ICCJ. Decizia nr. 119/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 119/2011
Dosar nr. 3711/1/2010
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 21/C din 15 aprilie 2009 Tribunalul Comercial Mureş a admis acţiunea formulată şi precizată de reclamantele A.E., Q.S., H.M., S.M., S.G., S.L., T.A., V.I. şi V.E., constatând nulitatea Hotărârii Adunării Generale a membrilor cooperatori nr. 1 din 5 martie 2007, cu cheltuieli de judecată în sumă de 2.907 lei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamantele au formulat cerere de chemare în judecată a pârâtei I. MUREŞ SC M.G.I. (devenită ulterior SC M.I. TÂRGU MUREŞ) pentru ca instanţa să anuleze Hotărârea Adunării Generale a membrilor cooperatori nr. 1 din 5 martie 2007 care a fost depusă pentru înregistrare la registrul comerţului la 29 mai 2007, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantele au arătat că preşedintele societăţii A.D. nu a permis asistarea lor de către apărătorul ales în şedinţa Adunării Generale a membrilor cooperatori din 5 martie 2007 refuzând să deschidă dezbaterile adunării generale ceea ce a determinat ca acestea să părăsească sala de şedinţă. Au arătat în continuare că nu au fost respectate dispoziţiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 privind convocarea, întrucât convocatorul a fost semnat de aproximativ 50% din totalul membrilor, nefiind prezentat spre semnare tuturor membrilor cooperatori, cumulativ cu îndeplinirea condiţiei publicării într-un ziar local şi că hotărârea contravine şi prevederilor art. 37 şi art. 36 alin. (1) din aceeaşi lege deoarece în condiţiile în care dispoziţiile legale prevăd că în societatea cooperativă de gr. I fiecare membru cooperator are dreptul la un singur vot indiferent de părţile sociale pe care le deţine, votarea s-a realizat în funcţie de numărul părţilor sociale iar hotărârea s-a luat fără îndeplinirea cvorumului legal, la adunare fiind prezenţi iniţial 108 membri, iar când s-a votat ordinea de zi au mai rămas doar 88 membri.
Au mai arătat reclamantele că hotărârea atacată este contrară legii şi sub aspectul nepunerii la dispoziţia membrilor cooperatori, reclamantele din cauză, a copiilor raportului privind activitatea economică financiară desfăşurată în anul 2006, raportului privind contul de profit şi pierderi pe anul 2006, raportului privind realizarea bugetului de venituri şi cheltuieli pe anul 2006, raportului privind programul de modernizare şi dezvoltare, proiectului de buget pe anul 2007, raportului cenzorilor a raportului consiliului social, raportului privind modul de îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale anterioare, în condiţiile în care reclamantele au solicitat acest lucru.
Au mai cerut anularea hotărârii şi pentru faptul că prin aceasta s-a aprobat majorarea capitalului social şi al părţilor sociale, deşi aprobarea majorării capitalului este în competenţa adunării generale extraordinare potrivit art. 41 alin. (11) lit. a) şi lit. d) din Legea nr. 1/2005 iar convocatorul nu a cuprins textul integral al modificării actului constitutiv aşa cum cer dispoziţiile art. 34 alin. (7) din lege.
Litigiul a fost soluţionat într-un prim ciclu procesual prin sentinţa comercială nr. 1718 din 14 decembrie 2007 a Tribunalului Comercial Mureş prin care s-a respins acţiunea ca tardiv formulată, apelul împotriva acestei sentinţe fiind admis de Curtea de Apel Tg.Mureş prin Decizia nr. 45/A din 12 mai 2008 potrivit căreia a fost desfiinţată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare instanţei de fond, instanţa de apel apreciind că termenul de 15 zile prevăzut de alin. (3) al art. 44 din Legea nr. 1/2005 curge de la data luării la cunoştinţă de către reclamante a conţinutului hotărârii atacate.
