ICCJ. Decizia nr. 11/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 11/2011
Dosar nr. 32746/3/2008
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 11686 din 4 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea SIF M. SA formulată în contradictoriu cu pârâta SC M. SA având ca obiect anularea hotărârii A.G.A. a pârâtei din data de 18 august 2008.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin A.G.E.A. din 18 august 2008, s-a decis majorarea capitalului social al pârâtei prin aport în natură şi în numerar, reclamanta susţinând încălcarea dispoziţiilor art. 240 alin. (2) din Legea nr. 297/2004, întrucât a fost adoptată cu votul acţionarilor, reprezentând 68,67% din capitalul social, încălcându-se astfel dispoziţiile speciale de cvorum prevăzute de articolul menţionat, care prevede un cvorum de 75%.
Tribunalul a apreciat că, în speţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 297/2004, întrucât pârâta nu este admisă la tranzacţionare şi nu este emitentă de acţiuni tranzacţionate pe piaţa deschisă.
Faptul că printr-o deciziei irevocabilă au fost anulate cele două acte ale C.N.V.M. ce confirmă retragerea acţiunilor de la tranzacţionare este fără relevanţă, întrucât nu s-a dispus repunerea în situaţia anterioare, iar pârâta nu a fost admisă efectiv la tranzacţionare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, reclamanta SIF M. SA, criticând sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeincie, întrucât, instanţa de fond a făcut o analiză superficială a cauzei, reţinând că intimata – pârâtă este o societate închisă, cu neobservarea caracterului imperativ al art. 240 alin. (2) din Legea nr. 297/2004.
Prin sentinţa comercială nr. 735 din 14 ianuarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 33760/2009 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea promovată de reclamantele SIF B.C. SA şi SIF M. SA, dispunându-se anularea aceloraşi hotărâri A.G.E.A. din data de 18 august 2009 a intimatei – pârâte SC M. SA.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin hotărârea A.G.E.A. din 9 septembrie 2004, pârâta SC M. SA Bucureşti a hotărât declararea societăţii pârâte de tip închis, C.N.V.M. adoptând ulterior acestei hotărâri două decizii de retragere a acţiunilor SC M. SA de pe piaţa RASDAQ.
Prin sentinţa comercială nr. 724 din 10 octombrie 2004, rămasă irevocabilă, a fost anulată hotărârea SC M. SA din data de 9 septembrie 2004, iar prin sentinţa nr. 11508 din 2 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 489 din 23 august 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost anulate şi deciziile C.N.V.M. nr. 2234 din 23 august 2006 şi 3540 din 12 decembrie 2006 emise ca urmare a hotărârii A.G.E.A. a SC M. SA din data de 9 martie 2004.
Tribunalul a apreciat că, în raport de hotărârile judecătoreşti menţionate, efectele directe ale hotărârii A.G.E.A. a pârâtei de retragere de la tranzacţionare au fost şterse, fapt ce obliga consiliul de administraţie al pârâtei să facă demersurile prevăzute de Legea nr. 31/1990, Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, pentru a demara procedurile de readmitere la tranzacţionare, aspect solicitat expres de C.N.V.M., pârâtei.
Întrucât pârâta nu s-a conformat hotărârilor judecătoreşti şi recomandărilor C.N.V.M., Tribunalul a apreciat că hotărârile A.G.E.A. din data de 18 august 2009 ale pârâtei, cu privire la bunurile ce pot face obiectul aporturilor în natură, la modul de determinare a acţiunilor noi emise ca urmare a aportului în natură şi cu privire la majorarea capitalului social cu aport în natură, sunt nelegale, fiind adoptate în baza Legii nr. 31/1990, lege care nu-i este aplicabilă pârâtei, societatea pârâtă având regimul prevăzut de Legea nr. 297/2004, ca urmare a anulării hotărârii A.G.E.A. din 9 septembrie 2004.
