ICCJ. Decizia nr. 114/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 114/2011
Dosar nr. 30026/3/2008
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 4961 din 26 martie 2009, pronunţată în dosarul nr. 30026/3/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins excepţia lipsei de interes, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată; a admis acţiunea formulată de reclamanta T.A.M. împotriva pârâtei SC B.C.R.A. SA, obligând, totodată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele hotărârii, judecătorul fondului a reţinut că reclamanta a solicitat, pe calea acţiunii oblice, obligarea pârâtei la emiterea procesului verbal suplimentar de constatare pentru avariile suferite la autoturismul marca Chevrolet Kalos în urma unui accident de circulaţie. S-a mai reţinut că acţiunea a fost introdusă ca urmare a atitudinii de pasivitate a B.C.R.L., având în vedere refuzul pârâtei de a comunica procesul verbal de constatare care a stat la baza devizului suplimentar emis de societatea de reparaţii, în condiţiile în care valoarea daunei se stabileşte în baza constatării comune făcute de asigurător şi unitatea reparatoare, conform contractului de asigurare. S-a reţinut, totodată. Că suma pretinsă de reclamantă, şi reprezentând contravaloarea reparaţilor suplimentare a fost achitată de pârâtă ulterior formulării acţiunii în justiţie. A fost înlăturată apărarea pârâtei vizând imposibilitatea reţinerii avarierii parbrizului faţă de dinamica producerii accidentului, faţă de împrejurarea că a fost reţinută dauna totală pentru care s-a efectuat plata. În raport de aceste elemente, judecătorul fondului a apreciat că reclamanta a dovedit un interes legitim personal, născut şi actual, motiv pentru care a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâtă şi a admis acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel pârâta SC B.C.R.A. SA, criticile sale vizând atât greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii, cât şi greşita soluţionare a excepţiei lipsei de interes, raportat la faptul că în urma corespondenţei purtată cu finanţatorul, a achitat întreaga despăgubire, constatându-se dauna totală.
Prin Decizia comercială nr. 560 din 16 decembrie 2009, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reţinând următoarele: apelanta pârâta avea obligaţia de a soluţiona dosarul de daună prin declararea daunei totale încă din data de 30 aprilie 2008, atunci când suma necesară reparaţiilor rezultată din devizele întocmite de unitatea reparatoare agreată a depăşit pragul de 75 % din suma asigurată, tergiversarea nejustificată a soluţionării dosarului de daună producându-i prejudicii reclamantei, prin aceea că a achitat în continuare ratele aferente contractului de leasing, deşi nu a mai avut folosinţa autoturismului încă din luna octombrie; s-a apreciat că nemulţumirea apelantei pârâte constă în obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, iar nu în greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii (obligaţie de a da sau obligaţie de a face); în acest context s-a apreciat că plata sumei pretinsă de reclamantă după declanşarea procesului, iar nu la momentul constatării daunei nu atrage o lipsă de interes a reclamantei în susţinerea acţiunii, judecătorul fondului făcând în mod corect aplicarea prevederilor art. 275 C. proc. civ.
Decizia de apel a fost recurată de pârâta SC B.C.R.A. SA, invocând prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a arătat următoarele.
- judecătorii instanţelor inferioare au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădi neîndoielnic al acestuia; a apreciat că acţiunea reclamantei a fost calificată în mod greşit ca o acţiune oblică, în condiţiile în care această calificare a fost făcută doar pentru a justifica o calitate procesuală, reclamanta fiind utilizator, iar cererea fiind formulată în nume propriu; a mai susţinut că cererea nu îndeplineşte condiţiile de exercitare ale acţiunii oblice, nefiind dovedite existenţa creanţei împotriva finanţatorului şi a insolvabilităţii, ori a neglijenţei, pasivităţii finanţatorului în realizarea creanţei; în raport de aceste elemente, pârâta a susţinut că acţiunea reclamantei trebuia respinsă ca lipsită de interes;
- judecătorii instanţelor inferioare au aplicat greşit legea, pronunţând hotărâri lipsite de temei legal, susţinând că în urma negocierilor purtate cu finanţatorul şi achitarea integrală a sumei cu titlu de despăgubire, constatându-se dauna totală, reclamanta nu mai avea interes în susţinerea acţiunii în justiţie.
