ICCJ. Decizia nr. 111/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 111/2011
Dosar nr. 3672/1285/2008
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 2.289 din 5 iunie 2009 pronunţată în dosarul nr. 3672/1285/2008 al Tribunalului Comercial Cluj, s-a respins acţiunea formulată de către reclamanta SC M.C. SRL Bucureşti împotriva pârâţilor R.I.N., F.D. şi R.L., iar reclamanta a fost obligată să plătească în favoarea pârâţilor, în solidar, suma de 416,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în data de 31 august 2007, prin contractul încheiat între părţi, reclamanta s-a obligat să execute pentru pârâţi, o construcţie având o funcţiune mixtă, spaţii comerciale, birouri şi locuinţe pe şase nivele, la stadiul de roşu, până în data de 8 martie 2008. preţul lucrărilor a fost stabilit la suma de 403.425 Euro pe metru pătrat, el urmând a fi achitat în funcţie de cursul stabilit de către B.N.R. în ziua plăţii, pe tranşe distincte, conform graficului de plăţi anexat convenţiei. Orice lucrare suplimentară celor consemnate în contract, urma să fie plătită în baza unor facturi separate, iar contractul urma să fie reziliat de drept dacă una dintre părţi nu-şi îndeplinea la timp obligaţiile asumate.
Între părţi au început neînţelegeri, reclamanta reproşând pârâţilor că nu i-a plătit lucrările efectuate suplimentar, că nu i-a mai permis continuarea lor, interzicând angajaţilor săi accesul în şantier, încheind un alt contract cu o altă societate. Pârâţii au invocat excepţia de neexecutare a contractului, reclamanta întârziind nejustificat de mult cu lucrările şi efectuându-le şi prost.
Prima instanţă a reţinut ca, în speţă s-a dovedit că fără nici un motiv, reclamanta nu a respectat termenele de execuţie a lucrărilor, stabilite prin anexa nr. 2 la contract în 7 decembrie 2007, nefiind turnaţi stâlpii de beton la etajul 2, construcţia fiind la nivelul subsolului. Acest singur aspect a fost suficient pentru ca apărarea pârâţilor să fie primită, termenele de realizare a lucrărilor constituind un aspect deosebit de important avut în vedere la încheierea unui astfel de contract de construcţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC M.C. SRL prin lichidator I.P.U.R.L., solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea în tot a sentinţei atacate aşa cum a fost formulată.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că, instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, neţinând cont de prevederile contractuale şi nici de probele administrate în cauză, nu a coroborat probele cu prevederile contractuale şi s-a pronunţat numai în baza susţinerilor pârâţilor, chiar dacă acestea au fost în contradictoriu cu clauzele contractuale.
Prin Decizia nr. 178/2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a respins apelul declarat de reclamanta SC M.C. SRL prin lichidator I.P.U.R.L. Cluj-Napoca, în contradictoriu cu intimaţii R.I.N., F.D. şi R.L. împotriva sentinţei comerciale nr. 2.289 din 5 iunie 2009 pronunţată în dosarul nr. 3672/1285/2008 al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menţine în întregime.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal următoarele:
Reclamanta-apelantă nu a dovedit vreo situaţie care să o pună în imposibilitatea respectării termenului convenit şi care să genereze întârzierile nejustificate de la efectuarea lucrărilor. De asemenea reclamanta-apelantă nu şi-a îndeplinit obligaţia legală şi contractuală de a emite facturi fiscale pentru încasarea sumelor pretinse în baza lucrărilor executate; deşi a încasat în intervalul 31 august 2007 â€" 3 decembrie 2007 suma de 180.528 Euro a înţeles să elibereze doar un număr de 28 de facturi pentru suma de aproximativ 30.000 Euro din suma totală. Nu sunt de neglijat nici deficienţele constatate în activitatea reclamantei-apelante. Astfel, la dosar au fost depuse două note explicative din 4 octombrie 2007 si 15 octombrie 2007 prin care se stabilea stadiul lucrărilor şi faptul că reclamanta a lucrat după un proiect care nu corespundea proiectului general şi totodată că reclamanta a lucrat în prima lună fără a avea un reprezentant tehnic aşa cum s-a obligat prin contract [art. 3 lit. b) si j)].
