ICCJ. Decizia nr. 1176/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1176/2011
Dosar nr. 5374/2/2010
Şedinţa publică de la 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 septembrie 2010 reclamanta S.I.F. Moldova SA a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la restituirea imediata a sumei de 628.383,00 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR din 7 iunie 2006 a unui bilet la ordin în valoare de 230.000 dolari SUA emis de către SC L. SRL în data de 8 mai 1996 în Bucureşti şi scadent în data de 8 mai 1997 în Bucureşti, suma executată silit, în mod nelegal, prin poprire, asupra contului societăţii deschis la Banca T., sucursala Bacău; la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu susţinerea prezentului litigiu reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar mobil, cheltuieli administrare probatorii (onorarii experţi, etc.), cheltuieli de deplasare şi cazare, cheltuieli logistică, alte cheltuieli necesare susţinerii prezentului litigiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, pârâta a emis în data de 1 iunie 2006 Ordinul nr. 1427 prin care a ordonat înfiinţarea popririi asupra sumelor prezente şi viitoare existente în conturile de orice natura, în lei sau în valută, deschise la Banca T., sucursala Bacău, de către S.I.F. Moldova SA. Poprirea s-a înfiinţat asupra sumelor în lei la cursul oficial dolari SUA/RON al Băncii Naţionale a României valabil pentru data plăţii, până la acoperirea integrală a sumei totale de 6.814.593,47 dolari SUA.
Ordinul A.V.A.S. nr. 1427 din 1 februarie 2006 de poprire, a fost comunicat către terţul poprit Banca T., sucursala Bacău, cu adresa nr. 15467 din 2 iunie 2006 fiind primită şi înregistrată de către terţul poprit sub nr. 5444 din 2 iunie 2006.
Ordinul A.V.A.S. a fost comunicat terţului poprit prin fax în data de 2 iunie 2006 şi a fost executat de bancă în data de 7 iunie 2006 prin virarea în contul Trezoreriei Operative a Municipiului Bucureşti a sumei de 18.618.150,82 lei (RON) reprezentând contravaloarea în lei la cursul oficial al BNR a sumei de 6.814.593,47 dolari SUA. Suma în RON ce urma să fie plătită, a fost determinată astfel: Cursul de schimb al BNR din data de 6 iunie 2006 valabil pentru ziua de 7 iunie 2006 a fost următorul: 1 dolari SUA = 2,7321 lei (RON), 6.814.593,47 dolari SUA x 2,73210 lei/1dolari SUA = 18.618.150,82 lei.
Plata sumei de 18.618.150,82 lei (RON) s-a efectuat cu Ordinul de Plata nr. 333 din 7 iunie 2006 semnat de către Banca T., sucursala Bacău. Ordinul de plata conţine menţiunea explicativa cu privire la obiectul plăţii - executare Ordin A.V.A.S. nr. 1427 din 1 iunie 2006 - 6814593,47 dolari SUA la un curs de 2,7321 lei/1dolari SUA.
Plata acestei sume apare ulterior în extrasul de cont din 8 iunie 2006 emis de către Banca T., şi reclamantei, extras de cont în care sunt menţionate toate operaţiunile efectuate cu sumele S.I.F. În acest extras de cont apare şi suma de 18.618.150,82 lei ce a fost debitată din contul nostru si a fost plătită către A.V.A.S. în temeiul Ordinului nr. 1427 din 1 iunie 2007.
Urmare a executării silite efectuate de către A.V.A.S., S.I.F. a formulat o contestaţie la executare.
Contestaţia la executare a fost înregistrată şi soluţionată de Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti - dosar nr. 4243/180/2006 - în care s-a pronunţat sentinţa civila nr. 82 din 16 iunie 2009 prin care s-a admis contestaţia la executare constatându-se prescris dreptul A.V.A.S. de a mai executa silit obligaţia decurgând din biletul la ordin în valoare de 230.000 dolari SUA emis de către SC L. SRL.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs A.V.A.S., dosaru1 fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, secţia comercială, sub nr. 4243/180/2006.
