ICCJ. Decizia nr. 1078/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1078/2011
Dosar nr. 4859/121/2009
Şedinţa publică de la 10 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC A.C. SRL prin lichidator judiciar C.B.D., societate în insolvenţă a chemat-o în judecată pe SC R.C. SRL Zalău pentru ca prin hotărârea pe care urma să o pronunţe instanţa de judecată, să o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 134.521,79 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de remediere efectuate de antreprenorul general şi preţul materialelor folosite pentru realizarea acestor lucrări, arătând că între cele două părţi s-a perfectat contractul de execuţie lucrări nr. 3718 din 20 septembrie 2008, că în momentul prerecepţiei reclamanta, în calitate de beneficiar, a constatat că lucrările de tencuială nu au fost corespunzător efectuate şi nu a semnat situaţia de lucrări, că pârâta a refuzat să efectueze remedierile, reclamanta făcând remedierile şi finalizând lucrarea cu antreprenorul general SC D.I.I.E. SRL.
Tribunalul Galaţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea ca nefondată, prin sentinţa comercială nr. 398 din 25 ianuarie 2010.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că se confirmă susţinerea reclamantei potrivit căreia între părţi s-a perfectat contractul cu obiect execuţie de tencuieli mecanizare cu mortar de glet la obiectivul BLUE 4.A + 4.B şi că pârâta a fost notificată să remedieze lucrările evidenţiate la prerecepţia lucrărilor precum şi că la concilierea părţilor prin procesul verbal încheiat pârâta a susţinut că a realizat lucrările în discuţie, aşa cum rezultă din documentele contabile.
De asemenea a reţinut instanţa că reclamanta nu a făcut dovada acţiunii conform art. 1169 C. civ. nici cu privire la refuzul remedierii lucrării şi nici referitor la executarea lucrărilor de către antreprenorul general SC D.I.I.E. SRL.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială prin Decizia comercială nr. 76 din 4 octombrie 2010.
Analizând apelul instanţa a apreciat că în mod corect a procedat instanţa de fond respingând acţiunea întrucât faptul că antreprenorul general a înţeles să remedieze lucrările executate necorespunzător nu justifică promovarea acţiunii introductive deoarece conform art. 969 C. civ. convenţiile legal încheiate au putere de lege între părţile contractante.
La data de 17 noiembrie 2010 reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, precizând temeiul de drept al recursului, art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
A susţinut în cererea sa că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recursul urmează a se admite deoarece din motivarea hotărârii se constată că instanţa de apel nu a înţeles natura juridică a acţiunii promovate care este o acţiune în regres întemeiată pe contractul perfectat între părţi şi prin care se doreşte recuperarea de la executantul lucrărilor, a contravalorii lucrărilor de remediere efectuate de antreprenorul general, fiind normal ca persoana vinovată de producerea prejudiciului să răspundă pentru faptele sale.
De asemenea reclamanta a solicitat în conformitate cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să se constate nelegalitatea hotărârii atacate şi faţă de prevederile art. 3.4 şi art. 4.1 din contractul de execuţie prin care se stabilesc obligaţiile executantului, inclusiv obligaţia de remediere pe cheltuiala sa a defecţiunilor.
A mai arătat că a anexat acţiunii situaţii de lucrări din care rezultă cuantumul lucrărilor de remediere, că a făcut dovada tuturor susţinerilor din acţiunea introductivă şi că pârâta nu a făcut dovada remedierilor şi nici nu a dovedit faptul că lucrările de remediere nu ar fi necesare, iar succinta motivare a Curţii de Apel îi profită şi ar conduce spre admiterea acţiunii.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 261 alin. (1) pct. 5 hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivarea unei hotărâri este esenţială deoarece prin considerentele acesteia părţile cunosc temeiurile care au format convingerea judecătorilor în pronunţarea soluţiei adoptate şi permit realizarea controlului judiciar.
Motivarea unei hotărâri înseamnă stabilirea în concret, clar şi concis a stării de fapt precum şi încadrarea situaţiilor particulare în prevederile generale şi abstracte ale unei legi, scopul motivării fiind acela de a explica măsurile adoptate de instanţă, simpla afirmaţie că un fapt rezultă din probele dosarului, fără a arăta în concret în ce constau aceste probe, constituie o nemotivare şi în consecinţă o necercetare a fondului.
Analizând motivele de recurs prin prisma motivelor art. 261 C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că atât instanţa de fond cât şi cea de apel nu au analizat suficient situaţia de fapt şi nici probatoriile administrate în cauză, hotărârea pronunţată conţinând simple afirmaţii, neraportate la probatorii şi la prevederile unor dispoziţii legale şi contractuale.
Raportând considerentele de mai sus la motivele invocate de recurenta reclamantă conform dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. şi având în vedere prevederile art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., Curtea constată că instanţa a cărei hotărâre este atacată nu a cercetat îndeajuns fondul litigiului, aceasta necercetând suficient cererile şi probatoriile administrate în cauză, astfel că motivarea instanţei de apel este insuficientă, nerăspunzând tuturor problemelor ridicate de părţi, nefiind identificate şi interpretate toate normele juridice invocate în apărare, pronunţând astfel o hotărâre a cărei motivare nu susţine dispozitivul.
Pentru aceste motive în temeiul art. 312 alin. (1) şi (5) raportat la art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
După casare instanţa de apel va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată [art. 315 alin. (3) C. proc. civ.].
Aşa fiind
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A.C. SRL prin lichidator judiciar C.B.D. împotriva deciziei comerciale nr. 76 din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, pe care o casează şi trimite cauza spre soluţionarea apelului aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1077/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1080/2011. Comercial → |
|---|