Împotriva deciziei civile nr. 178 din 24 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs SC M.C. SRL criticând-o pentru: 1. motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul că instanţa a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală neţinând seama de clauzele contractuale care potrivit art. 969 C. civ. au putere de lege între părţi; 2. motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că instanţa a pronunţat o hotărâre care nu conţine motivele pe care se bazează atunci când respinge motivele de apel, motivând cu argumente străine de natura pricinii, motivează cu motive contradictorii, acuzând-o de fapte care nu aparţin părţilor, substituindu-se ca parte într-un contract suveran.
Intimaţii R.I.N., F.D. şi R.L. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul din 10 iunie 2010 Înalta Curte a invocat din oficiu excepţia nulităţii recursului, însă aceasta va fi respinsă faţă de dispoziţiile art. 306 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Pe fond, analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că este neîntemeiat faţă de dispoziţia legală invocată şi de motivele arătate de recurentă.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Doctrina a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii ceea ce înseamnă că instanţa a cărei hotărâre se atacă a recurs la aplicarea dispoziţiilor legale aplicabile speţei, însă fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greşit.
Din această perspectivă precum şi din criticile deciziei recurate subsumate primului motiv de recurs, Înalta Curte reţine că Decizia instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei. Astfel, în mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel că recurenta-reclamantă în temeiul relaţiilor contractuale concretizate în contractul de execuţie de lucrări data 31 august 2007 şi a anexelor acestuia nu a fost respectat termenul de predare al întregii construcţii propus chiar de către aceasta (recurenta-reclamantă) la 27 octombrie 2007 şi nici nu a dovedit vreo situaţie care să o pună în imposibilitatea respectării termenului convenit şi care să genereze întârzierile nejustificate de la efectuarea lucrărilor.
Este adevărat că în art. 11 din contract părţile au stipulat că zilele în care nu se pot face lucrări din cauza stării nefavorabile a vremii (ploi, temperaturi sub -5˚C sau peste 31˚C etc.) nu intră în calculul termenului de execuţie a lucrărilor, termenul prelungindu-se cu zilele pierdute din vreuna din aceste cauze, însă din înscrisurile reprezentând date comunicate de Administraţia Naţională de Meteorologie rezultă că, condiţiile meteo nefavorabile nu justifică întârzieri de aproximativ 40 de zile de la calendarul convenit (filele 147-149 din dosarul Tribunalului comercial Cluj).
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că este nefondat faţă de dispoziţia legală imperativă. Astfel, potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Literatura juridică a statuat că art. 304 pct. 7 C. proc. civ. consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs: nemotivarea hotărârii şi motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Cu alte cuvinte, se poate invoca art. 304 pct. 7 C. proc. civ. când hotărârea nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine cauzei.
Din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. precum şi din criticile deciziei recurate şi nu în ultimul rând şi din considerentele deciziei supuse controlului judiciar, Înalta Curte reţine că aceasta este motivată fiind stabilită corectă, în formă clară şi concisă situaţia de fapt, arătându-se adevăratele raporturi între părţile aflate în conflict.
În acest context Înalta Curte reţine că instanţa de apel a analizat raporturile între părţi concretizate în contractul de execuţie încheiat la 31 august 2007 şi a anexelor acestuia şi în funcţie de probele administrate în cauză a constatat că recurenta-reclamantă nu a respectat termenele de execuţie a lucrărilor stabilite prin anexa privind situaţia lucrărilor.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, instanţa de apel pronunţând o decizie legală.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata către intimaţii pârâţi a sumei de 5.605 lei reprezentând cheltuieli de judecată conform înscrisurilor justificative depuse în acest sens (filele 52-59).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii cererii de recurs.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC M.C. SRL prin lichidator I.P.U.R.L. Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr. 178/2009 din 24 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimaţii pârâţi R.I.N., F.D. şi R.L. a sumei 5605 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1080/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 113/2011. Comercial → |
|---|