Recursul a fost soluţionat prin Decizia nr. 723 din 23 februarie 2010 prin care s-a respins recursul A.V.A.S. formulat împotriva sentinţei civile nr. 82 din 16 iunie 2009 pronunţata de către Secţia a V-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti.
Ca urmare a respingerii recursului, hotărârea de anulare a formelor de executare efectuate de către A.V.A.S. în temeiul biletului la ordin în valoare de 230.000 dolari SUA emis de către SC L. SRL a fost constatată nelegală printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă.
În data de 2 iunie 2010, reclamanta prin adresa nr. 3716, a solicitat A.V.A.S. restituirea sumei de 628.383,00 lei executată prin Ordinul A.V.A.S. nr. 1427 din 1 iunie 2006, reprezentând contravaloarea în lei a sumei de 230.000 dolari SUA din biletul la ordin emis de către SC L. SRL.
La data de 27 iulie 2010 intimata A.V.A.S. Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune conform art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998.
Referitor la prescripţia dreptului material la acţiune, se învederează că, potrivit art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr. 409/2001, termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S., este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 113 din 4 octombrie 2010 a respins excepţia dreptului material la acţiune ca nefondată, ca şi excepţia prematurităţii.
S-a admis totodată cererea de întoarcere a executării şi a dispus întoarcerea executării efectuate de A.V.A.S. respectiv obligarea acesteia la restituirea către petentă a sumei de 628383 reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR a unui bilet la ordin de 230.000 dolari SUA emis de SC L. SRL, cu cheltuieli de judecată în sumă de 183,3 lei.
Pentru a se pronunţa astfel s-a reţinut că acţiunea în restabilirea situaţiei anterioare ca urmare a desfiinţării unei executări silite efectuate în baza OUG nr. 51/1998 republicată cu modificări, acesteia i se aplică dispoziţiile speciale prevăzute de art. 82 din ordonanţă.
Potrivit art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 (2) Executarea silită începută de A.V.A.S. prin executorii proprii sau prin intermediul executorilor judecătoreşti continuă şi pe parcursul soluţionării contestaţiilor formulate de debitori, aceştia având dreptul întoarcerii executării numai în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Cum cererea având ca obiect întoarcerea executării prin restituirea sumei executate pe calea popririi a fost formulată la data de 17 iunie 2010, respectiv în cursul termenului de 6 luni [reglementat de art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 republicată cu modificări] calculat de la data de 23 februarie 2010 [conform art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 republicată cu modificări], Curtea în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 82 alin. (2), cu referire la art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 republicată cu modificări, a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, ca neîntemeiată.
S-a constatat că susţinerile pârâtei privind excepţia antamează şi aspecte de fond în ce priveşte netemeinicia cererii de întoarcere a executării, astfel că aspectele reţinute pe excepţie sunt comune cu cele referitoare la fondul cererii.
Astfel, s-a reţinut că prin sentinţa comercială nr. 82 din 16 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, rămasă irevocabilă la data de 23 februarie 2010, când s-a pronunţat Decizia comercială nr. 723 din 23 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. 4243/180/2006, s-a dispus: admiterea contestaţiei la executare şi anularea formelor de executare întreprinse de A.V.A.S.
Ca atare, ceea ce se solicită a se restitui pe calea restabilirii situaţiei anterioare îndeplinirii formelor de executare silită, este suma de bani executată tocmai pe această cale, ceea ce înseamnă că anularea acestei forme de executare justifică pe deplin întoarcerea executării.
Altfel spus, apărarea pârâtei în sensul că pentru a se putea pretinde întoarcerea executării, era necesară fie anularea titlului însuşi, fie anularea executării însăşi, este nefondată, de vreme ce executarea astfel cum a fost finalizată (prin eliberarea către creditoare a sumei existente în contul debitoarei, sumă anterior indisponibilizată) s-a produs efectiv prin valorificarea biletului la ordin cu privire la suma de 230.000 dolari SUA, respectiv pe calea unei singure forme de executare (poprire), formă ce a fost anulată de către instanţa învestită cu contestaţia la executare.