Prin întâmpinare, reclamanta intimată T.A.M. a solicitat respingerea recursului ce nefondat, apreciind ca fiind corecte soluţiile pronunţate de judecătorii instanţelor inferioare; a arătat că a promovat o acţiune pe temeiul obligaţiei de a face, pentru că nu avea posibilitatea formulării unei acţiuni în pretenţii, contractul de asigurare stipulând expres cine este beneficiarul asigurării, respectiv finanţatorul din contractul de leasing; din această perspectivă, apreciază că au fost îndeplinite condiţiile de exercitare ale acţiunii oblice, acţiunea fiind formulată de ea în numele finanţatorului, pe fondul pasivităţii acestuia de a se adresa în vederea soluţionării dosarului de daună; a mai arătat că ieşirea din pasivitate a finanţatorului ulterior promovării acţiunii în justiţie nu conduce la admiterea excepţiei lipsei de interes, plata sumei reprezentând despăgubirea pentru dauna totală fiind efectuată doar în urma îndeplinirii obligaţiei ce revenea pârâtei, respectiv aceea de emitere a proceselor verbale solicitate prin acţiune.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Analizându-se actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate şi de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Nu poate fi reţinut critica pârâtei, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., vizând greşita interpretare a actului juridic dedus judecăţii. Subliniem, în primul rând că textul legal invocat de pârâtă are în vedere calificarea greşită a actului juridic pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, iar nu la calificarea greşită a acţiunii în justiţie. În consecinţă, apreciem că acest motiv a fost greşit întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., reprezentând, de fapt, o critică de aplicare greşită a legii, prin neobservarea condiţiilor prevăzute pentru promovarea acţiunii oblice. Se constată, totodată, că critica este neîntemeiată, reclamanta dovedind, prin probele administrate şi prin modul de formulare al acţiunii în justiţie, îndeplinirea condiţiilor necesare pentru promovarea acţiunii oblice: astfel, ea a justificat interesul în promovarea acţiunii oblice, deţinând calitatea de creditor la finanţatorului, din perspectiva prevederilor art. 3.22 din contractul de leasing; această prevedere contractuală menţionează că în cazul daunei totale, despăgubirile achitate de asigurător se încasează de finanţator, cu scăderea avansului şi a ratelor achitate de utilizator, utilizatorul (reclamanta) având dreptul la suma rămasă din despăgubire, după scăderile arătate. În consecinţă, reclamanta este creditor al finanţatorului pentru sumele achitate cu titlu de avans şi rate de leasing, cunoscut fiind că în perioada în care asigurătorul a refuzat plata despăgubirii, reclamanta a continuat să achite ratele aferente contractului de leasing.
De asemenea, probele administrate au relevat pasivitatea finanţatorului în finalizarea dosarului de daune, aspect ce a determinat reclamanta să promoveze acţiunea în justiţie. Se observă că acţiunea nu a fost formulată pe considerentul insolvabilităţii finanţatorului, ci în urma pasivităţii acestuia de a efectua demersurile pentru finalizarea dosarului de daună totală.
În consecinţă, se reţine îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 974 C. civ., necesare pentru introducerea acţiunii oblice.
Nici cea de-a doua critică a pârâtei, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate fi reţinută. Nu se poate reţine o greşită soluţionare a cauzei prin raportare la respingerea excepţiei lipsei de interes (critică, pe care deşi nu o formulează expres, rezultă din considerentele expuse în susţinerea recursului). Se reţine că dosarul de daună a fost finalizat de pârâtă ulterior promovării acţiunii în justiţie, judecătorii instanţelor inferioare constatând în mod corect că pârâta nu şi-a îndeplinit în termenii contractuali obligaţia ce îi revenea. În consecinţă, se apreciază că judecătorii instanţelor inferioare au procedat corect respingând excepţia invocată de pârâtă şi făcând aplicarea în cauză a prevederilor art. 275 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate şi constatându-se că Decizia pronunţată de judecătorii apelului este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate şi dovedite de intimată, constând în plata onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC B.C.R.A. V.I.G. SA BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 560 din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefonda.
Obligă recurenta să plătească intimatei T.A.M. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1131/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1168/2011. Comercial → |
|---|
