ICCJ. Decizia nr. 1246/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1246/2011
Dosar nr. 1228/1371/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 2585 din 16 decembrie 2009 a Tribunalului Comercial Mureş, al cărui dispozitiv a fost completat conform Sentinţei comerciale nr. 570 din 18 februarie 2010 a aceleiaşi instanţe, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.I.F.T. SA Braşov împotriva pârâtei S.C. „S.” S.A. Tg. Mureş şi, în consecinţă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 168.549 RON cu titlu de dividende neachitate, aferente anului 2007.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata dobânzii legale calculată la suma de bază şi după data de 16 decembrie 2009, în continuare, până la plata efectivă.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar în cuantum de 5.112,08 RON.
În considerentele sentinţei pronunţate s-a reţinut de către prima instanţă, aşa cum rezultă din bilanţul prescurtat înregistrat la D.G.F.P. Mureş că pârâta înregistra la finalul anului 2007 un profit de 631.744 RON, sumă ce coincide cu suma aprobată cu acest titlu în situaţia financiară aferentă anului 2007 prin Hotărârea adoptată la 6 iunie 2008.
Astfel, în procesul verbal al acestei hotărâri adoptate, s-a arătat că AGA aprobă situaţiile financiare pe anul 2007 şi, ca urmare a propunerii acţionarului majoritar, S.C. „T.T.” S.R.L., administratorii societăţii au procedat la întocmirea contului de profit şi pierderi al exerciţiului 2007, suma de 631.744 RON urmând a fi repartizată pentru plata de dividende către acţionarii societăţii. S-a mai reţinut în procesul verbal că chiar dacă acest profit este de natură extraordinară, sumele existând doar scriptic, propunerea acţionarului majoritar este generată de obligaţiile contractuale de privatizare a societăţii pârâte, asumate de aceasta.
Hotărârea adoptată de AGA este clară şi fără echivoc conform dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 31/1990 republicată, cu atât mai mult cu cât chiar propunerea acţionarului majoritar, ce a şi fost votată în consecinţă, era în sensul distribuirii dividendelor.
Prin Decizia nr. 41/A din 31 mai 2010, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrative şi fiscal, a respins ca nefondat apelul pârâtei SC S. SA Târgu Mureş.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut în considerente că:
La şedinţa AGOA din 6 iunie 2008, potrivit Procesului verbal nr. 34, se propune de unul dintre acţionari ca profitul aferent anului 2007 să fie repartizat acţionarilor, propunere ce a fost şi aprobată în unanimitate de acţionarii prezenţi în cvorumul cerut de lege şi din această perspectivă, sunt îndeplinite pe deplin condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată, în sensul în care cota parte din profit ce se plăteşte fiecărui asociat constituie dividend, iar aceste cote părţi se distribuie acţionarilor proporţional cu cota de participare la structura acţionariatului.
S-a mai reţinut că efecte juridice depline are voinţa exprimată de AGOA din 6 iunie 2008 în ce priveşte repartizarea profitului, nu şi propunerile făcute de comisia de cenzori la data de 18 martie 2008, ceea ce trebuie executat de către conducerea executivă a pârâtei este voinţa exprimată la data de 6 iunie 2008 şi nu o simplă propunere ce nu a fost agreată de AGOA din 6 iunie 2008.
Raţiunea instanţei de fond s-a apreciat ca fiind corectă în ce priveşte Hotărârea AGOA din 6 iunie 2008, şi anume că atât timp cât această hotărâre, în ce priveşte repartizarea profitului, nu a fost atacată nici măcar de administratorii pârâtei, ea este executorie mai ales pentru aceştia din urmă şi trebuie să se supună ei.
S-a constatat că legiuitorul a prevăzut că dacă nu se achită aceste dividende în termenul specificat, ele se datorează în continuare şi, în plus, fără nicio notificare/punere în întârziere, de la expirarea termenului de 60 de zile evident că obligaţia îi incumbă apelantei pârâte, iar corelat cu dispoziţiile art. 43 C. com., corect reţinute de prima instanţă, curg şi dobânzi aferente sumei datorate cu titlu de dividende pentru anul 2007.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâta SC S. SA, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, desfiinţarea în totalitate a hotărârii atacate, admiterea apelului şi desfiinţarea în totalitate a sentinţei tribunalului şi respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată şi neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, pârâta susţine, în esenţă, următoarele:
Hotărârea Adunării Generale a Acţionarilor din data de 6 iunie 2008 este nelegală din două puncte de vedere, în primul rând pentru că această hotărâre contravine prevederilor imperative ale art. 69 din Legea nr. 31/1990 coroborat cu prevederile art. 29 din Legea nr. 82/1991 care prevăd repartizarea profitului pentru acoperirea pierderilor avute de societate în anii anteriori, dar şi prevederilor art. 127 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că orice acţionar care are un interes într-o problemă inclusă pe ordinea de zi trebuie să se abţină de la vot, iar dacă votul acţionarului era considerat ca şi abţinere, celelalte voturi exprimate în adunarea generală au fost împotriva aprobării repartizării profitului pentru plata dividendelor iar în consecinţă, propunerea nu ar fi întrunit numărul de voturi necesare pentru aprobarea propunerii de plata a dividendelor.
