ICCJ. Decizia nr. 1183/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1183/2011
Dosar nr. 36401/3/2009
Şedinţa publică de la 17 martie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 16 septembrie 2009 sub nr. 36401/3/2009 reclamanta SC B.B. & B.G. SRL Bucureşti a chemat în judecată pe pârâtele SC H&M C. SRL, B.N.R. Bucureşti şi B.C.R. Bucureşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtei B.C.R., în calitate de persoană declarantă, la anularea din CIP a incidentului de plată privind fila CEC seria RNCB1BB0246717 emis de către reclamantă la data de 3 august 2009.
Prin sentinţa comercială nr. 666 din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosar nr. 36401/3/2009 a fost respinsă excepţia calităţii procesuale pasive a pârâtei B.N.R. ca neîntemeiată. De asemenea, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea completată formulată de reclamanta SC B.B. & B.G. SRL Bucureşti în contradictoriu cu pârâtele SC H & M C. SRL, B.N.R. şi B.C.R. SA.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
În ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive a B.N.R., excepţia a fost respinsă, deoarece această pârâtă are atribuţii de asigurare a monitorizării bunei funcţionări a sistemelor de plăţi şi a instrumentelor de plată, pentru asigurarea stabilităţii financiare, fiind necesară menţinerea calităţii de pârâtă, pentru opozabilitate.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că, potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934, CEC-ul este plătibil la vedere, acoperirea acestuia trebuie menţinută la dispoziţia beneficiarului până la încasarea s-au prescrierea lui, emitentului nefiindu-i permis să retragă disponibilul înainte de a fi efectuată plata.
Cum la data introducerii la plată a respectivului CEC în contul reclamantei era o lipsă parţială de disponibil, B.C.R. a refuzat la plată acest CEC şi a procedat la înscrierea incidentului în CIP, cu respectarea dispoziţiilor din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta.
Prin Decizia comercială nr. 319 de la 7 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis apelul formulat de apelanta SC B.B. & B.G. SRL împotriva sentinţei comerciale nr. 666 din 28 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 36401/3/2009, şi în consecinţă, s-a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul că pe fond s-a admis, în parte, cererea, aşa cum a fost completată şi a fost obligată pârâta B.C.R. Bucureşti la anularea din CIP a incidentului de plată privind fila CEC seria RNCB1/BB 0246727 emis de către reclamantă la data de 3 august 2009, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Prin cererea completatoare formulată de reclamantă, s-a solicitat şi radierea de către B.N.R. din CIP a incidentului de plată privind fila CEC seria RNCB1BB nr. 0246727 emis de reclamantă la 3 august 2009.
Ca urmare, faţă şi de această completare instanţa de apel a apreciat că intimata B.N.R. trebuie, pentru opozabilitatea hotărârii, să stea în cauză, în baza art. 137 C. proc. civ., respingând, ca nefondată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a B.N.R.
Pe fond, s-a reţinut că la data de 3 iunie 2009 între părţi s-a încheiat un proces-verbal, prin care reclamanta, în calitate de predător, a predat pârâtei, în calitate de primitor, fila CEC seria RNCB1BB nr. 0246727 din 3 iunie 2009, pentru garantarea efectuării plăţii la scadenţă a două tiruri de marfă în valoare de 103.666,83 RON, reprezentând contravaloare marfă plus transport.
Din probe a rezultat că marfa respectivă a fost returnată reclamantei iar facturile nr. 597 şi 598, în valoare de 92.649,36 lei, au fost stornate.
Instanţa de apel a apreciat că fila cec respectivă nu trebuia prezentată la plată de către pârâtă cât timp facturile avute în vedere pentru garantare cu această filă de cec s-au stornat, iar marfa a fost returnată reclamantei.
Împrejurarea că reclamanta ar fi datorat pârâtei şi alte sume de bani este o situaţie ce trebuia lămurită separat şi nu prin prezentarea la plată a acelei file de cec care viza o sumă mai mică decât presupusa datorie a reclamantei către pârâtă.
Altfel, adresa nr. 267 din 27 iulie 2009 exprimă doar punctul de vedere al pârâtei nu şi acordul reclamantei.
În ceea ce priveşte radierea incidentului de plată în litigiu, instanţa de apel a apreciat că aceasta trebuie solicitată după rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri, în temeiul alin. (2) art. 36 din Regulamentul nr. 1/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtele B.N.R. Bucureşti, B.C.R. Bucureşti şi SC H&M C. SRL.
