ICCJ. Decizia nr. 1177/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1177/2011
Dosar nr. 5730/2/2010
Şedinţa publică de la 17 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2010 reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIŢII FINANCIARE MOLDOVA SA (S.I.F.) în contradictoriu cu AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI (A.V.A.S.) a formulat cerere de întoarcere a executării prin care solicita: 1. restituirea imediata a sumei de 2.552.400,00 lei reprezentând contravaloarea în lei la cursul BNR din 23 iunie 2006 a unui bilet la ordin în valoare de 900.000 dolari SUA emis de către SC S.G.I. SRL în data de 12 iunie 1996 în Bucureşti şi scadent în data de 12 iunie 1997 în Bucureşti, suma executată silit, în mod nelegal, prin poprire, asupra contului societăţii deschis la Banca T., sucursala Bacău. 2. Obligarea debitoarei-pârâte A.V.A.S. la plata cheltuielilor de judecata ocazionate cu susţinerea litigiului reprezentând taxe judiciare de timbru, timbru judiciar mobil, cheltuieli administrare probatorii (onorarii experţi, etc.), cheltuieli de deplasare şi cazare, cheltuieli logistică, alte cheltuieli necesare susţinerii prezentului litigiu.
În motivarea cererii reclamanta arată că debitoarea pârâtă A.V.A.S. a emis în data de 19 iunie 2006 Ordinul nr.1437 prin care a ordonat înfiinţarea popririi asumate sumelor prezente şi viitoare existente în conturile de orice natură în lei sau în valută deschise la Banca T., sucursala Bacău, de către S.I.F. Moldova SA. Poprirea s-a înfiinţat asupra sumelor în lei la cursul oficial USD/RON al Băncii Naţionale a României valabil pentru data plăţii până la acoperirea integrală a sumei totale de 7.857.967,19 dolari SUA.
Urmare a executării silite efectuate de către A.V.A.S. S.I.F. a formulat contestaţie la executare în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 91 din 3 iunie 2009 prin care s-a admis contestaţia la executare şi s-a constatat prescris dreptul A.V.A.S. Prin Decizia comercială nr. 1832 din 20 mai 2010 s-a respins recursul formulat de A.V.A.S. împotriva sentinţei comerciale nr. 91 din 3 iunie 2009, astfel că aceasta a rămas irevocabilă.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţia de netimbrare a cererii, excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile. Pe fondul cauzei pârâta a arătat că cererea formulată de S.I.F. MOLDOVA SA este nefondată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin sentinţa nr. 112 din 29 septembrie 2010 a respins excepţiile invocate şi pe fond a admis cererea astfel cum a fost formulată.
În motivarea soluţiei instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/998 executarea silită începută de A.V.A.S. prin executorii proprii continuă şi pe parcursul soluţionării contestaţiilor formulate de debitori, aceştia având dreptul întoarcerii executării silite numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile şi că potrivit art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998 termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul sau actul pe care se întemeiază acţiunea dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului dacă legea nu prevede un termen mai scurt, însă în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 49 alin. (1) deoarece Decizia nr. 1832 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost pronunţată la 20 mai 2010, redactată la 15 iunie 2010, iar cererea de întoarcere a executării a fost formulată la 28 iunie 2010 potrivit datei Oficiului Poştal. Cu alte cuvinte cererea de întoarcere a executării silite este formulată în termenul legal.
În ceea ce priveşte excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 46 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, Curtea apreciază că este neîntemeiată având în vedere că prin dispoziţia art. 46 alin. (1) se urmăreşte de fapt să se asigure o celeritate a judecării cauzelor, iar neîndeplinirea obligaţiilor de comunicare a cererii anterior introducerii acesteia nu este sancţionată cu respingerea ei atât timp cât partea care invocă nu dovedeşte prejudiciul creat prin necomunicarea cererii. Mai mult în prezenta cauză cererea de chemare în judecată a fost comunicată de către instanţa de judecată, pârâtei care a luat cunoştinţă de cuprinsul său şi şi-a formulat apărările necesare.
