ICCJ. Decizia nr. 1098/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1098/2011
Dosar nr. 4505/1/2010
Şedinţa publică din 15 martie 2011
Prin Sentinţa comercială nr. 3435 din 2 martie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul B.I.. S-a admis acţiunea formulată de reclamanţii M.G., M.E., B.V., C.S., I.M., T.G.F., T.C., M.N. şi M.M.I., membri ai A.F.E.O.P., în contradictoriu cu pârâţii SC P.C. SRL, H.A., B.I., A.P., B.D., U.I. şi SC S.C. SRL.
În consecinţă s-a constatat nulitatea absolută a următoarelor acte:
Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocata de pârâtul B.I..
Admite acţiunea formulata de M.G., M.E., B.V., C.S., I.M., T.G.F., T.C., M.N. şi M.M.I., cu domiciliul ales în Bucureşti, membri ai A.F.E.O.P. în contradictoriu cu paraţii SC P.C. SRL, cu sediul în oraş Otopeni, H.A., cu domiciliul în Bucureşti, B.I., domiciliat în Bucureşti, A.P., domiciliat în comuna Snagov, B.D. domiciliat în Bucureşti, U.I., domiciliată în Bucureşti şi SC S.C. SRL, cu sediul în Otopeni.
Constată nulitatea absolută a următoarelor acte: Contractul de asociere încheiat la data de 12 decembrie 2001; Contractul de creditare încheiat la data de 13 iunie 2002; Actul adiţional la contractul de creditare din data de 13 iunie 2002, încheiat la data de 1 iulie 2002, Contractul de finanţare autentificat sub nr. 1288 din 5 august 2002; Hotărârea adunării generale a asociaţilor A.F.E.O.P. din data pe 20 noiembrie 2002; Contractul de cesiune autentificat sub nr. 1545 din 12 decembrie 2002, Încheierea de rectificare nr. 714 din 25 iulie 2005 la Contractul de cesiune acţiuni autentificat sub nr. 1545 din 12 decembrie 2002, Actul adiţional la actul constitutiv al A.F.E.O.P. autentificat sub nr. 1546 din 12 decembrie 2002; Încheierea de rectificare nr. 263 din 8 mai 2006 la Actul adiţional la actul constitutiv al A.F.E.O.P. autentificat sub nr. 1546 din 12 decembrie 2002; Actul adiţional la statutul A.F.E.O.P. autentificat sub nr. 386 din 22 iulie 2003; Contractul de cesiune acţiuni la SC A.C. SA autentificat sub nr. 1041 din 30 noiembrie 2006.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:
În privinţa pârâtului B.I., nu rezultă din actele dosarului faptul că şi-a cesionat părţile sociale aşa cum susţine, aşa încât nu este lipsit de calitate procesuală pasivă.
Pe fond s-a reţinut, în esenţă, că încheierea Contractului de asociere din 12 decembrie 2001 între A.F.E.O.P. şi H.A., urmat de Contractul de creditare încheiat la 13 iunie 2002, modificat prin Actul adiţional din 1 iulie 2002 şi Contractul de finanţare autentificat sub nr. 1288 din 5 august 2002, precum şi Hotărârea adunării generale a asociaţilor A.F.E.O.P. din data de 20 noiembrie 2002 au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale, prin fraudarea legii, respectiv a art. 16 şi 17 din OUG nr. 88/1997, profitând de dispoziţiile art. 14 alin. (3) şi art. 15 din Legea nr. 268/2001, adică de reducerea preţului unor persoane care nu puteau face parte din asociaţie, pe baza liberului consimţământ exprimat în scris, în sensul că nu erau salariaţi cu contract de muncă încheiat pe durată nedeterminată cu SC A.C. SA, pensionari ai societăţii, salariaţi cu contract de muncă încheiat pe durată nedeterminată, pentru o normă întreagă sau cel puţin 50% din timpul oficial de lucru, membrii ai conducerii societăţii sau care să fi aderat ulterior în condiţiile menţionate.
În consecinţă s-a reţinut că sancţiunea nulităţii absolute aplicată actelor încheiate cu încălcarea dispoziţiilor art. 948 pct. 4 coroborat cu art. 966 - 968 C. civ. şi cu fraudarea legii se răsfrânge şi asupra actelor subsecvente.
Apelul declarat de pârâţii A.H., B.I., A.P., B.D., U.I., SC P.C. SRL şi SC S.M. SRL împotriva sentinţei a fost admis, cu consecinţa anulării acesteia şi trimiterii cauzei spre rejudecare la Judecătoria Buftea.
