ICCJ. Decizia nr. 967/2010. Comercial. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 967/2010
Dosar nr. 9102/288/2007
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 33 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, s-au respins excepţiile tardivităţii şi prematurităţii contestaţiei la executare şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei Trezoreria Municipiului Râmnicu Vâlcea.
S-a admis contestaţia la executare silită prin poprire formulată de debitoarea SC S. SRL în contradictoriu cu intimata-creditoare A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti şi intimaţii terţi popriţi B.C.R. - Sucursala Râmnicu Vâlcea şi Trezoreria Municipiului Râmnicu Vâlcea; s-au anulat formele de executare prin poprire îndreptată la BCR - Sucursala Vâlcea şi Trezoreria Municipiului Râmnicu Vâlcea; s-a dispus reîntoarcerea executării silite în sensul restabilirii situaţiei anterioare, executării cu consecinţa deblocării conturilor contestatoarei şi restituirea sumei poprite de 6004,16 lei către contestatoare.
Referitor la excepţia prematurităţii contestaţiei la executare instanţa de fond a reţinut că în raport de prevederile art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998 şi art. 1141 C. proc. civ. acţiunea fiind primită, se comunică şi celeilalte părţi şi trebuie examinată.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 401 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., contestatoarea nu a primit comunicarea privind înfiinţarea popririi şi aceasta a luat cunoştinţă la 21 aprilie 2006, când a primit un extras cu situaţia conturilor sale.
Pe fondul litigiului, s-a stabilit că prin adresa din 2005 D.G.F.P. Vâlcea a comunicat contestatoarei că este scutită de la plata obligaţiilor bugetare în baza Legii nr. 190/2004, iar faptul că intimata A.V.A.S. este nemulţumită de această situaţie de fapt nu i se poate imputa contestatoarei.
Împotriva acestei sentinţe intimata A.V.A.S. cu sediul în Bucureşti a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi 3041 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea, modificarea hotărârii instanţei de fond şi respingerea contestaţiei la executare.
S-a invocat în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că instanţa numai cu aplicarea greşită a prevederilor art. 401 C. proc. civ. a respins excepţia tardivităţii contestaţiei.
Recurenta a susţinut că în baza O.U.G. nr. 95/2003 a preluat o creanţă fiscală în valoare de 6.004,46 lei asupra intimatei SC S, SA Râmnicu Vâlcea, iar societatea a fost notificată cu privire la aceste sume reprezentând dobânzi şi penalităţi de către C.A.S. Vâlcea conform înştiinţării de plată nr. 1000 din 22 ianuarie 2004.
Mai mult recurenta a demarat procedura de executare silită prin transmiterea somaţiei colective din 4 martie 2004 afişată la sediul C.A.S. Vâlcea la data de 13 martie 2004 aşa încât contestaţia înregistrată la data de 5 mai 2006 este formulată peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ.
Pe fondul litigiului s-a susţinut că procedura executării silite s-a efectuat cu respectarea dispoziţiilor legale că prin înfiinţarea popririi conturilor bancare s-a încasat suma de 6004,16 lei prin O.P. din 21 aprilie 2006, iar A.V.A.S. a dispus deblocarea conturilor bancare ale societăţii debitoare.
S-a invocat faptul că M.F.P. nu putea încheia Ordin Comun conform Legii nr. 190/2004 pentru obligaţiile restante preluate de A.V.A.S. întrucât sumele ce au făcut obiectul predării la A.V.A.S. nu intră în categoria creanţelor ce pot fi urmărite şi încasate de A.N.A.F.
Referitor la acordarea înlesnirilor conform Legii nr. 190/2004, recurenta a precizat că A.D.S. nu a transmis documentaţia necesară desfăşurării procedurii de acordare a acestora, aşa încât la momentul efectuării procedurii executării silite creanţa era valabilă.
S-a invocat în temeiul art. 304 pct. 7 C. proc. civ. că instanţa de fond a admis contestaţia la executare fără a motiva în drept soluţia pronunţată.
Prin întâmpinare intimata SC S. SRL cu sediul în Râmnicu Vâlcea a solicitat respingerea recursului şi a invocat că în raport de data înfiinţării popririi 21 aprilie 2006 contestaţia la executare a fost formulată în termelul de 15 zile prevăzut de Lege.
Intimata a precizat că D.G.F.P. Vâlcea a aprobat cu adresa din 12 aprilie 2005 scutirea integrală a obligaţiilor bugetare, astfel că la data înfiinţării popririi debitul fusese stins integral.
Recursul nu este fondat.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii contestaţiei la executare, în mod judicios a fost respinsă de instanţa de fond întrucât intimata-contestatoare a luat cunoştinţă de înfiinţarea popririi asupra conturilor bancare la data de 21 aprilie 2006 şi a formulat contestaţia, la 5 mai 2006, deci în termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Nu se poate reţine susţinerea recurentei privind transmiterea unei somaţii colective afişată la sediul C.A.S. întrucât aceasta a fost o simplă afirmaţie şi care nu a fost dovedită.
Pe fondul litigiului, urmează a se examina cauza sub toate aspectele având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., întrucât recursul priveşte o hotărâre care potrivit legii nu poate fi atacată cu apel şi deci nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Cu O.P. din 16 iulie 2004 intimata SC S. SRL a achitat debitul în sumă de 9.333,913 lei reprezentând contribuţia personalului la asigurările sociale de sănătate.
Ulterior, societatea a solicitat scutirea la plată, conform art. 1 alin. (1), lit. a) din legea nr. 190 din 24 mai 2004 a sumeloor reprezentând dobânzi şi penalităţi.
Cu adresa din 12 aprilie 2005 D.G.F.P. Vâlcea a comunicat că intimata-contestatoare a fost scutită de plata obligaţiilor bugetare, iar prin raportul de inspecţie înregistrat din 20 iunie 2005 (fila 27 fond) s-a reţinut că societatea nu mai are nici o datorie faţă de asigurările sociale de sănătate.
Aşa fiind la data înfiinţării popririi asupra contului bancar al intimatei-contestatoare (5 aprilie 2006) debitul era achitat.
Critica recurentei că M.F.P. nu putea încheia Ordin Comun în conformitate cu Legea nr. 190/2004 privind obligaţiile restante preluate de A.V.A.S. nu poate fi reţinută cât timp acest act nu a fost anulat în condiţiile prevăzute de lege.
Nu este fondat nici motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. prin care s-a invocat că instanţa a admis contestaţia la executare, fără a motiva în drept soluţia pronunţată.
Pe de o parte, recurenta nu a arătat în concret care sunt dispoziţiile legale pe care instanţa nu le-a reţinut în ceea ce priveşte motivarea în drept a hotărârii.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut în considerentele deciziei că intimata-contestatoare a fost scutită de la plata obligaţiilor bugetare în condiţiile Legii nr. 190/2004 la data de 12 aprilie 2005, anterior Ordinului de înfinţare a popririi din 5 aprilie 2006 şi deci s-a referit efectiv la faptul că nu erau îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 454 alin. (1) C. proc. civ. privind înfiinţarea popririi.
Pentru considerentele reţinute urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva Deciziei comerciale nr. 33 din 17 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 953/2010. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 969/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs → |
|---|
