ICCJ. Decizia nr. 1073/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1073/2011
Dosar nr. 10462/95/2008
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
A.V.A.S. a chemat în judecată pe intimata SC C.E.T. SA Turceni solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 701.426,19 lei reprezentând diferenţă dividende aferente exerciţiului financiar al anului 2004 şi penalităţi de întârziere calculate până la data de 10 martie 2008 pentru exerciţiul financiar al anului 2004 şi în continuare până la achitarea dividendelor.
Tribunalul Gorj, secţia comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a A.V.A.S. Bucureşti, a respins ca inadmisibilă excepţia nulităţii absolute a Hotărârii AGA nr. 6 din 29 mai 2006 ridicate de pârâtă, a respins ca nefondată acţiunea reclamantei O.P.S.P.I. Bucureşti şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată, aşa cum rezultă din sentinţa nr. 347 din 9 iunie 2010.
Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a A.V.A.S. întrucât prin OUG nr. 88/2001 a fost înfiinţat O.P.S.P.I. Bucureşti ca instituţie publică în subordinea Ministerului Economiei Bucureşti, acesta exercitând activităţile legate de calitatea de acţionar a statului la SC C.E.T. SA Turceni şi a respins excepţia nulităţii absolute a Hotărârii AGA nr.6 din 29 mai 2006 ca inadmisibilă, reţinând că o astfel de cerere putea fi formulată numai printr-o cererea reconvenţională, cu respectarea principiului contradictorialităţii.
Pe fondul cererii aceasta a fost considerată nefondată întrucât raportul de expertiză întocmit în cauză a stabilit că suma de 432.711,68 lei nu constituie dividendele ce trebuia să fie achitate, astfel că nu se datorează nici suma de 268.714,51 lei drept penalităţi de întârziere.
Apelul declarat de O.P.S.P.I. Bucureşti a fost respins de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 194 din 6 octombrie 2010 care, analizând motivele de apel a stabilit că au fost respectate dispoziţiile art. 129 C. proc. civ. privind rolul activ al instanţei de judecată, precum şi art. 130 alin. (2) C. proc. civ. şi în mod corect a fost dispusă efectuarea raportului de expertiză aplicând art. 201 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea a mai reţinut că nu poate fi acceptată opinia apelantului cum că tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului, în condiţiile în care s-a reţinut care este situaţia de fapt concretă.
La data de 8 noiembrie 2010 reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de fond, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (5) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
După prezentarea situaţiei de fapt şi a stadiilor procesuale, recurentul a susţinut că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât hotărârea recurată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii. A arătat în acest sens că instanţa de apel, ca şi instanţa de fond, şi-a fundamentat soluţia pe baza constatărilor expertului menţionate în raportul de expertiză şi că nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Conform art. 137 C. proc. civ., Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
 Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate, nemulţumirea recurentului nefiind motivată, acesta exprimându-şi doar nemulţumirea faţă de necercetarea fondului cauzei şi de soluţionarea litigiului în baza raportului de expertiză, fără a preciza în ce constă nelegalitatea soluţiei pronunţate de instanţa de apel, astfel că în recursul său nu au fost dezvoltate motive care să permită încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurentul nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurent nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamantul O.P.S.P.I. Bucureşti împotriva deciziei nr. 194 din 6 octombrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1072/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1077/2011. Comercial → |
|---|