I. În recursul său pârâta recurentă B.N.R. Bucureşti, a adus următoarele critici deciziei recurate:
1. Hotărârea instanţei de apel este dată cu greşita aplicare a dispoziţiilor art. 1, art. 2, art. 22, şi art. 24 din Legea nr. 312/2004, având în vedere că B.N.R. este o instituţie publică, independentă, cu personalitate juridică, aceasta neputând fi asimilată unei societăţi bancare constituită sub forma juridică a unei societăţi pe acţiuni, astfel cum prevede art. 287 din OUG nr. 99/2006, având de îndeplinit atribuţiile prevăzute în articolele mai sus citate, neavând calitate procesuală pasivă în litigii precum cel de faţă.
S-a mai arătat că, potrivit art. 3 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., doar persoanele declarante au obligaţia să furnizeze către CIP informaţiile aferente incidentelor de plăţi, în forma şi la termenele prevăzute în respectivul regulament, precum şi orice informaţie solicitată de către B.N.R., iar potrivit art. 4 din acelaşi regulament CIP, B.N.R. nu răspunde pentru veridicitatea şi integritatea informaţiei primite, răspunderea revenind persoanei declarante.
De asemenea, s-a susţinut că potrivit art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001, anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi înregistrate în CIP se poate face numai de către persoanele declarante, din propria iniţiativă sau la solicitarea instanţelor judecătoreşti.
2. Pe fondul cauzei, B.N.R. a susţinut că hotărârea instanţei de apel s-a dat cu încălcarea şi aplicarea greşită a Legii nr. 59/1934.
Astfel, potrivit art. 29 din această lege, cecul este plătibil la vedere, adică la prezentare, iar prin Normele-cadru nr. 7 din 8 martie 1994, pct. 157 se arată că cecul poate fi tras numai la vedere (prezentare).
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 59/1934 cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul (emitentul) are disponibil la tras (cel care este obligat să plătească, respectiv banca).
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
II. În recursul său pârâta B.C.R. Bucureşti a adus următoarele critici deciziei recurate.
1. Hotărârea instanţei de apel este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în materie, respectiv Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R. şi Legea nr. 59/1934.
Astfel, fila CEC seria RNCB1BB0246727 a fost emisă la data de 3 august 2009, fiind prezentată la plată la data de 4 august 2009, în termenul prevăzut de art. 30 alin. (1) din Legea nr. 59/1934, dată la care în contul emitentei nu se aflau fonduri suficiente, astfel că s-a refuzat plata filei cec prezentate.
Ca urmare, în baza art. 13 din Regulamentul nr. 1/2001, B.C.R. a procedat la transmiterea către CIP a cererii de înscriere a refuzului bancar.
Potrivit art. 4 din Norma-cadru a B.N.R. nr. 7/1994, cecul este un instrument de plată prin care trăgătorul dispune de fondurile pe care le are o societate bancară, dându-i acesteia un ordin necondiţionat de plată a unei sume determinate, în favoarea unei terţe persoane, iar potrivit art. 29 din Legea nr. 59/1934 cecul este plătibil la vedere, rezultând astfel că cecul este un titlu comercial de valoare a cărui valabilitate este independentă de valabilitatea raportului comercial care a stat la baza emiterii sale.
2. Instanţa de apel şi-a fundamentat în mod greşit hotărârea pe procesul-verbal încheiat la data de 3 iunie 2009, interpretând în mod greşit actul dedus judecăţii, schimbând înţelesul acestuia, în sensul că fila cec respectivă nu urma să acopere contravaloarea facturilor nr. 597 şi 598 ci a facturilor nr. 355, nr. 356, nr. 357 şi nr. 358 din 2 iunie 2009, precum şi contravaloarea facturilor nr. 78 şi nr. 79 din 19 februarie 2009.
În drept, această pârâtă-recurentă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 34 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
III. În recursul său, pârâta SC H&M C. SRL a adus următoarele critici deciziei recurate.
1. Potrivit procesului-verbal încheiat la data de 3 iunie 2009, fila cec a fost emisă de către societatea reclamantă pentru garantarea plăţii facturilor nr. 78 şi nr. 79 din 19 februarie 2009, precum şi a facturilor nr. 355, nr. 356, nr. 357 şi nr. 358 din 2 iunie 2009, facturile nr. 597 şi nr. 598 invocate de către reclamantă, neavând nicio legătură cu procesul-verbal sau fila cec amintite mai sus.
Prin fila cec respectivă reclamanta a garantat îndeplinirea obligaţiilor de plată de către SC B.M.R. SA, or, această societate nu şi-a îndeplinit obligaţiile faţă de SC H&M C. SRL, motiv pentru care fila cec a fost depusă pe circuitul bancar, potrivit convenţiei încheiate între părţi.
Ca urmare a lipsei de disponibil în cont, în mod legal, în baza art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr.1 al B.N.R., pârâta B.C.R. Bucureşti a solicitat înscrierea în CIP a incidentului de plată.
