ICCJ. Decizia nr. 1119/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1119/2011
Dosar nr. 1225/1/2011
Şedinţa publică din 15 martie 2011
Prin încheierea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, la data de 12 noiembrie 2008 s-a admis cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de recurenta-pârâtă SC S.B. SRL în cauza privind judecarea cererilor de recurs formulate de recurentele-pârâte SC S.B. SRL şi SC T.U. SA prin administrator judiciar SC A.L. IPURL Bucureşti, împotriva Sentinţei comerciale nr. 9060 din 10 iulie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC A.T.94 SRL Bucureşti, SC U. SA Sighetul Marmaţiei, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi intimata-intervenientă SC S.V. SRL. În consecinţă s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 85/F/2006 al Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că radierea debitoarei SC T.U. SA, sub imperiul art. 25 din Legea nr. 26/1990 republicată, înaintea recuperării creanţelor în cadrul procedurii insolvenţei ar crea prejudicii grave şi ireversibile creditorilor, astfel că sunt incidente prevederile art. 244 alin. (1) C. proc. civ., impunându-se suspendarea până la soluţionarea dosarului de insolvenţă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta SC A.T.94 SRL Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru următoarele considerente:
Se arată de către recurentă că, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, actul de înfiinţare al SC T. SA, respectiv hotărârea AGEA din 25 noiembrie 1999 de divizare totală a SC U. SA Sighetu Marmaţiei, a fost declarat nul absolut, având ca efect şi desfiinţarea actelor subsecvente operaţiunii de divizare şi restabilirea situaţiei anterioare, prin efectul legii.
Astfel, la momentul deschiderii procedurii insolvenţei, debitoarea nu mai avea şi nu poate avea nici în prezent o existenţă şi funcţionare legală, întrucât întregul activ şi pasiv, precum şi toate drepturile şi obligaţiile aferente au fost redistribuite prin efectul legii în patrimoniul societăţii „mamă”, respectiv SC U. SA Sighetu Marmaţiei.
Recurenta arată că fundamentul legal al cererii de radiere îşi are izvorul în dispoziţiile art. 25 şi 26 ale Legii nr. 26/1990, care sunt prevederi cu caracter special în raport de dispoziţiile Legii nr. 85/2006, şi reglementează activitatea de registru din prisma operării menţiunilor actualizate, opozabile direct comercianţilor.
De asemenea, prevederile art. 132 - 133 din Legea nr. 85/2006 reţinute de instanţa a cărei hotărâre este criticată, vizează modalitatea de derulare a procedurii insolvenţei şi nu asigură mijlocul sau instrumentul legal prin care o parte interesată poate solicita radierea unei societăţi din registru, ceea ce urmăreşte în fapt creditorul procedurii fiind recuperarea creanţelor, iar nu radierea comerciantului.
De aceea, recurenta arată că derularea procedurii insolvenţei este „ţinută” de clarificarea judecătorească a entităţii şi personalităţii juridice a societăţii debitoare, iar nu invers, astfel că, în speţă, nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 244 alin. (1) C. proc. civ., impunându-se respingerea cererii de suspendare.
Prin întâmpinare, Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bucureşti susţine că scopul acestei instituţii este unul public, de a asigura opozabilitatea actelor şi faptelor comercianţilor, contribuind la stabilitatea circuitului civil, neavând un interes propriu, fiind doar un organ de executare a hotărârilor judecătoreşti.
De asemenea, intimata SC S.B. SRL, prin scriptul intitulat „note de şedinţă” a invocat inadmisibilitatea recursului, conform art. 2441 alin. (1) teza finală C. proc. civ., conform căruia încheierea de suspendare pronunţată în recurs nu poate fi atacată cu recurs.
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii căii de atac a recursului în speţă, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., aceasta urmează a fi respinsă în considerarea dispoziţiilor art. 23 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, conform cărora „Secţiile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie soluţionează şi recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătoreşti, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nici o altă cale, iar cursul judecăţii a fost întrerupt în faţa curţilor de apel”.
În urma analizării motivelor invocate pe fondul cererii de recurs, se va reţine că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
SC T.U. SA a luat fiinţă în urma procesului de divizare totală a SC U. SA Sighetu Marmaţiei, care astfel şi-a pierdut personalitatea juridică, prin înfiinţarea a două societăţi, cu personalitate juridică distinctă: SC T.U. SA şi SC C.1 SRL.
Dobândind calitatea de subiect de drept, urmare a acestei operaţiuni de divizare, entităţile juridice nou-create au intrat în raporturi juridice cu alţi subiecţi de drept, dobândind drepturi şi asumându-ţi obligaţii proprii.
Ulterior, prin Decizia nr. 7528 din 10 decembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie s-a constatat nulitatea hotărârii AGEA din 25 noiembrie 1999 de divizare totala a SC U. SA Sighetu Marmaţiei, ca act care a stat la baza înmatriculării SC T.U. SA.
Însă, anterior promovării acţiunii de radiere din registrul comerţului -prin efectul hotărârii judecătoreşti irevocabile de constatare a nulităţii actului de înfiinţare- SC T.U. SA a intrat în procedura specială a insolvenţei pe motivul incapacităţii de plată.
Creditorilor debitoarei, terţilor de bună-credinţă cu care aceasta a intrat în raporturi juridice de drept civil după înfiinţare şi dobândirea de personalitate juridică şi cărora le sunt opozabile înregistrările din registrul comerţului de la data încheierii raporturilor juridice nu le poate fi opusă, acum, după 4-5 ani de la constatarea nulităţii actului de înfiinţare al debitoarei, acţiunea prin care se urmăreşte dispariţia subiectului de drept de la care se urmăreşte recuperarea creanţelor, pe calea specială instituită în favoarea lor de Legea nr. 85/2006, prin valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul său.
Pe de altă parte, din perspectiva interesului recurentei în finalizarea demersului său judiciar, se va reţine împrejurarea că pronunţarea unei soluţii de reorganizare a debitoarei, ar profita pe de o parte acoperirii creanţelor, fără ca, în final, recurenta SC A.T.94 SRL Bucureşti să fie lipsită de posibilitatea repunerii în discuţie a cererii sale de radiere ca efect al nulităţii. De asemenea, în varianta valorificării bunurilor debitoarei urmare a declarării falimentului se produce şi radierea societăţii aflate în dificultate financiară, scop urmărit de recurentă prin cererea sa în Dosarul nr. 27892.9060/3/2006.
În ceea ce priveşte referirea în recurs la prevederile art. 132 - 133 din Legea nr. 85/2006 se va reţine că invocarea acestora s-a realizat de partea care a solicitat suspendarea dosarului, fără ca ele să sprijine argumentaţia instanţei de judecată, cum greşit s-a arătat în motivele de recurs.
În baza acestor considerente, nefiind fondat şi constatându-se că instanţa a aplicat în mod legal dispoziţiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. se va menţine măsura suspendării pronunţate prin Încheierea din 12 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului nr. 85/F/2006 al Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A.T.94 SRL Bucureşti împotriva Încheierii din 12 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială,.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1098/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1130/2011. Comercial → |
|---|