Aşadar, în acord cu dispoziţiile art. 4042 alin. (1) C. proc. civ., care face referire la actele de executare (…) desfiinţate şi cu art. 4043 C. proc. civ., cu referire la art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, întoarcerea executării este justificată de anularea singurei forme de executare exercitată de creditoare, producătoare de efectele cu privire la care se impune restabilirea situaţiei anterioare.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. criticile făcând referire la aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că cererea formulată pentru întoarcerea executării a fost prematur introdusă raportat la dispoziţiile art. 4041 - 4043 C. proc. civ., intimata nefăcând dovada că deţine o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care să demonstreze că actul de executare silită reprezentat de ordinul de poprire nr. 1427 din 1 iunie 2006 emis de A.V.A.S. a fost desfiinţat sau că executarea silită însăşi a fost desfiinţată.
De asemenea se critică faptul că în mod eronat s-a ignorat prevederile speciale ale art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/1998.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea unei hotărâri este posibilă dacă aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Recurenta a invocat în calea de atac formulată împotriva sentinţei comerciale nr. 113 din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel, secţia a V-a comercială, aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 399 şi art. 4041 - 4042 C. proc. civ.
Art. 399 C. proc. civ. prevede că împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare.
Invocarea aplicării greşite a acestui temei de drept nu poate fi reţinută întrucât executarea silită a fost contestată de S.I.F. Moldova prin contestaţia la executare care a făcut obiectul dosarului nr. 4328/180/2006 soluţionat irevocabil prin Decizia nr. 723 din 23 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin care au fost anulate actele de executare silită pornită în baza titlurilor executorii menţionate în comunicarea nr. 10121 din 6 aprilie 2006.
Întoarcerea executării silite constă în obligaţia pentru creditor de a-i restitui debitorului tot ce a luat prin executarea silită, când după săvârşirea executării, intervine anularea titlului executoriu sau numai a executării.
Desfiinţarea titlului executoriu sau a executării îl obligă pe creditorul care a beneficiat de executare să-l repună pe debitor în situaţia anterioară fie de bună voie fie pe calea unei acţiuni de drept comun prin care să obţină o hotărâre, în temeiul căreia să-l poată urmări silit.
Motivele invocate de recurentă în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul inexistenţei dovezii privind desfiinţarea executării silite, aplicării greşite a dispoziţiile art. 399 şi art. 4041 - 4042 C. proc. civ., pronunţarea greşită asupra excepţiilor prematurităţii şi inadmisibilităţii cererii de întoarcerea executării silite dar şi a netemeiniciei acesteia, sunt nefondate faţă de împrejurarea că Decizia nr. 723 din 23 februarie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, irevocabilă, a anulat formele de executare în temeiul cărora A.V.A.S. Bucureşti a executat suma de 230.000 dolari SUA, conform ordinului emis din 8 mai 1996.
Este adevărat că partea putea cere prin contestaţia la executare şi întoarcerea executării silite, dar nimic nu o împiedica să o ceară pe cale separată, printr-o acţiune de drept comun.
Având în vedere dispoziţiile art. 4041 alin. (1) conform căruia în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia precum şi art. 4042 potrivit căruia dacă nu s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare executării, cel îndreptăţit o va putea cere instanţei judecătoreşti competente potrivit legii, este obligatorie repunerea debitorului în situaţia anterioară care nu poate fi realizată decât aşa cum corect a stabilit prima instanţă prin admiterea cererii de întoarcerea executării silite şi restituirea sumei de 628383 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR a biletului la ordin în valoarea de 230.000 dolari SUA emis de SC L. SRL.
Pentru aceste motive nu pot fi reţinute nici motivele de recurs privind prematuritatea şi inadmisibilitatea cererii de întoarcerea executării silite.
În acest context, Curtea a constat că hotărârea atacată este legală, fiind la adăpost de orice critică, motiv pentru care în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul formulat de A.V.A.S. Bucureşti urmează a se respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 113 de la 4 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1175/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1180/2011. Comercial → |
|---|
