ICCJ. Decizia nr. 971/2010. Comercial. Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 971/2010
Dosar nr. 5281/105/2008
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 august 2008 reclamanta B.I.L. Cipru a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Sinaia să se dispună anularea Hotărârii A.G.A. SC P. SA din data de 30 iunie 2008.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 21 din 10 decembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Hotărârea a fost confirmată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 47 din 24 martie 2009 prin care s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei instanţei de fond.
S-a reţinut în considerentele deciziei că în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990 referitoare la convocare şi menţinerea problemelor ce au făcut obiectul dezbaterilor adunării. Că atât convocarea cât şi completarea acesteia îndeplinesc cerinţele prevăzute de art. 117 alin. (2) şi 1171 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în convocator fiind precizată şi data de referinţă.
Împotriva acestei decizii a declarat de reclamanta B.I.L. Cipru care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. susţinând că instanţa a aplicat greşit prevederile art. 117 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, cele privitoare la data de referinţă, la capacitatea juridică a administratorilor şi totodată a înlăturat nelegal de la aplicare art. 117 din aceeaşi Lege.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei referitoare la legalitatea convocării adunării generale sub aspectul constituirii şi al deliberărilor, Înalta Curte va reţine că societatea recurentă considera în mod greşit că această convocare nu respectă prevederile legale, deoarece atunci când, pe ordinea de zi figurează propuneri pentru modificarea actului constitutiv, convocarea va trebui sa cuprindă textul integral al propunerilor, sens în care sunt şi dispoziţiile art. 117 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale.
Astfel, completarea publicată în M. Of. Partea a IV-a nr 3318 din 16 august 2008, adusă convocării adunării generale cuprinde toate elementele pe care societatea reclamantă susţine că ar fi trebuit sa le cuprindă, fiind detaliate foarte clar la pct. 3: Asigurarea restului finanţării în afara fondurilor structurale pentru proiectul „Modernizarea şi extinderea structurilor de cazare şi a utilităţilor conexe la SC P. SA Sinaia, proiect elaborat prin hotărârea A.G.E.A. din 27 mai 2008”.
Faţă de ceea ce era pe ordinea de zi au fost deliberări şi propuneri, textul propus iniţial fiind îmbunătăţit, nefiind vorba despre un element nou pe ordinea de zi, suplimentar faţă de cele existente deja.
Astfel, acţionarii nu au fost puşi în situaţia de a nu fi luat cunoştinţă spre problemele existente pe ordinea de zi şi nici de a nu fi avut posibilitatea să se pregătească şi să decidă în cunoştinţă de cauză, aşa cum în mod eronat susţine reclamanta.În această situaţie nu se poate vorbi despre nelegalitatea hotârârilor adoptate şi depăşirea competenţei potrivit art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990.
Cu privire la nelegalitatea constituirii adunării faţa de încălcarea dispoziţiilor privind data de referinţă, Înalta Curte va reţine că, în speşă, convocarea, precum şi completarea acesteia, îndeplinesc toate cerinţele prevăzute de lege, adunarea generală fiind legal constituită, cu respectarea prevederilor privind data de referinţă.
Astfel, societatea reclamantă face o confuzie susţinând că o completare făcută convocatorului ar reprezenta o nouă convocare conform art. 123 alin. (2). În conformitate cu prevederile art. 1171 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 intimata a fost obligată să completeze ordinea de zi, la solicitarea unui acţionar deţinând mai mult de 5% din capitalul social al societăţii, solicitare primită după publicarea convocării.
De asemenea, conform prevederilor art. 1171 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, ordinea de zi completată cu punctele propuse de acţionari ulterior convocării, trebuie publicată cu cel puţin 10 zile înaintea adunării generale, la data menţionată în convocatorul iniţial, iar societatea nu a făcut altceva decît să se conformeze acestei dispoziţii legale.
În aceste condiţii, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate ar fi fost imposibil ca o completare a convocării să conţină o dată de referinţă ulterioară cu cel puţin 4 zile lucrătoare datei de publicare în presă a acestei completări, având în vedere faptul că ea poate fi publicată cu 10 zile înaintea datei menţionate în convocatorul iniţial pentru întrunirea adunării.
Aşadar, aprecierile recurentei cu privire la încălcarea datei de referinţă nu sunt fondate, dispoziţiile legale în acest sens fiind respectate.
În ceea ce priveşte încălcarea normelor imperative în materia societăţilor comerciale, Înalta Curte apreciază că prin hotărârea adoptată nu au fost încălcate în nici un fel dispoziţiile legale.
Astfel, hotărârea adoptată reprezintă o aprobare prealabilă necesară pentru încheierea actelor privind finanţarea, nefiind nevoie de un set suplimentar de aprobări, această situaţie făcând imposibilă funcţionarea unei societăţi comerciale.
Prin hotărârea atacată s-au stabilit precis limitele finanţărilor, persoanele de la care pot fi obţinute, limitele dobânzilor şi modul în care se pot constitui garanţiile, hotărârea identificând şi sursele de finanţare. Hotărârea constituie procura necesară administratorului societăţii pentru încheierea acestor acte şi nu o delegare generală a competentelor către Consiliul de Administraţie conform art. 114 din Legea nr. 31/1990, ci o delegare prealabilă, atribuită conform art. 241 din Legea 297/2004 privind piaţa de capital.
Este firesc ca aceste negocieri privind multitudinea de clauze, altele decât elementele esenţiale ale contractării unui credit (cuantum, dobânzi, garanţii) să fie delegate administratorului societăţii.
Totodată se face o confuzie între instituţia delegării competentelor A.G.A. şi cea a reprezentării societăţii în relaţiile cu terţii de către Consiliul de Administraţie, respectiv preşedintele acestuia în baza Hotărârilor A.G.E.A. pentru încheierea de contracte, aprobarea în speţă fiind acordată în prealabil şi cu limită de mandat.
Pentru aceste considerete, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. Cipru împotriva Deciziei comerciale nr. 47 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.I.L. Cipru împotriva Deciziei comerciale nr. 47 din 24 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 970/2010. Comercial. Evacuare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 973/2010. Comercial. Suspendare provizorie a... → |
|---|