În considerentele deciziei instanţa a reţinut dispoziţiile art. 23 alin. (3) din OG nr. 26/2000, conform cărora cererea de anulare a hotărârilor adunării generale a asociaţiei în cauză se soluţionează în camera de consiliu, de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul şi, prin urmare, sentinţa s-a dat cu încălcarea normelor privind competenţa materială a instanţelor.
Împotriva deciziei reclamanţii M.G., M.M.I. şi T.C. au declarat recurs prin care au solicitat casarea şi trimiterea cauzei în vederea pronunţării pe fond, aceleiaşi instanţe.
În dezvoltarea motivelor de recurs este invocată greşita aplicare a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv a art. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., art. 23 alin. (3) din OG nr. 26/2000 şi ale Deciziei I.C.C.J. nr. 32/2008 în interesul legii.
Astfel, recurenţii susţin că litigiul este unul comercial patrimonial, aflat în competenţa tribunalului ca primă instanţă, că, prin acţiune reclamanţii au urmărit anularea a 11 acte juridice, printre care şi o hotărâre AGA, pentru care operează prorogarea de competenţă, anulare cerută pentru desfiinţarea actelor juridice prin care a operat transferul de acţiuni din cadrul SC A.I. SA.
Prin scriptul intitulat „Note scrise” intimaţii au solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei din apel.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate se vor reţine următoarele:
Acţiunea promovată pe rolul Tribunalului Bucureşti, are ca şi cauză juridică anularea actelor juridice (contracte de asociere, creditare, finanţare, cesiune, acte adiţionale la acestea, precum şi încheieri de rectificare) prin care a operat transferul de acţiuni din cadrul SC A.I. SA, cu fraudarea legii, după cum susţin reclamanţii prin motivele acţiunii.
Asemenea acţiune are o natură comercială patrimonială şi revine în competenţa materială de soluţionare, în primă instanţă, tribunalului, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Totodată, unul dintre petitele acţiunii urmăreşte anularea Hotărârii adunării generale a asociaţilor A.F.E.O.P., cerere care aparţine competenţei de soluţionare unei instanţe de grad inferior, respectiv judecătoriei.
Astfel, potrivit art. 23 alin. (3) din OG nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cererea de anulare a hotărârii luate de adunarea generală se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul.
În speţă nu operează prorogarea legală de competenţă în favoarea uneia sau alteia dintre cele două instanţe, în conformitate cu dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., deoarece petitele cu care reclamanţii au învestit instanţa de judecată au o existenţă de sine-stătătoare, iar nu accesoriu sau incidental, unele faţă de altele. Ori, dispoziţia legală menţionată prevede că „Cererile accesorii şi incidentale sunt în căderea instanţei competente să judece cererea principală”.
Din aceste considerente se reţine că prima instanţă trebuia să procedeze la disjungerea cererii de competenţa judecătoriei şi să păstreze spre soluţionare celelalte cereri cu care a fost legal învestită, după cum instanţa de apel nu trebuia să anuleze în întregime sentinţa.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) şi art. 313 C. proc. civ., coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., văzând dispoziţiile art. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi art. 23 alin. (3) din OG nr. 26/2000 se va admite recursul declarat de reclamanţii M.G., M.M.I. şi T.C. împotriva Deciziei comerciale nr. 220 din 31 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, care va fi casată în parte, în sensul trimiterii cauzei aceleiaşi instanţe în vederea soluţionării cererilor privind constatarea nulităţii absolute a actelor juridice menţionate în cererea de chemare în judecată, cu excepţia cererii privind anularea Hotărârii adunării generale a asociaţilor A.F.E.O.P. din 22 noiembrie 2002, în legătură cu care se va menţine soluţia de trimiterea spre judecare în primă instanţă, Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii M.G., M.M.I. şi T.C. împotriva Deciziei comerciale nr. 220 din 31 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, pe care o casează în parte şi în consecinţă trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru judecarea apelului declarat împotriva Sentinţei nr. 3435/2.03 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în privinţa petitelor privind constatarea nulităţii absolute a contractelor.
Menţine dispoziţiile deciziei privind soluţia de trimitere spre judecarea capătului de cerere vizând anularea Hotărârii A.F.E.O.P. a Adunării Generale a Acţionarilor din 22 noiembrie 2002, Judecătoriei Buftea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2748/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1119/2011. Comercial → |
|---|
