunţate la data de 18 noiembrie 2009 de suspendare a judecăţii apelului, a declarat recurs prin cererea înregistrată la 5 ianuarie 2010, reclamanta SC A.E. SA.
Potrivit susţinerilor recurentei, încheierea de suspendare a judecării cauzei este netemeinică şi nelegală, deoarece dosarul penal aflat în prezent pe rolul Tribunalului Bucureşti, urmare declinării competenţei de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, vizează fapte de corupţie fără nicio înrâurire asupra soluţionării prezentei cauze comerciale care are ca obiect o obligaţie de a face respectiv obligarea pârâtei să-i predea folosinţa spaţiului.
Sub un al doilea motiv recurenta arată că suspendarea dispusă aduce grave prejudicii societăţii care în prezent este chemată în judecată în litigiul ce face obiectul Dosarului nr. 13425/3/2009 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, în calitate de chemată în garanţie pentru despăgubiri cauzate de nerespectarea obligaţiei de predare a spaţiului către cumpărătorul acestuia.
5. Asupra recursului
Verificând legalitatea şi temeinicia încheierii atacate Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Dispoziţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ. reglementează ipoteza suspendării facultative a judecăţii unei cauze civile, atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
Rezultă din dispoziţiile legale susmenţionate două aspecte esenţiale care conturează acest caz de suspendare facultativă şi anume existenţa unei dependenţe între acţiunea civilă şi soluţia din acţiunea penală având în vedere si dispoziţiile art. 22 alin. (1) C. proc. pen. potrivit cărora hotărârea definitivă a instanţei penale are autoritate de lucru judecat, în faţa instanţei civile, cu privire la existenţa faptei, a persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia.
Al doilea aspect vizează caracterul permisiv al normei în discuţie în condiţiile în care asupra oportunităţii luării măsurii hotărârea este lăsată la aprecierea instanţei.
Examinând încheierea de suspendare a judecăţii din data de 18 noiembrie 2009 din perspectiva acestor aspecte esenţiale Înalta Curte constată că instanţa de apel nu îşi motivează măsura dispusă nici din punct de vedere al oportunităţii şi nici în ce priveşte influenţa pe care soluţia din acţiunea penală o are asupra rezolvării cauzei civile, simpla trimitere la existenţa unui dosar penal aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie fără o analiză în concret a utilităţii şi necesităţii suspendării, echivalează cu o nemotivare.
Din rechizitoriul depus la dosarul cauzei de către apelanta pârâtă în susţinerea cererii sale de suspendare a judecăţii apelului rezultă că au fost trimise în judecată mai multe persoane din conducerea SC A.E. SA, SC R.T.G.M.I. SRL pentru infracţiuni de spălare de bani, fals în înscrisuri sub semnătură privată, folosirea de informaţii privilegiate pentru dobândirea de instrumente financiare la care aceste informaţii se refereau şi efectuare, împreună cu alte persoane, în mod concertat, de operaţiuni de manipulare a pieţei de capital.
Or, litigiul comercial de faţă are ca obiect obligarea pârâtei să preda folosinţa spaţiului comercial deţinut în baza unui contract de asociere ajuns la termen, obiect în raport de care temporizarea soluţionării litigiului până la soluţionarea irevocabilă a cauzei penale apare ca nejustificată în condiţiile în care, nu rezultă în ce măsură condamnarea irevocabilă a persoanelor trimise în judecată pentru faptele imputate ar avea o înrâurire hotărâtoare în ce privesc drepturile şi interesele legitime ale părţilor din procesul civil.
Din motivele de apel formulate de pârâta SC S.I. SRL rezultă că obiectul disputei poartă asupra obligaţiei de predare a spaţiului ce a făcut obiectul asocierii, precum şi asupra cererii sale de restituire a sumelor datorate de reclamantă în baza aceluiaşi contract de asociere aspecte care nu relevă dependenţa de soluţionarea cauzei penale.
Aşa fiind, Înalta Curte constatând că măsura suspendării judecăţii dispusă prin încheierea din 18 noiembrie 2009 nu se circumscrie cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 244 pct. 2 C. proc. civ., în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite prezentul recurs şi va casa încheierea de suspendare cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Piteşti pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.E. SA Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din data de 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, casează încheierea recurată şi trimite cauza Curţii de Apel Piteşti pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 926/2010. Comercial. Acţiune în anularea... | ICCJ. Decizia nr. 928/2010. Comercial. Conflict de competenţă.... → |
|---|