Deşi cele două instanţe au reţinut că Legea 31/1990 prevede că acţionarilor li se cuvin dividende în cota stabilită de lege, aceleaşi instanţe neglijează prevederile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 care prevăd că dividendele se achită doar din profitul real şi nu din profit neexistent aşa cum s-a întâmplat în cauza de faţă. Mai mult decât atât, art. 272 din Legea 31/1990 pedepseşte penal fapta de distribuire de dividende din profit fictiv, ori în speţă, profitul realizat de către pârâtă practic este un profit fictiv, acesta nu exista în materialitatea sa decât pe hârtie.
De asemenea, s-a reţinut greşit că Hotărârea AGOA este executorie, deoarece Legea nr. 297/2004 stabileşte foarte clar că Hotărârile AGA devin executorii de la data publicării în M. Of. al României, ori Hotărârea AGA din 6 iunie 2008 nu a fost publicată în M. Of., astfel că această hotărâre nu putea fi pusă în aplicare şi recurenta nu putea fi obligată la plata dividendelor către reclamantă.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea criticilor exprimate în recurs, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, se constată următoarele:
Cu referire la dispoziţiile art. 127 din Legea nr. 31/1990, recurenta, în primul motiv de recurs, susţine faptul că acţionarul majoritar al societăţii ar fi avut la data adoptării Hotărârii AGA de repartizare a profitului un interes contrar celui al societăţii şi că trebuia să se abţină de la deliberările privind acea operaţiune, iar dacă s-ar fi abţinut nu s-ar fi întrunit numărul de voturi necesare pentru aprobarea propunerii de plată a dividendelor.
Se constată însă că recurenta pârâtă nu a dovedit care ar fi interesul contrar şi chiar în ipoteza în care s-ar considera că acţionarul majoritar ar fi avut o obligaţie de abţinere, tot ar fi fost îndeplinite condiţiile de cvorum.
Pe de altă parte, intimata reclamantă, care a votat pentru distribuirea de dividende a profitului, deţinea 26,67% din acţiuni, iar acreditarea ideii că votul dat de un acţionar pentru distribuirea sub formă de dividende a profitului ar fi contrar interesului societăţii înfrânge însuşi scopul asocierii într-o societate comercială şi anume, obţinerea profitului şi distribuirea de dividende.
În cel de-al doilea motiv de recurs recurenta pârâtă afirmă că instanţele care s-au pronunţat în cauză nu au avut în vedere dispoziţiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 în conformitate cu care dividendele se achită doar din profitul real şi nu dintr-un profit inexistent, aşa cum este situaţia în cazul de faţă, or, condiţia impusă de lege potrivit textului legal invocat, pentru aprobarea distribuirii dividendelor este determinarea legală a profitului, ceea ce în speţă s-a realizat.
În fine, susţinerea recurentei pârâte, în sensul că instanţa de apel a reţinut greşit că hotărârea AGOA este executorie, nu poate fi primită atât timp cât această hotărâre nu a fost atacată nici chiar de administratorii intimatei pârâte, a produs efecte în circuitul civil şi nu există o hotărâre irevocabilă de anulare a acesteia, care potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (10) din Legea nr. 31/1990, ar deveni opozabilă tuturor acţionarilor doar de la data publicării în M. Of.
În consecinţă, având în vedere cele mai sus arătate, se reţine că recurenta pârâtă nu a formulat niciun motiv de recurs întemeiat, care, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de de dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., să conducă la casarea sau modificarea deciziei curţii de apel, aşa încât aceasta va fi menţinută ca fiind legală şi se va respinge recursul declarat în cauză de pârâta SC S. SA Târgu Jiu, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Târgu Mureş împotriva Deciziei nr. 41/A din 31 mai 2010 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1142/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1251/2011. Comercial → |
|---|