Rejudecând cauza, Tribunalul Comercial Mureş a apreciat că Hotărârea Adunării Generale a membrilor cooperatori nr. 1 din 5 martie 2007 este lovită de nulitate absolută, fiind încălcat dreptul reclamantelor la informare, la apărare, precum şi dispoziţiile imperative ale Legii nr. 1/2005 cu privire la convocarea adunării generale, cvorumul de prezenţă şi de vot, reţinând că reclamantele aveau dreptul în temeiul art. 69 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 să obţină copii de pe situaţia financiară, raportul Consiliului de Administraţie şi a Cenzorilor, drept căruia îi corespunde obligaţia corelativă a societăţii de a asigura aceste copii, apărarea pârâtei cum că faţă de volumul actelor solicitate nu a fost posibilă îndeplinirea obligaţiei prevăzute de lege fiind înlăturată, ca nefondată, nelegală fiind şi interzicerea asistării reclamantelor prin avocat, situaţie reglementată de art. 31 din Statut.
Instanţa de fond a constatat că Adunarea Generală din 1 martie a fost convocată cu nerespectarea dispoziţiilor art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 în sensul că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de a asigura semnarea de către fiecare membru a convocatorului dar, nici nu a fost comunicat convocatorul prin scrisoare recomandată.
În ceea ce priveşte cvorumul de prezenţă, instanţa a apreciat că pârâta nu şi-a îndeplinit sarcina procesuală de a depune înscrisurile concludente din care să rezulte în mod neechivoc lista nominală a membrilor cooperatori existenţi la data şedinţei Adunării Generale din 5 martie 2006, precum şi lista membrilor prezenţi la această adunare generală, contrarietăţile între actele depuse fiind interpretate împotriva pârâtei întrucât nu se poate realiza controlul jurisdicţional referitor la această critică, neputând constata că adunarea membrilor cooperatori a fost legal constituită, astfel că fiind încălcate dispoziţiile art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005, a constatat nulitatea Hotărârii Adunării Generale nr. 1 din 5 martie 2007 astfel că în condiţiile în care adunarea nu a fost legal constituită analiza criticilor formulate de reclamante referitoare la exercitarea dreptului de vot în lumina dispoziţiilor art. 37 din aceeaşi lege nu se mai impune.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 17/A din 22 februarie 2010 conform căreia apelanta a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei.
Examinând sentinţa atacată în limitele efectului devolutiv al apelului, instanţa de apel a reţinut că în mod corect instanţa de fond a constatat lipsa comunicării convocatorului către reclamante, fiind încălcat astfel art. 34 din Legea nr. 1/2005, sancţiunea în acest caz fiind nulitatea absolută a hotărârii şi la fel de corect a fost analizată de către instanţa de fond critica privind respectarea cvorumului de prezenţă şi cel de vot în condiţiile în care evidenţele prezentate de pârâtă privind numărul membrilor cooperatori au fost neclare şi neechivoce, precum şi încălcarea dispoziţiilor art. 69 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 privind nepunerea la dispoziţia reclamantelor, pe cheltuiala societăţii cooperative, a copiilor de pe situaţia financiară anuală, de pe raportul consiliului de administraţie şi după procesele verbale ale adunărilor generale.
A mai reţinut instanţa că nejustificat a fost şi refuzul pârâtei de a le permite reclamantelor să fie asistate de către un avocat la adunarea generală a cooperatorilor, normele legale invocate de către pârâte referindu-se la reprezentare şi nu la asistenţă, cu atât mai mult cu cât în această adunare a fost permisă şi participarea unor invitaţi care nu aveau calitatea de cooperatori aşa cum s-a menţionat în procesul verbal al adunării generale.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate la instanţa de fond şi de apel şi menţinerea hotărârii adunării generale a societăţii din 5 martie 2007, apreciind că au fost încălcate dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi că au fost interpretate eronat probele dosarului. În acest sens s-a susţinut că au fost respectate cele trei forme de convocare cum este reglementat de art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 precizând că, în dovedirea acestei situaţii a depus în original dosarul adunării, că a dovedit că la adunarea generală au participat 112 membri cooperatori, că s-au retras opt membri şi că au mai sosit patru membri, fiind întocmite două procese verbale de validare a prezenţei, prezenţi fiind 104 membri cooperatori, astfel că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 1/2005, dimpotrivă instanţele au încălcat prevederile art. 129 alin. (5) referitor la îndatorirea judecătorilor de a stărui prin toate mijloacele legale şi de a preveni orice greşeală privind aflare adevărului.
