ICCJ. Decizia nr. 1080/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1080/2011
Dosar nr. 11491/63/2009
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 14 din Camera de Consiliu din data de 19 mai 2010 a respins acţiunea formulată de A.V.A.S. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că analiza Hotărârilor AGEA atacate de reclamantă nu poate fi făcută decât în raport de dispoziţiile Legii nr. 31/1990, reclamanta neinvocând niciun alt motiv de nulitate absolută de formă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta A.V.A.S., soluţionat de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 191 din 5 octombrie 2010, conform căreia a fost respinsă ca nefondată această cale de atac.
În susţinerea soluţiei pronunţate în cauză instanţa de apel a reţinut că apelanta nu a invocat niciun motiv de nulitate absolută a hotărârilor atacate prin cererea introductivă şi că nu a arătat ce norme imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990 au fost încălcate în legătură cu convocarea şi desfăşurarea adunărilor în discuţie, pentru a se constata nulitatea acestora de către instanţă.
A mai reţinut că măsurile luate în AGEA prin care s-a majorat capitalul social al societăţii intimate, şi-a schimbat structura acţionariatului şi obiectul de activitate sunt măsuri prevăzute de lege şi luate cu respectarea normelor imperative prevăzute de Legea nr. 31/1990 şi statului societăţii şi că faptul ulterior, urmare a desfiinţării contractului de vânzare-cumpărare acţiuni de drept constând în reînscrierea ca acţionar, nu produce efecte pentru trecut, iar ponderea acţiunilor este de 9,2637% şi nu 90% iar situaţia în care se află societatea, anume aceea că este în procedura de insolvenţă nu este motiv de nulitate absolută a hotărârilor atacate, după cum starea sa de pasivitate în ceea ce priveşte obligaţia de a aduce la cunoştinţa terţilor în forma imperativă prevăzută de art. 98 şi art. 99 din Legea nr. 31/1990 a schimbării situaţiei de fapt în sensul redevenirii ca proprietar asupra acţiunilor, nu se poate răsfrânge asupra terţilor, reclamanta neputându-şi invoca propria culpă.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs, de către reclamantă, la data de 11 noiembrie 2010, aceasta invocând art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei criticate, admiterea apelului reclamantei şi în consecinţă admiterea cererii de chemare în judecată aşa cum a fost formulată.
Recurenta a prezentat situaţia de fapt şi a reiterat motivele din cererea de chemare în judecată arătând că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile investiţionale, netransmiţând scrisoarea de garanţie a investiţiilor şi, conform sancţiunii prevăzute de art. 9.4 lit. b) din contract, după data de 1 octombrie 2004 contractul de vânzare-cumpărare a fost desfiinţat de drept, motiv pentru care la data desfiinţării ope legis, calitatea de acţionar a cumpărătorului ar fi trebuit să înceteze, acesta comportându-se în continuare ca un acţionar legal. A mai susţinut că indiferent de caracterul acţiunii părţile trebuie repuse în situaţia anterioară astfel încât A.V.A.S. este îndreptăţită să primească un număr de 24.675 acţiuni reprezentând 94,41% din capitalul social al SC Sico SA şi nu 9%, context în care Hotărârile AGEA luate ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare acţiuni privind majorarea capitalului prin aport în numerar, cooptare de noi acţionari, fuziune prin absorbţie, sunt lovite de nulitate absolută, cu atât mai mult cu cât o parte dintre acestea au avut loc după ce a operat pactul comisoriu, astfel încât numai constatarea nulităţii Hotărârilor AGEA de către instanţă, aşa cum s-a solicitat în acţiunea introductivă, va stabili legalitatea.
Conform art. 137 C. proc. civ., Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate, nemulţumirea recurentei nefiind motivată, aceasta contestând soluţiile celor două instanţe, prin reiterarea situaţiei de fapt şi a motivelor invocate în cererea introductivă, fără a preciza în ce constă nelegalitatea soluţiei pronunţate de instanţa de apel, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 191 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1078/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 111/2011. Comercial → |
|---|
