ICCJ. Decizia nr. 1165/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1165/2011
Dosar nr. 14110/3/2006
Şedinţa publică de la 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 aprilie 2006 reclamanta SC T.S. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C&J E. SRL solicitând să se dispună obligarea pârâtei să constate deficienţele de construcţie apărute la construcţia hala industrială edificată în judeţul Ilfov; obligarea pârâtei de a prezenta soluţii privind remedierea deficienţelor de construire în raport cu obligaţiile legale şi contractuale asumate; obligarea pârâtei de a remedia deficienţele de construire pe cheltuiala proprie; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de antrepriză lucrări nr. 116 din 27 mai 2004 în temeiul căruia a fost edificată o construcţie tip hală industrială în judeţul Ilfov, comuna Bragadiru.
Reclamanta a mai arătat că a recepţionat construcţia în condiţii aparent corespunzătoare însă la scurt timp după darea în folosinţă a obiectivului, în condiţii de funcţionare normale, la baza construcţiei (pardoseala) au apărut deficienţe (fisuri). Deficienţele au fost constatate prin procesul-verbal încheiat la data de 4 noiembrie 2005 însă pârâta nu a întreprins nici un demers pentru a le remedia.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la 19 mai 2006 pârâta SC C&J E. SRL a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive arătând că a subcontractat lucrările privind pardoseala de beton, angajând pentru realizarea acesteia, prin contractul nr. 137 din 28 martie 2005, ca subantreprenor de specialitate pe societatea T.C. SRL care l-a rândul său a angajat ca executant pe SC C.F. SRL.
Pe fondul cauzei pârâta a arătat că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale în sensul că a respectat detaliile de execuţie cu privire atât la dimensiunile platformei cât şi la calitatea betonului turnat.
În cuprinsul întâmpinării pârâta a solicitat introducerea în cauză a societăţii C.F. SRL, cerere calificată de către instanţă ca fiind de chemare în garanţie.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 5110 din 30 martie 2009 a respins acţiunea ca neîntemeiată cât şi cererile de chemare în garanţie.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond având în vedere probele administrate inclusiv rapoartele de expertiză efectuate în cauză a reţinut că reclamanta nu a contestat că ar fi solicitat schimbarea modului de armare a plăcii şi că, deşi nu recunoaşte expres această situaţie prin răspunsurile la interogatoriu (filele 172, 174), acceptul său reiese din perfectarea contractului de antrepriză şi implicit a anexei 2, anterior menţionate, în această formă, respectiv armare cu un singur strat de plasă de Buzău (filele 69-76).
În considerarea concluziilor expertizei M.L.P.A.T. (împotriva cărora reclamanta nu a formulat obiecţiuni) în sensul că execuţia a realizat umpluturi, strat de balast, betoane corespunzătoare capacităţii portante a proiectului) şi că aşezarea armăturii la partea inferioară deşi constituie o greşeală de execuţie nu este cauza crăpăturilor în placă, tribunalul apreciază că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale în ceea ce-l priveşte pe antreprenor, neexistând o legătură de cauzalitate între fapta ilicită a acestuia (executarea armăturii la partea inferioară a plăcii) şi prejudiciul cauzat reclamantei - beneficiar al lucrării prin apariţia fisurilor în placă care nu mai permite exploatarea acesteia în condiţiile dorite.
Răspunzând criticilor formulate de reclamantă Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia nr. 204 din 21 aprilie 2010 a respins ca nefondat apelul.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că susţinerea apelantei, potrivit căreia prima instanţă a interpretat probele administrate numai în favoarea intimatei-pârâte, nu justifică, prin ea însăşi, o schimbare a sentinţei, atât timp cât probele administrate şi, în special, expertiza M.L.P.A.T. atestă că pardoseala halei s-a crăpat din cauza tasărilor mari produse atât ca urmare a înmuierii stratului de praf argilos la adâncimea de 1,80 m â€" 4,20 m, cât şi din cauza lipsei unui calcul de dimensionare a plăcii, care are o capacitate mică de încărcare.
S-a subliniat poziţia apelantei, care în faţa primei instanţe, nu a contestat nici calitatea D-lui M.I.G. de expert atestat M.L.P.A.T., dar nici concluziile raportului de expertiză, neînţelegând să formuleze obiecţiuni.
În aceste condiţii, interpretarea probelor în favoarea uneia dintre părţi nu este, nicidecum, o măsură nelegală, atât timp cât aprecierea suverană a judecătorului asupra materialului probator conduce către o asemenea concluzie.
În speţă, expertul M.L.P.A.T. a stabilit că betonul turnat corespunde mărcii cerute de proiectant şi este de bună calitate, că stratul de balast de sub placă a fost bine compactat, că terenul de sub placă prezintă între adâncimile 1,80 m â€" 4,20 m un strat de prafuri argiloase galbene cu concreţiuni calcaroase şi nisipuri loesoide în stare consistentă spre plastic moale, care prin umezire dă tasări mari şi foarte mari; că la proiectarea plăcii nu a fost o temă care să cuprindă valoarea sarcinilor şi modul de încărcare a plăcii, astfel încât a apreciat că presiunea pe un picior de raft nu trebuie să depăşească în medie 90-160 kg., pentru a se evita apariţia unor noi fisuri.
De asemenea, expertul M.L.P.A.T. a arătat că iniţial, în proiect au existat detalii de armare a plăcii cu plasă de Buzău pe două rânduri, dar că ulterior, la cererea beneficiarului â€" potrivit declaraţiei proiectanţilor â€" prima planşă a fost înlocuită cu o alta, cu o singură plasă aşezată pe mijloc, ambele fiind executate fără calcule de rezistenţă.