Pe fond s-a reţinut că sentinţa comercială nr. 91 din 3 iunie 2009 pronunţată de Secţia a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 1832 din 20 mai 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, şi prin urmare, constatându-se irevocabil că în ceea ce priveşte executarea silită pornită de A.V.A.S. cu referire la biletul la ordin emis la 12 iunie 1996 de SC S.G.I. SRL în valoare de 900.000 dolari SUA cu termen de scadenţă la 12 iunie 1997 dreptul la executare al A.V.A.S. este prescris, şi că titlul executoriu şi însăşi executarea silită au fost anulate irevocabil, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 4041 C. proc. civ. şi a art. 82 alin. (2) teza finală din OUG nr. 51/1998.
Art. 4041 C. proc. civ. prevede că în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Art. 82 alin. (2) teza finală din OUG nr. 51/1998 arată că debitorii au dreptul la întoarcerea executării silite numai pe baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta A.V.A.S. criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 82 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, întrucât actul de executare silită reprezentat de ordinul de poprire nr. 1437 din 19 iunie 2006 nu a fost desfiinţat în mod irevocabil.
De asemenea recurenta arată că intimata-reclamantă nu a făcut dovada că a contestat actul de executare prin care a fost executată silit pentru suma de 2.522.400 lei, prin sentinţa nr. 91 din 3 iunie 2009 nu s-a dispus anularea actului de executare, având ca obiect contestarea actului de executare silită însăşi, instanţa apreciind numai asupra anulării formelor de executare silită iniţiate constatând prescris dreptul la executarea silită.
Recursul este nefondat.
Motivele invocate de recurentă nu pot fi reţinute, reclamanta-intimată deţinând o hotărâre irevocabilă prin care au fost anulate formele de executare silită iniţiate de recurentă în considerarea biletului la ordin emis de către SC S.G.I. SRL la data de 12 iunie 1996 şi scadent la data de 12 iunie 1997, constatându-se prescris dreptul la executare silită, respectiv sentinţa nr.91 din 3 iunie 2009 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1832 din 20 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a respins recursul A.V.A.S., prin hotărârea invocată anulându-se toate formele de executare privind biletul la ordin în litigiu, deci, implicit, şi ordinul de poprire invocat de recurenta de faţă, aşa cum corect, s-a reţinut şi prin sentinţa atacată de pârâta-recurentă.
Potrivit dispoziţiilor art. 4041 C. proc. civ. În toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu sau însăşi executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situaţiei anterioară acesteia.
Din interpretarea gramaticală a acestui text de lege, rezultă că legiuitorul prin folosirea conjuncţiei sau a semnalat că cele două variante sunt alternative şi nu cumulative.
În cauza de faţă ne aflăm în situaţia desfiinţării executării ca urmare a admiterii contestaţiei la executare, deşi titlul este în fiinţă, ipoteză în care cel interesat este de asemenea îndreptăţit să solicite întoarcerea executării deoarece restabilirea situaţiei anterioare decurge din constatarea ineficacităţii titlului executor, precum şi din constatarea ineficacităţii actelor de executare, ca urmare a încălcării legii.
Prin urmare, revenind la criticile invocate de către recurentă, potrivit cărora pe de o parte, câtă vreme nu a fost anulat ordinul de poprire nr. 1437/2006 nu poate fi cerută întoarcerea executării silite, iar pe de altă parte reclamanta nu a contestat executarea silită însăşi, ci numai actul de executare silită, în lumina celor mai sus arătate, Înalta Curte constată că urmare contestaţiilor la executare formulate de către reclamantă a fost desfiinţată executarea silită iniţiată de către pârâtă, situaţie în care instanţa are căderea, la cererea persoanei interesate să dispună şi restabilirea situaţiei anterioare.
Având în vedere aceste argumente vor fi înlăturate criticile recurentei privind prematuritatea formulării cererii de faţă şi inadmisibilitatea acesteia, ambele motivate pe lipsa unei hotărâri irevocabile în ceea ce priveşte anularea ordinului 1437 din 19 iunie 2006 emis de A.V.A.S. prin care debitoarea a fost executată silit.
Aşa fiind dezlegarea dată de instanţa de fond asupra cererii privind întoarcerea executării silite nu este susceptibilă de critică sub aspectul nerespectării dispoziţiilor legale incidente, astfel încât în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 112 de la 29 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1171/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1182/2011. Comercial → |
|---|