2. Cecul este un titlu autonom, dreptul şi obligaţia corelativă născute din titlu fiind independente faţă de actul juridic din care decurg, dobânditorul fiind titularul unui drept nou, propriu.
În drept, această pârâtă-recurentă şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:
I. În ce priveşte recursul formulat de pârâta B.N.R. Bucureşti, acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Deşi atribuţiile B.N.R. sunt cele stabilite prin art.2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 312/2004, aceasta având rolul de a asigura promovarea şi monitorizarea bunei funcţionări a sistemelor de plăţi, pentru asigurarea stabilităţii financiare, totuşi, potrivit art.1 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., Centrala Incidenţelor de Plăţi este organizată şi funcţionează la B.N.R., astfel încât, pentru opozabilitatea hotărârii, este întemeiată reţinerea calităţii sale procesuale pasive.
II. În ce priveşte recursurile formulate de către pârâtele B.C.R. Bucureşti şi SC H&M C. SRL, acestea sunt fondate pentru considerentele ce urmează.
1. Hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 3 şi art. 29 din Legea nr. 59/1934.
Potrivit art. 29 din această lege, cecul este un instrument de plată, plătibil la vedere, orice stipulaţie contrară socotindu-se nescrisă.
Prin urmare, odată emis, acesta are un caracter autonom, independent de raportul obligaţional din care s-a născut, fiind indiferent faptul dacă părţile din raportul juridic iniţial şi-au îndeplinit sau nu obligaţiile reciproce.
Singura posibilitate pe care ar fi avut-o reclamanta, în cazul în care considera că pârâta SC H&M C. SRL nu şi-a îndeplinit obligaţia corelativă, ar fi fost aceea de a cere remiterea, în original, a titlului respectiv, adică a cecului.
Cum acest lucru nu s-a întâmplat, pârâta SC H&M C. SRL alegând să introducă la plată fila de cec, reclamanta nu mai poate opune excepţia de neexecutare a contractului, cecul păstrându-şi caracterul autonom, putând fi girat, avalizat sau scontat.
De altfel, potrivit art.3 din aceiaşi lege, cecul nu poate fi emis decât dacă trăgătorul are disponibil la tras, condiţie ce nu a fost îndeplinită în cauza de faţă.
2. Hotărârea instanţei de apel este dată şi cu aplicarea greşită a art. 2 lit. b), art. 3 şi art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2002 al B.N.R.
Astfel, noţiunea de incident de plată este definită ca neîndeplinirea întocmai şi la timp a obligaţiilor participanţilor, înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului, obligaţii rezultate prin efectul legii şi/sau al contractului care le reglementează, a căror neîndeplinire este adusă la cunoştinţa CIP de către persoanele declarante.
Într-o astfel de cauză, singura verificare care se poate face este aceea dacă la data introducerii instrumentului de plată exista sau nu disponibil în cont.
În speţa de faţă, s-a făcut dovada faptului că reclamanta nu avea disponibil în cont, astfel că, potrivit art. 3 din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., pârâta B.C.R. Bucureşti avea obligaţia, în calitate de persoană declarantă, să furnizeze CIP informaţiile aferente incidentelor de plăţi, în forma şi la termenele prevăzute în regulament.
Prin urmare, această pârâtă a procedat în mod corect, cu respectarea dispoziţiilor legale, anularea unui incident de plată neputându-se face decât în condiţiile art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., ceea ce nu este cazul în speţa de faţă.
3. Susţinerile celor două pârâte-recurente cu privire la faptul că prin fila cec ce face obiectul prezentei cauze s-ar fi garantat plata altor facturi decât cele la care se referă reclamanta, nu vor mai fi analizate, având în vedere că, oricum, cecul este un instrument de plată care, odată emis, devine independent faţă de raportul obligaţional din care s-a născut.
Având în vedere cele de mai sus, în baza art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 29 din Legea nr. 59/1934 şi la art. 2 lit. b), art. 3 şi art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001 al B.N.R., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâtele recurente B.C.R. Bucureşti şi SC H&M C. SRL împotriva deciziei recurate, va modifica Decizia nr. 319 din 7 septembrie2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în parte, urmând a respinge apelul reclamantei SC B.B. & B.G. SRL Bucureşti declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 666 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
În baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâta-recurentă B.N.R. Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtele recurente B.C.R. Bucureşti şi SC H&M C. SRL împotriva deciziei nr. 319 din 7 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, modifică în parte Decizia recurată, şi respinge apelul reclamantei SC B.B. & B.G. SRL Bucureşti declarat împotriva sentinţei comerciale nr. 666 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Respinge recursul declarat de pârâta-recurentă B.N.R. Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1182/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1187/2011. Comercial → |
|---|