Acesta a precizat că pardoseala halei s-a crăpat din cauza tasărilor mari produse atât ca urmare a înmuierii stratului de praf argilos la adâncimea de 1,80 m â€" 4,20 m, cât şi din cauza lipsei unui calcul de dimensionare a plăcii, care are o capacitate mică de încărcare.
În deplin acord cu prima instanţă, instanţa de apel a constat că apelanta nu a contestat că ar fi solicitat schimbarea modului de armare a plăcii şi că, deşi nu a recunoscut în mod expres această situaţie, acceptul său reiese din perfectarea contractului de antrepriză şi a anexei 2 în varianta armării cu un singur strat de plasă.
Cu toate că apelanta a susţinut că au fost administrate dovezi care atestă o situaţie contrară celei reţinute de Tribunal, acestea nu au fost indicate, subliniindu-se preeminenţa raportului de expertiză administrat în cauză faţă de raportul extrajudiciar al apelantei, care are doar valoare de înscris, nu şi de opinie a specialiştilor, în sensul art. 201 şi urm. C. proc. civ.
În considerarea argumentelor prezentate mai sus, s-a apreciat că nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile contractuale în ceea ce îl priveşte pe antreprenor â€" care a executat lucrarea potrivit proiectului pus la dispoziţie de către apelantă.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că deşi evidente, responsabilităţile intimatei E.H. izvorâte din prevederile legale şi din contractul dintre părţi în virtutea cărora aceasta avea obligaţia legală de a garanta lucrarea efectuată aceste considerente sunt ignorate cu bună ştiinţă de ambele instanţe, nu se face nici o referire la acestea.
Se ia în consideraţie doar cea de-a doua expertiză efectuată la fond şi este trecută sub tăcere prima expertiză care are concluzii diametral opuse.
În deplin acord cu prima instanţă, Curtea constată că apelanta nu a contestat că ar fi solicitat schimbarea modului de armare a plăcii şi că, deşi nu a recunoscut în mod expres această situaţie, acceptul său reiese din perfectarea contractului de antrepriză şi a anexei 2 în varianta armării cu un singur strat de plasă.
În acest raport, la capitolul X, concluzii pct. 2 fila 8 din raport, după ce se preciza culpa evidentă a intimatei, menţionându-se în extenso cauzele probabile, se făcea următoarea menţiune:
Cauzele exacte pot fi stabilite numai în cadrul unei expertize tehnice întocmite de un expert atestat M.L.P.A.T..
De asemenea, după ce făcea unele consideraţii cu privire la posibilele soluţii de remediere a deficienţelor constatate, expertul menţiona: soluţiile definitive se pot stabili numai în cadrul unei expertize tehnice întocmite de un expert atestat M.L.P.A.T..
În aceste condiţii, pentru precizarea în detaliu a cauzelor şi soluţiilor ce se impun pentru remedierea deficientelor instanţa a dispus o nouă expertiză tehnică judiciară având obiectivele menţionate la fila 225 din dosarul de fond.
Cel de-al doilea raport de expertiză tehnică judiciară a fost întocmit de către M.I.G. expert tehnic judiciar în specialitatea construcţii atestat M.L.P.A.T. cu certificatul 05768 în exigenţa AF pentru următoarele cerinţe: Rezistenţa şi stabilirea terenului de fundare a construcţiilor şi a masivelor de pământ.
Deşi a învederat instanţelor de judecată că acest expert nu are specializarea necesară efectuării expertizei în raport cu obiectivele suplimentare ale expertizei, în consideraţia principiului disponibilităţii şi pentru că partea adversă a înţeles să constituie această probă, s-a dispus efectuarea acestei expertize.
Recursul este nefondat.
Aplicabilitatea pct. 8 şi 9 art. 304 C. proc. civ. se face în situaţia când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. reglementează situaţia în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic dedus judecăţii, cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare şi precise.
Mai mult decât atât procedând la interpretarea actului în aceste condiţii, instanţa schimbă natura actului sau înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
În speţă critica se referă la modul de interpretare a probatoriilor, a faptului că s-a luat în considerare un raport de expertiză din cele efectuate în cauză, administrarea probatoriilor şi modul de interpretare a acestora vizând aspecte de netemeinicie.
Pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. se referă la încălcarea sau aplicare greşită a legii.
Doctrina a interpretat noţiunea de lege în sens larg, incluzând şi actele normative subordonate acesteia şi, mai mult decât atât, a considerat, cu deplin temei, că acest motiv de recurs vizează nesocotirea normelor de drept substanţial, ceea ce nu este cazul în speţă.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de apel (motivele de recurs fiind identice cu cele din apel) susţinerea recurentei, potrivit căreia instanţa a interpretat probele numai în favoarea intimatei-pârâte nu se justifică atâta timp cât probele administrate demonstrează contrariul.
În ce priveşte excepţia nulităţii raportului de expertiză luat în considerare de instanţele anterioare care a stat la baza soluţiilor pronunţate, motivat de faptul că la data efectuării acesteia nu avea această calitate, reprezintă în situaţia în care s-ar justifica o nulitate relativă care poate fi invocată în faţa instanţei de recurs în limitele termenului de recurs, de partea interesată dacă a invocat-o în faţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi aceasta a respins-o sau a lăsat-o nesoluţionată.
Or, în speţă instanţa de apel a subliniat poziţia reclamantei-recurente care în faţa primei instanţe nu a contestat nici calitatea expertului M.G. de expert atestat M.L.P.A.T. şi nici concluziile raportului de expertiză neînţelegând să formuleze obiecţiuni.
Aceste aspecte au fost cuprinse în concluziile scrise ale intimatei, care a anexat şi legitimaţia expertului ce a funcţionat până în anul 2009.
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC T.S. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 204 de la 21 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Obligă reclamanta la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1154/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1166/2011. Comercial → |
|---|
