ICCJ. Decizia nr. 1151/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1151/2011
Dosar nr. 10431/1/2010
Şedinţa publică din 16 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 142/COM, pronunţată la data de 28 ianuarie 2010, Secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Iaşi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.V. Arad SA, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA; a respins cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta SC S.I. SA Bucureşti şi a obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 1.750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor din acţiune, întrucât, din analiza probelor administrate, nu s-a putut stabili cu certitudine împrejurarea că saboţii de frână livraţi de pârâtă prezentau vicii ascunse care îi făceau improprii unei circulaţii în siguranţă a vagoanelor echipate cu aceşti saboţi, iar atitudinea pârâtei de înlocuire a unora dintre saboţii reclamaţi ca fiind necorespunzători nu poate fi interpretată ca o recunoaştere a vreunei culpe şi nici nu poate fi reţinută ca temei al admiterii acţiunii reclamantei, atât timp cât nu se coroborează cu alte probe.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secţia comercială a Curţii de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 77, pronunţată la data de 1 noiembrie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, analizând sentinţa apelată în raport cu probele administrate şi dispoziţiile legale incidente, instanţa de control judiciar a reţinut ca fiind nefondate criticile apelantei, formulate, fie în legătură cu expertul, fie în legătură cu modalitatea de efectuare a expertizei, având în vedere că numirea expertului s-a făcut pe baza listei experţilor acreditaţi de M.J. şi niciuna dintre părţi nu a făcut opoziţie în acest sens; că, potrivit minutei încheiate între părţi la data de 9 iunie 2009, acestea au hotărât ca efectuarea celei de a doua etape a expertizei, respectiv analiza metalografică şi de duritate a produsului „sabot de frâne tip S1", pentru cele 3 eşantioane, selectate aleatoriu de către expert în prezenţa părţilor, să se realizeze în laboratorul autorizat AFER de la SC A. SA Tulcea; că viciile ascunse invocate de reclamantă nu pot fi constatate decât la exploatare, iar, faţă de refuzul reclamantei, de a pune la dispoziţia expertului un număr aleatoriu de bandaje ale roţilor de la vagoanele purtătoare de saboţi tip ASAM, care au prezentat presupusele vicii ascunse pentru a răspunde obiectivelor supuse atenţiei expertului referitoare la analiza metalografică şi de duritate a produsului „bandaje de roţi", explicarea ştiinţifică a apariţiei uzurii la bandaje şi existenţa vreunei legături între această uzură şi calitatea saboţilor, nelămurite din cauza atitudinii reclamantei, în mod corect, tribunalul a respins acţiunea.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta-reclamantă, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea acestor motive s-a arătat, în esenţă, că instanţa de apel a interpretat şi valorificat greşit materialul probator, administrat în cauză referitor la raporturile contractuale ale părţilor şi la prejudiciul ce i-a fost cauzat prin nerespectarea obligaţiilor asumate de intimata-pârâtă cu privire la calitatea produselor pe care i le-a livrat; nu s-a pronunţat pe cererea de administrare a probei cu contraexpertiză şi cu martori formulată în apel şi nu a manifestat rol activ, în virtutea căruia putea ordona administrarea tuturor probatoriilor necesare soluţionării juste a cauzei – recurenta neprecizând relevanţa reiterării aspectelor privind fondul cauzei, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi temeinică, apreciind că motivele invocate în susţinerea acestei cereri sunt neîntemeiate, întrucât pretinsele vicii ascunse nu au putut fi dovedite.
Recursul este nefondat.
Astfel, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. vizează nelegalitatea hotărârii în cazul în care, deşi rezultă fără dubiu natura actului juridic dedus judecăţii ori înţelesul lui, instanţa de apel, prin interpretarea dată acestora îi alterează în mod substanţial natura sau înţelesul lămurit, vădit neîndoielnic, or interpretarea dată probelor nu justifică invocarea precitatului motiv de recurs bazat, exclusiv, pe denaturarea actului juridic.
Măsura refacerii, completării probelor administrate la prima instanţă precum şi administrarea unor noi probe în apel, propuse în condiţiile art. 292 C. proc. civ., poate fi dispusă de instanţa de apel, astfel cum rezultă, explicit, din art. 295 alin. (2) C. proc. civ., numai dacă aceasta le consideră necesare pentru soluţionarea cauzei.
Este de observat că din cuprinsul încheierii pronunţată la data de 25 octombrie 2010 rezultă că instanţa de apel s-a pronunţat asupra probelor solicitate de apelantă în această cale de atac, contrar susţinerilor recurentei, iar soluţia respingerii acestor probe, urmare a analizei concludenţei şi utilităţii lor, ca şi neordonarea, din oficiu, a „tuturor probatoriilor necesare", nu justifică critica lipsei rolului activ al instanţei, ştiut fiind că acesta nu este un mijloc de promovare a conduitei procesuale arbitrare a părţilor, astfel cum rezultă şi din dispoziţiile art. 129 alin. (5)1 C. proc. civ., aşa încât nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.V. ARAD SA Arad - prin administrator judiciar S.I.I.P.U.R.L. Arad împotriva deciziei nr. 77 din 1 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1150/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1152/2011. Comercial → |
|---|
