ICCJ. Decizia nr. 1072/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1072/2011
Dosar nr. 4300/110/2008
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 59 din 12 februarie 2010 Tribunalul Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de reclamantul V.V., ca neîntemeiată, reţinând că prin probatoriul administrat în cauză reclamantul nu a făcut dovada susţinerilor sale din cuprinsul acţiunii introductive referitoare la verificarea stării contorului de gaze de către angajaţii pârâtei şi că nu poate fi primită apărarea reclamantului conform căreia starea aparatului era conformă la ridicare, angajaţii pârâtei nefiind abilitaţi a face astfel de constatări, neexistând nici reglementări legale care să oblige în acest sens, concluzie la care a ajuns şi expertul la pct. 2 al raportului de expertiză, însuşit de reclamant.
Împotriva acestei decizii reclamantul V.V. a formulat apel, care a fost soluţionat prin Decizia nr. 71/2010 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând motivele de apel, Curtea de Apel a constatat că nefiind făcute consemnări privind starea tehnică a controlului la momentul ridicării contorului de la consumator la data de 23 martie 2008, nu-i poate fi imputată acestuia violarea sigiliilor la mecanismul integrator constată prin procesul-verbal de verificare metrologică întocmit la interval de trei zile, respectiv la 26 martie 2008, furnizorul neprezentând nicio garanţie că starea aparatului de la momentul ridicării până la momentul verificării rămâne nealterată, operând principiul in dubio pro reo, astfel că nu poate fi angajată răspunderea consumatorului.
În temeiul art. 296 C. proc. civ. instanţa de apel a admis apelul, a schimbat sentinţa în sensul admiterii acţiunii, obligării pârâtei să furnizeze reclamantului gaz natural de uz casnic şi dispunând anularea facturii nr. 1000124489 din 8 aprilie 2008 emisă de pârâtă, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.306 lei.
La data de 24 noiembrie 2010 pârâta E.O.N.G. România SA Târgu Mureş (devenită ulterior E.O.N.E. România SA Târgu Mureş) a formulat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând admiterea recursului şi menţinerea sentinţei din apel, invocând art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 C. proc. civ.
A susţinut prin motivele de nelegalitate formulate în scris că hotărârea instanţei de apel este nelegală întrucât nu a analizat toate apărările sale, înlăturându-le doar cu argumentul că sunt formale, arătând că societatea recurentă a iniţiat operaţiunea de verificare contor ca urmare a unui istoric de consum bazat pe consumuri nejustificat de mici în raport cu consumurile medii înregistrate de consumatorii casnici în perioada de vară, reclamantul înregistrând un consum lunar de 70 mc imposibil de acceptat în condiţiile în care un aragaz consuma în medie 75 â€" 100 mc lunar, că instanţa de apel a greşit şi în legătură cu aprecierea buletinului de mişcare a mijloacelor de măsurare întrucât operaţiunea de ridicare s-a făcut în baza unui ordin de serviciu şi că această operaţiune a fost cunoscută de către toţi salariaţii, nefiind un secret pentru reclamant care ştia că a fost identificat ca având un consum suspect de mic şi tocmai de aceea a refuzat iniţial semnarea buletinului de mişcare.
A mai arătat recurenta că instanţa de apel a apreciat greşit şi faptul că lipsa menţiunilor din buletinul de mişcare la momentul ridicării contorului anulează menţiunile care au fost făcute în buletinul de verificare metrologică încheiat în 26 martie 2008 în care s-a consemnat faptul că aparatul prezintă violarea sigiliilor de la mecanismul integrator, fiind logic ca menţiunile cu privire la starea contorului să fie făcute de specialiştii din laboratorul de metrologie şi nu de către salariaţii care au demontat contorul şi chiar buletinul de mişcare a mijloacelor de măsurare nu are prevăzută rubrică cu privire la menţiuni legate de starea contorului, normele tehnice stabilind că singurul în măsură să verifice şi să stabilească starea contorului este laboratorul autorizat şi nu personalul care efectuează înlocuirea.
Conform art. 137 C. proc. civ., Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
 Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că recursul nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate, recurenta exprimându-şi doar nemulţumirea cu privire la modul în care instanţa a apreciat apărările sale referitoare la motivul care a determinat verificarea consumurilor reclamantului şi cu menţiunile privitoare la starea contorului care nu erau în sarcina specialiştilor săi ci al laboratorului metrologic, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentâ nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta E.O.N.E. România SA Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 71/2010 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1071/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1073/2011. Comercial → |
|---|
