ICCJ. Decizia nr. 970/2010. Comercial. Evacuare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 970/2010
Dosar nr. 3286/90/2008
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 44 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Budeşti împotriva sentinţei comerciale nr. 107 din 22 ianuarie 2009 a Tribunalului Vâlcea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa primei instanţe s-a admis acţiunea reclamantului şi s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu pe care îl ocupă fără drept, reţinându-se că reclamantul a dobândit spaţiul prin licitaţie conform O.G. 11/1996, iar contra acestei forme de executare silită nu s-a formulat vreo contestaţie. În consecinţă, reclamantul este îndreptăţit să solicite evacuarea pârâtei.
Împotriva deciziei instanţei de apel, pârâta a declarat recurs invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Recurenta a susţinut că acţiunea în evacuare ar fi fost posibilă numai dacă între părţi ar fi existat reporturi locative şi consideră că singura acţiune prin care s-ar fi putut verifica titlurile părţilor nu putea fi decât o acţiune în revendicare.
Pârâta recurentă a mai susţinut că instanţa a apreciat în mod greşit forţa probantă a dispoziţiei de încasare din 16 decembrie 1976 şi a notei de debitare-creditare din 7 noiembrie 1982, documente cu care consideră că dovedeşte că este proprietara spaţiului în litigiu.
Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 304 alin. (1) C. proC. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se solicită numai pentru motive de nelegalitate. Analizând criticile din perspectiva acestor dispoziţii, se poate constata că recurenta a înţeles să invoce punctul 9, din acest articol citat, fără să îl argumenteze şi fără precizarea dispoziţiilor legale încălcate care să ducă neîndoielnic la concluzia nelegalităţii deciziei atacate cu recurs. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. stabileşte că modificarea sau casarea unei hotărâri poate fi cerută când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Aprecierea greşită a forţei probante a dispoziţiei de încasare din 16 decembrie 1976 şi a notei de debitare-creditare din 7 noiembrie 1982, documente cu care consideră recurenta că dovedeşte că este proprietara spaţiului în litigiu, nu se poate circumscrie acestui motiv de modificare a deciziei atacate, critica fiind una de netemeinicie şi nu de nelegalitate.
Cât priveşte calea procesuală aleasă de către intimatul reclamant, anume acţiunea în evacuare şi nu acţiunea în revendicare, acesta este un aspect ce ţine de principiul disponibilităţii care guvernează procesul civil, reclamantul fiind acela care stabileşte cadrul procesual, iar nu pârâtul. Dacă avea pretenţii proprii şi era nemulţumit de cadrul procesual fixat de către reclamant, pârâtul avea posibilitatea formulării unei cereri reconvenţionale.
Înalta Curte reţine însă că la data de 31 mai 2005 reclamantul şi-a completat şi modificat acţiunea în evacuare, în acţiune în evacuare şi revendicare indicând şi dispoziţiile art. 480 C. civ.(filele 2, 3, 4, Dosar nr. 1225/2006 al Tribunalului Vâlcea).
Prin acţiunea în revendicare, proprietarul care a pierdut posesia lucrului, poate cere restituirea acesteia de la cel la care se găseşte; proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoaşterea dreptului său de proprietate şi restituirea lucrului. În speţă, reclamantul proprietar prin adjudecarea bunului la licitaţie cere ocrotirea dreptului său şi restituirea bunului său de la posesorul care a pierdut proprietatea, respectiv de la pârâta recurentă din cauză.
Acţiunea în revendicare este o acţiune petitorie, prin care se apăra dreptul de proprietate şi se pune în discuţie existenţa dreptului de proprietate, reclamantul având sarcina să dovedească titlul său de proprietate, după dictonul "actori incumbit probatio". Prin acţiunea în revendicare se apără dreptul de proprietate în timp ce prin acţiunile posesorii se apără posesia.
Acţiunea în revendicare este o acţiune reală, ea întemeindu-se şi apărând însuşi dreptul de proprietate care prin natura lui este un drept real, ce imprimă acţiunii acelaşi caracter real şi se deosebeşte de acţiunile personale, ca de exemplu acţiunea derivând din contractul de locaţie, contractul de depozit prin care se cere restituirea lucrului şi au ca temei dreptul de creanţă născut din contract.
Scopul acţiunii în revendicare este restituirea lucrului şi deci acţiunea trebuie introdusă împotriva celui ce deţine lucrul.
Aşadar instanţele de fond şi de apel s-au pronunţat într-un cadru procesual corect ales de către reclamant, decizia atacată urmând a fi menţinută.
Pentru considerentele de fapt şi de drept reţinute mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Budeşti împotriva Deciziei nr. 44 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Văzând dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. va obliga recurenta să plătească intimatului reclamant P.G., 1.190 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Petria Gheorghe D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Cooperativa de Consum Budeşti împotriva Deciziei nr. 44 din 29 aprilie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta să plătească intimatului reclamant P.G. 1190 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 969/2010. Comercial. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 971/2010. Comercial. Acţiune în anulare a... → |
|---|
