ICCJ. Decizia nr. 1573/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1573/2011
Dosar nr. 976/42/2010
Şedinţa publică din 13 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Ploieşti, înregistrată la data de 28 septembrie 2010, la nr. 976/42/2010, reclamanta SC C. Prahova SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D., pe cale de ordonanţă preşedinţială, în temeiul art. 280 alin. (5), art. 403 alin. (2) şi art. 581 C. proc. civ., suspendarea provizorie a sentinţei apelate nr. 338 din 15 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. 2767/105/2008, până la soluţionarea cererii de suspendare a executării acestei sentinţe, pe care a formulat-o în apel.
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Ploieşti, prin sentinţa nr. 222, pronunţată la data de 25 octombrie 2010, a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei de obiect a cererii dedusă judecăţii, invocată de pârât; a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei Tribunalului Prahova nr. 338/2010; a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtului de obligare a reclamantei la despăgubiri şi la plata unei amenzi şi a respins – ca neîntemeiată, cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea pronunţată la data de 6 decembrie 2010, aceeaşi instanţă, a respins cererea reclamantei de restituire a cauţiunii în cuantum de 10.000 RON, consemnată în Dosarul nr. 976/42/2010, conform recipisei de consemnare din 21 octombrie 2010, emisă de C. Bank - Sucursala P., cu motivarea că, în cauză, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., întrucât pârâtul a solicitat despăgubiri, iar sentinţa prin care a fost respinsă această cerere nu este irevocabilă.
Reclamanta a formulat recurs, atât împotriva sentinţei nr. 222, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti la data de 25 octombrie 2010, cât şi împotriva încheierii pronunţată de această instanţă la data de 6 decembrie 2010.
Având în vedere că după înregistrarea cererii de recurs formulată împotriva sentinţei Curţii de Apel Ploieşti nr. 222 din 25 octombrie 2010, recurenta a depus cerere de renunţare la această cale de atac, ceea ce echivalează cu o renunţare la judecată, instanţa urmează să dea eficienţă acestui act de dispoziţie procesuală, în conformitate cu prevederile art. 246 C. proc. civ.
În susţinerea cererii de recurs formulată împotriva încheierii Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată la data de 6 decembrie 2010, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, că instanţa de apel a aplicat în mod greşit, dispoziţiile art. 7231 alin. (3) C. proc. civ.
Recursul formulat de reclamantă împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti la data de 6 decembrie 2010 este nefondat.
Astfel, potrivit art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., cauţiunea se eliberează celui care a depus-o, în măsura în care cel îndreptăţit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărârea irevocabilă, s-a soluţionat fondul cauzei.
Este de observat că, în speţă, fondul cauzei nu a fost soluţionat prin hotărârea irevocabilă, existând la dosar dovada că la data de 2 iunie 2011 s-a stabilit termen în Dosarul nr. 2767/105/2008 având ca obiect recurs, iar intimatul – pârât, în calitate de parte interesată, nu a declarat, în mod expres, că nu urmăreşte obligarea părţii adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate, spre a fi incidentă teza ultimă a precitatului text legal, aşa încât critica circumscrisă motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la greşita aplicare în speţă a art. 7231 alin. (3) C. proc. civ., nu poate fi primită.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă împotriva încheierii pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti la data de 6 decembrie 2010, iar, în conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe recurentă, în culpă procesuală, să plătească intimatului cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat, astfel cum acesta a solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de renunţarea la judecata recursului declarat de reclamanta SC C. Prahova SA Bucureşti împotriva sentinţei nr. 222 din 25 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, conform dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ.
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. Prahova SA Bucureşti împotriva încheierii de şedinţă din Camera de Consiliu de la 6 decembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-reclamantă SC C. Prahova SA Bucureşti să plătească intimatului-pârât M.D. suma de 2547,2 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 931/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1326/2011. Comercial → |
|---|