Ca atare, Tribunalul a reţinut nelegalitatea acestor hotărâri A.G.E.A. datorită încălcării dispoziţiilor imperative ale art. 240 alin. (2) din Legea nr. 294/2004, care prevede un cvorum de 75%.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel SC M. SA, criticând sentinţa atacată pentru nelegalitate şi netemenicie, întrucât societatea nu este emitentă de acţiuni în sensul Legii nr. 297/2004, lege care nu-i este aplicabilă, astfel încât în mod legal au fost adoptate cele două hotărâri A.G.E.A. din data de 18 august 2008, sub imperiul Legii nr. 31/1990.
Prin încheierea de şedinţă din data de 4 noiembrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a dispus conexarea dosarului nr. 33760/3/2008 la dosarul nr. 32746/3/2008, conform dispoziţiilor art. 132 alin. (8) din Legea nr. 31/1990 şi a dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ.
Prin Decizia comercială nr. 172 din 10 martie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta – pârâtă SC M. SA şi a admis apelul declarat de apelanta – reclamantă SIF M. SA împotriva sentinţei nr. 11686 din 4 noiembrie 2008, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis acţiunea reclamantei şi a anulat hotărârea A.G.E.A. din data de 18 august 2008, respingând cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul intimatei – pârâte ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a pornit de la premiza stabilirii dacă intimata – pârâtă este o societatea de tip închis, căreia i se aplică dispoziţiile Legii nr. 31/1990, republicată, sau este o societate de tip deschis, guvernată de dispoziţiile Legii nr. 297/2004, republicată, urmând ca, în funcţie de această calificare, să fie analizate şi susţinerile de fond privind îndeplinirea condiţiei de cvorum.
Concluzia instanţei de apel a fost în sensul calificării societăţii intimate ca fiind o societate de tip deschis, căreia îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 297/2004, având în vedere Decizia nr. 489/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, precum şi adresele C.N.V.M. către intimata – pârâtă prin care i se solicită demararea procedurilor pentru readmitere la tranzacţionare, punându-i-se în vedere că nu este necesară adoptarea unei hotărâri A.G.A. în acest sens.
De altfel, a reţinut instanţa de apel, prin sentinţa nr. 13179 din 3 decembrie 2008 a fost anulată hotărârea A.G.A. din 15 mai 2008 a pârâtei, cu privire la readmiterea SC M. SA pe piaţa de tranzacţionare.
Prin urmare, instanţa de apel a apreciat că intimata – pârâtă este în culpă prin neîndeplinirea formalităţilor de readmitere la tranzacţionare, astfel încât nu îşi poate invoca propria culpă pentru a solicita aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, republicată.
Totodată, instanţa de apel, a apreciat că nu este necesară repunerea părţilor în situaţia anterioară prin hotărârile judecătoreşti invocate în susţinerea acţiunii, întrucât efectul acestor hotărâri era tocmai îndeplinirea obligaţiei de a demara procedurile de readmitere la tranzacţionare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, intimata – pârâtă, criticând Decizia recurată pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor critici de nelegalitate, recurenta – pârâtă a arătat că în mod greşit s-a reţinut de către instanţele de fond că societatea pârâtă este o societate de tip deschis şi deci i se aplică legislaţia pieţei de capital, întrucât Decizia nr. 489/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu a avut ca efect direct transformarea recurentei în societate de tip deschis, întrucât nici Bursa de Valori nu a operat o astfel de readmitere automată.
Recurenta a învederat că instanţa de apel a omis faptul că niciuna dintre hotărârile judecătoreşti în raport de care a fost calificată societatea pârâtă ca societate deschisă nu obligă recurenta – pârâtă să facă demersurile de readmitere la tranzacţionare. Ca atare, întrucât nu s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, în mod greşit a apreciat instanţa de apel că recurenta – pârâtă era obligată să înceapă procedurile de readmitere.
Recurenta – pârâtă a arătat că şi-a respectat obligaţiile izvorând din hotărârile judecătoreşti reţinute în cauză, întrucât consiliul de administraţie a convocat la 18 august 2008, A.G.E.A. pentru a obţine hotărârea acţionarilor primul pas prevăzut de Legea nr. 297/2004.
