ICCJ. Decizia nr. 116/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 116/2011
Dosar nr. 1500/113/2009
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 212/Fcom din 16 octombrie 2009, Tribunalul Brăila, secţia comercială şi contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâta S.C.M.C., a admis acţiunea reclamantei şi a anulat Hotărârea nr. 1 a Adunării Generale Ordinare din 8 aprilie 2009, reţinând că reclamanta are calitatea de membru cooperator şi este îndreptăţită să atace hotărârea, calitatea de preşedinte a consiliului de administraţie neînlăturându-i calitatea de membru al cooperativei.
Pe fondul litigiului, instanţa a reţinut că hotărârea atacată este nelegală deoarece Adunarea Generală Ordinară nu s-a desfăşurat conform dispoziţiilor legale atunci când s-a ales consiliul de administraţie, preşedintele acestuia şi cenzorii, în conformitate cu art. 42 alin. (2) din Legea nr.1/2005 votul secret fiind obligatoriu pentru alegerea preşedintelui societăţii cooperative, consiliului de administraţie sau administratorului unic, după caz şi a cenzorilor pentru revocarea lor sau pentru luarea hotărârii referitoare la răspunderea administratorilor, prin vot deschis putând fi făcută doar propunerea celor care candidează pentru ocuparea posturilor şi că în mod nelegal au fost aleşi 11 membrii în consiliului de administraţie faţă de dispoziţiile art. 28 din Actul constitutiv care prevede alegerea doar a 7 membrii.
Apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 20 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, potrivit căreia instanţa de apel a constatat nefondate criticile pârâtei apelante întrucât în mod corect instanţa de fond a analizat şi soluţionat cauza constatând nesocotirea de către pârâtă a normelor legale imperative referitoare la votarea în cazul alegerii/convocării preşedintelui societăţii cooperatiste, a consiliului de administraţie sau a administratorului unic ori, după caz, a cenzorilor, aplicând corect art. 42 alin. (2) din Legea nr. 1/2005 dar şi a dispoziţiilor art. 28 din actul constitutiv prin alegerea unui număr mai mare de membrii ai consiliului de administraţie decât numărul statuat la înfiinţarea cooperativei.
La data de 30 aprilie 2010 pârâta a formulat recurs solicitând ca instanţa de recurs să constate că cererea reclamantei M.A. nu mai are obiect la data declanşării acestei căi de atac.
Recurenta şi-a structurat recursul pe patru motive, conform art. 304 pct. 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ., prezentând situaţia de fapt şi soluţiile celor două instanţe şi apreciind Decizia instanţei de apel ca fiind nelegală, menţionând în acelaşi timp că adunarea generală la acea dată a fost organizată şi condusă de către intimata M.A. care în mod voit nu a folosit votul secret iar de la data adunării generale până la 6 aprilie 2010 unitatea şi-a desfăşurat activitatea în mod corespunzător, la această ultimă dată 10% din numărul membrilor cooperatori solicitând o nouă adunare generală prin care să fie aleşi în mod legal şi statutar consiliul de administraţie, preşedintele şi cenzorul ceea ce s-a şi întâmplat potrivit prevederilor Legii nr. 1/2005.
Conform art. 137 C. proc. civ. Curtea se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei invocată din oficiu, privind nulitatea cererii de recurs, constatând următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând textele legale menţionate mai sus la cererea de recurs, Curtea constată că aceasta nu conţine motive de nelegalitate a deciziei atacate şi că nemulţumirea recurentei este determinată de faptul că adunarea generală a fost organizată şi condusă de către intimată încât în mod nelegal instanţa a invocat dispoziţiile art. 42 din Legea nr. 1/2005 şi că societatea şi-a desfăşurat activitatea în mod normal până la data de 6 aprilie 2010 când s-a cerut o nouă adunare generală, astfel că în recursul său a dezvoltat numai motive de netemeinicie, care nu permit încadrarea acestora în vreunul din punctele art. 304 C. proc. civ.
Cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Curtea va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta S.C.M.C. BRĂILA împotriva deciziei comerciale nr. 20 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvialÄ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 115/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 117/2011. Comercial → |
|---|
