ICCJ. Decizia nr. 1171/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1171/2011
Dosar nr. 31562/3/2008
Şedinţa publică de la 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 13.087 din 2 decembrie 2008 a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Asociaţia Salariaţilor A. PODARI, cu motivarea că desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nu poate fi dispusă de către instanţă numai pe simple susţineri ale reclamantei în calitatea de vânzătoare, fără a proba în concret elementele care fac condiţia rezolutorie să fie eficace.
În afara contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni şi a notei de calcul pentru penalităţi şi dobânzi, reclamanta nu a solicitat administrarea altor mijloace de probă pentru a se putea stabili circumstanţele de fapt invocate ca temeiul rezoluţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 434 din 5 noiembrie 2010 a admis apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 13087 din 2 decembrie 2008 şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis în parte acţiunea aşa cum a fost precizată.
S-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr. 393 din 31 martie 1997 şi a fost obligată pârâta să restituie reclamantei un număr de 22.548 acţiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC A. SA Podari.
A mai fost obligată pârâta la plata următoarelor sume: 34.344,36 lei reprezentând penalităţi pentru ratele 5-10; 892,73 lei reprezentând dobânzi pentru ratele 9-10 şi 89.466,93 lei reprezentând daune interese.
În final intimata a fost obligată şi la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că potrivit art. 2 din contract, părţile au convenit prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 393 din 31 martie 1997 ca proprietatea acţiunilor să se transmită cumpărătorului de la data semnării contractului, sub condiţia rezolutorie prevăzută la art. 4 lit. a) alin. (3) şi anume că acest contract se va desfiinţa de drept, fără nici o somaţie, dacă cumpărătorul nu plăteşte integral suma de 112.742.000 Ron reprezentând 20% din preţul contractului, până la data de 15 iunie 1997.
Cum pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută la art. 4 lit. a) din contract, în raport de dispoziţiile art. 969-970 C. civ. şi art. 1020-1021 C. civ. s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni.
Ca o consecinţă a rezoluţiunii contractului şi a neplăţii preţului convenit la art. 4 din contract şi având în vedere că potrivit art.8 din acelaşi contract acţiunile vândute au fost eliberate cumpărătorului, pârâta cumpărătoare a fost obligată să restituie reclamantei cele 22.548 de acţiuni.
Conform precizărilor apelantei cu trimitere la art. 4 din contract, intimata datorează penalităţi pentru neplata ratelor 5-10 în sumă de 34.344,36 lei, dobânzi pentru neplata ratelor 9-10 în sumă de 892,73, penalităţile fiind calculate până la data de 10 mai 2010 iar dobânzile până la data de 1 februarie 2006 pentru rata nr. 9 şi până la data de 1 februarie 2007 pentru rata nr. 10.
Din cuprinsul raportului de expertiză a rezultat că valoarea totală actualizată a celor două terenuri care au ieşit din patrimoniul societăţii este de 89.466,93 lei sumă pe care pârâta este obligată să o achite cu titlu de daune interese, în considerarea dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din OG nr. 25/2002.
Împotriva deciziei comerciale nr. 434 din 5 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. Bucureşti care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre judecătorească, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, admiterea în tot a apelului formulat iar pe fondul cauzei obligarea pârâtei şi la plata în continuare a dobânzilor aferente ratelor 9 şi 10 şi a penalităţilor aferente ratelor 5-10, calculate până la rămânerea definitivă a hotărârii, precum şi obligarea la plata dividendelor datorate pentru exerciţiul financiar al anului 2004.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că dispoziţiile legale cuprinse în OG nr. 25/2000 îndreptăţesc reclamanta şi la obţinerea dividendelor corespunzătoare, deoarece contractul nu a fost executat corespunzător din culpa exclusivă a intimatei.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse de recurenta-reclamantă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit cererii de chemare în judecată, înregistrată la data de 26 august 2008 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 31.562/3/2008 reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.S.A. PODARI următoarele:
- rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 393 din 31 martie 1997 cu obligarea pârâtei la restituirea către A.V.A.S. a unui număr de 563.710 acţiuni reprezentând 40% din capitalul social al SC A. PODARI SA;
- obligarea pârâtei la plata daunelor interese în cuantum de 21.409,73 lei reprezentând dobânzi aferente ratelor 9-10 şi penalităţi aferente ratelor 5-10 calculate până la data de 13 iunie 2008;
- obligarea pârâtei la plata în continuare a daunelor interese reprezentate din dobânzi şi penalităţi calculate până la pronunţarea hotărârii definitive şi executorii de rezoluţiune, avându-se în vedere prevederile OG nr. 25/2002 modificată şi completată cu HG nr. 489/2003;
- obligarea pârâtei la plata dividendelor încasate pe perioada de derulare a contractului ş.
- obligarea pârâtei la plata celorlalte daune interese, reprezentând valoarea prejudiciilor A.V.A.S., altele decât cele precizate anterior, a căror valoare va fi stabilită prin expertiza solicitată în cauză.
În faza procesuală a apelului, reclamanta A.V.A.S. şi-a precizat prin cererea depusă la data de 8 aprilie 2009 valoarea estimativă a prejudiciilor aduse de cumpărător, altele decât cele constituite din dobânzi, penalităţi şi dividende, la suma de 633.820 lei.
Atât la solicitarea reclamantei A.V.A.S. cât şi în exercitarea rolului activ al instanţei, în concordanţă cu dispoziţiile art. 129 C. proc. civ., prin încheierea din 15 mai 2009 a fost admisă proba cu expertiză contabilă, potrivit obiectivelor depuse în scris la aceea dat.
Nu poate fi primită critica recurentei-reclamante că instanţa a apreciat în mod greşit data până la care se calculează dobânzile aferente ratelor 9-10 şi a penalităţilor de întârziere aferente ratelor 5-10, respectiv că ele nu au fost stabilite până la data pronunţării hotărârii definitive şi executorii.
Apare cât se poate de evident, că în soluţionarea celui de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, s-a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzilor şi penalităţilor de întârziere în cuantumul expus anterior, instanţa de apel stabilind că aceste sume vor fi calculate în continuare până la data pronunţării acestei hotărâri.
Corect a fost soluţionată şi situaţia în legătură cu dividendele cerute de reclamantă, prin aceea că potrivit răspunsului oferit de expertiza contabilă efectuată de expert I.A.E. la obiectul nr. 5, s-a stabilit că SC A. PODARI SA nu datorează dividende către A.V.A.S., ca rezultat al activităţii desfăşurate în perioada 1997-2006.
În acest scop au fost examinate bilanţurile contabile pe perioada 2001-2006 şi rata A.V.A.S. nr. DCRI/198 din 8 februarie 2010.
Este adevărat că reclamanta A.V.A.S. a solicitat dividendele în baza dispoziţiilor art. 21 alin. (1)1 din OG nr. 25/2002, care reglementează că în cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudicii aduse A.V.A.S. cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale, dar şi a sumelor reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
De remarcat că expertiza contabilă, prin răspunsul la obiecţiunile formulate de reclamantă a clarificat aceste aspecte, considerând că SC A. SA PODARI nu datorează dividende pentru anul 2004. S-a ţinut cont că Adunarea Generală a Acţionarilor de la societatea pârâtă a aprobat pentru exerciţiul financiar încheiat al anului 2004 repartizarea profitului pentru acoperirea pierderilor contabile înregistrate anterior şi pentru majorarea rezervelor legale, neputând fi schimbată destinaţia acestor sume şi transmise la dividende cuvenite asociaţilor.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 434 din 5 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă din cele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 434 de la 5 noiembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1167/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1177/2011. Comercial → |
|---|