Recurenta – pârâtă a mai arătat că, întrucât nu este o societate de tip deschis, hotărârea A.G.E.A. din 18 august 2008 de majorare a capitalului social este legală, fiind adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 115 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, care prevede condiţiile de cvorum necesare pentru majorarea capitalului social.
S-a mai reţinut că instanţa de apel a făcut aprecieri cu privire la faptul că pârâta trebuia să se conformeze solicitărilor C.N.V.M., deşi acest aspect nu a fost ridicat prin apelul declarat de părţile în proces.
Contrar celor reţinute de instanţa de apel, recurenta – pârâtă a arătat că legiuitorul a condiţionat admiterea la tranzacţionare de voinţa acţionarilor exprimată printr-o hotărâre A.G.E.A., astfel încât reţinerile instanţei de apel în sensul că nu era necesară o hotărâre A.G.A. sunt nelegale.
Intimatele SIF O. SA şi SIF B.C. SA au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
La termenul din data de 9 noiembrie 2010, intervenienta P.Z. a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul recurentei – pârâte, solicitând admiterea în principiu a acestei cereri, iar, pe fond, admiterea recursului declarat de recurenta – pârâtă, întrucât în mod greşit s-a reţinut de către instanţa de apel că societatea pârâtă este o societate de tip deschis.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate formulate, Înalta Curte, în majoritate, reţine că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte reţine că problema de drept dedusă judecăţii priveşte determinarea caracterului societăţii recurente de societate deschisă sau închisă, calificare care atrage aplicarea fie a dispoziţiilor Legii nr. 297/2004, fie a dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, în raport de care poate fi analizată problema de fond a respectării condiţii de cvorum în adoptarea hotărârii A.G.E.A. din data de 18 august 2008, privind majorarea capitalului social al recurentei – pârâte, prin aport în natură şi în numerar.
Înalta Curte, analizând dispoziţiile legale în materie, respectiv, dispoziţiile Legii nr. 297/2004 şi ale Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, reţine că retragerea de la tranzacţionare a unei societăţi comerciale listată pe piaţa de capital, se poate face, conform art. 87 alin. (4) lit. d) din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. prin hotărârea A.G.E.A. pentru retragere de la tranzacţionare.
La rândul său, procedura de admitere la tranzacţionare presupune o ofertă publică iniţială de valori mobiliare, prin publicarea unui proiect aprobat de C.N.V.M., şi formularea ulterioară a unei cereri adresată operatorului pieţei de capital respective.
Primul pas în vederea admiterii la tranzacţionare a unor titluri, îl reprezintă adoptarea unei hotărâri A.G.E.A. de către societatea interesată, conform art. 213 din Legea nr. 297/2004 raportat la art. 89 din Regulamentul nr. 1/2006.
Aplicând aceste dispoziţii legale situaţiei din speţa de faţă, Înalta Curte reţine că societatea recurentă a adoptat la data de 9 septembrie 2004 o hotărâre A.G.E.A. de retragere de pe piaţa de capital, hotărâre care a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Ca urmare a anulării acestei hotărâri A.G.E.A. au fost anulate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile şi actele administrative întocmite de C.N.V.M., ca urmare a adoptării hotărârii A.G.E.A. din data de 9 septembrie 2004, privind retragerea de pe piaţa RASDAQ a acţiunilor emise de societatea – recurentă SC M. SA.
Faţă de aceste demersuri juridice, Înalta Curte reţine că în mod temeinic şi legal a apreciat instanţa de apel că recurenta – pârâtă nu se putea considera o societate de tip închis, conform Legii nr. 31/1990, republicată, pentru adoptarea în condiţii mai puţin restrictive prevăzute de dreptul comun în materie de societăţi comerciale, a unei hotărâri de majorare a capitalului social prin aport în natură şi în numerar, întrucât prin invalidarea actului de retragere al recurentei materializat în hotărârea A.G.E.A. din data de 9 septembrie 2004, privind retragerea de pe piaţa de capital şi, implicit, a tuturor actelor administrative adoptate de C.N.V.M. în cadrul acestei proceduri de retragere, societatea recurentă revenea pe piaţa de capital prin efectuarea unor proceduri pur administrative, care nu includeau obligaţia adoptării unei alte hotărâri A.G.E.A. de admitere la tranzacţionare, proceduri pe care recurenta a refuzat să le îndeplinească.
Ca atare, în mod legal a reţinut instanţa de apel, că recurenta – pârâtă nu se putea prevala de neefectuarea acestor demersuriadministrative – obligaţie ce-i revenea conform solicitărilor repetate ale autorităţii centrale, respectiv, C.N.V.M., pentru a solicita aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, republicată.
Susţinerea recurentei – pârâte în sensul că întrucât prin aceste hotărâri judecătoreşti nu s-a dispus repunerea în situaţia anterioară, nu era obligată să demareze procedurile de readmitere, nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât o atare repunere în situaţia anterioară nu era necesară, având în vedere că nu se impunea o procedură de readmitere pe piaţa de capital, în sensul reglementat de art. 213 din Legea nr. 297/2004, procedură care presupunea şi adoptarea unei hotărâri A.G.E.A. de admitere pe piaţă, ci recurenta – pârâtă revenea pe piaţa de capital prin simpla încheiere a unui contract de registru cu Depozitarul Central, obligaţie care îi revenea ca efect al adoptării hotărârii judecătoreşti irevocabile de anulare a actului voluntar de retragere de pe piaţa de capital.
În alţi termeni, Înalta Curte reţine că hotărârea judecătorească de anulare a actului de retragere de pe piaţa de capital nu a afectat procedura iniţială de admitere a recurentei – pârâte SC M. SA pe această piaţă, derulată anterior acestui demers judiciar, însă, având în vedere principiul asigurării transparenţei pe piaţa de capital reglementat imperativ de dispoziţiile Legii nr. 297/2004, recurenta – pârâtă era obligată la efectuarea unor formalităţi administrative - respectiv, încheierea contractului cu Depozitarul Central, pentru protejarea intereselor acţionarilor aflaţi pe piaţa de capital, formalităţi pe care a refuzat să le îndeplinească.
Înalta Curte reţine că recurenta – pârâtă nu putea să adopte această hotărârea A.G.E.A. de majorare a capitalului social, la data de 18 august 2008, înainte de a-şi clarifica statutul juridic, fie prin demararea formalităţilor administrative de readmitere pe piaţa de capital, solicitate insistent de autoritatea centrală, fie prin adoptarea anterioară acestei date a unei hotărâri A.G.E.A. de retragere de pe piaţa de capital conform art. 89 alin. (4) lit. d) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
Înalta Curte va respinge motivul invocat de recurenta – pârâtă în sensul că instanţa de apel a făcut aprecieri cu privire la faptul că pârâta trebuia să se conformeze solicitărilor C.N.V.M., deşi acest aspect nu a fost criticat în apelul declarat de SIF M. SA, întrucât o atare motivare a instanţei de apel s-a făcut prin raportare la motivul de apel invocat de către pârâtă privind absenţa repunerii în situaţia anterioară, prin hotărârile judecătoreşti depuse în prezenta cauză.
În plus, asemenea aprecieri sunt impuse de interpretarea dispoziţiilor legale în materie cu privire la situaţia societăţii al cărei act de retragere de pe piaţa de capital a fost irevocabil anulat.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte, în majoritate, va respinge recursul declarat ca nefondat şi, pe cale de consecinţă, în baza art. 51 şi urm. C. proc. civ., va respinge cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta P.Z. în interesul recurentei – pârâte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În majoritate:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă SC M. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 172 din 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Respinge ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta P.Z.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 73/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 19/2011. Comercial → |
|---|