Considerând că prevederile art. 69 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 nu sunt imperative nu poate fi reţinută culpa societăţii pentru necomunicarea situaţiilor cerute de reclamante, aceasta fiind o posibilitate şi nu o obligaţie astfel că motivul invocat în baza temeiului de drept de mai sus nu atrage anularea hotărârii adunării generale, instanţele interpretând eronat şi problema reprezentării de către un avocat a membrilor cooperatori, fiind încălcate dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 51/1995.
Recursul este nefondat.
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate se poate face când instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, acest text de lege reglementând situaţia în care judecătorii fondului procedează la interpretarea unui act juridic, cu toate că nu aveau dreptul să o facă, clauzele stipulate fiind clare şi precise şi mai mult decât atât procedând la interpretarea actului juridic instanţa de fond schimbă natura actului sau înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, prin nesocotirea sau aplicarea greşită a regulilor de interpretare a clauzelor unei convenţii, astfel cum este stipulat art. 970 alin. (2) art. 978-979, art. 980-984 C. civ., textul referindu-se nu numai la convenţii ci la întreaga sferă a actelor juridice deduse judecăţii, schimbarea naturii actului juridic putând fi reţinută doar atunci când acesta este calificat de aşa manieră încât este alterată în mod substanţial natura sa.
Raportând motivele de recurs la art. 304 pct. 8 Curtea constată că niciunul nu poate fi încadrat în aceste dispoziţii, dezvoltarea motivelor recursului făcând posibilă încadrarea lor în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. care reglementează două ipoteze şi anume: hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În acest context va fi analizată încălcarea de către instanţă a dispoziţiilor art. 34 alin. (4), art. 69 alin. (3), art. 36 alin. (1) şi art. 39 din Legea nr. 1/2005 precum şi art. 129 alin. (5) C. proc. civ. şi art. 2 din Legea nr. 51/1995.
Conform art. 34 alin. (4) din Legea nr. 1/2005 convocarea adunării generale se face fie prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fie prin semnarea convocatorului de fiecare membru cooperator şi publicarea cu cel puţin 15 zile înainte de data adunării generale în unul din ziarele de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societăţii cooperative sau din cea mai apropiată localitate.
Recurenta a contestat reţinerea instanţei cu privire la lipsa semnăturii reclamantelor de pe convocator, arătând în recurs doar că s-a reţinut eronat că societatea a optat printre cele trei forme de convocare, pentru semnarea convocatorului de către membrii cooperatori şi că nu a fost în măsură să facă dovada acestor semnături şi că acesta ar fi fost semnat numai de şapte membri cooperatori, dar nu a motivat în ce constă încălcarea art. 34 din Legea nr. 1/2005 de către instanţă, în condiţiile în care susţinerile nu au fost dovedite rămânând la nivelul unor simple afirmaţii.
Art. 69 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 prevede că membrii cooperatori vor putea cere, pe cheltuiala societăţii cooperative, copii de pe situaţia financiară anuală şi de pe raportul consiliului de administraţie şi al cenzorilor către adunarea generală.
În legătură cu aplicarea greşită a acestui articol Curtea constată că motivul astfel invocat este nefondat întrucât recurenta în afară de faptul că a susţinut eronata interpretare a probelor din dosar, care este motiv de netemeinicie, a recunoscut că nu a pus la dispoziţie copiile prevăzute de acest text de lege, pe care nu-l consideră imperativ apreciind că acest articol reglementează doar o posibilitate acordată societăţii, astfel că în mod corect reclamantele au fost îndrumate să consulte actele la sediul societăţii.
Analizând acest motiv Curtea constată că este nefondat întrucât dispoziţiile art. 69 alin. (3) sunt imperative pentru societate, opţiunea de a cere situaţiile financiare fiind a membrilor cooperatori, textul nereglementând şi opţiunea societăţii de a pune la dispoziţie copiile de pe situaţia financiară anuală a raportului consiliului de administraţie şi a cenzorilor către adunarea generală, astfel că şi acest motiv urmează a fi respins.
În ceea ce priveşte încălcarea art. 36 alin. (1) din Legea nr. 1/2005 se constată că instanţa de apel corect a reţinut că au fost acordate mai multe termene de către instanţa de fond pentru ca pârâta să facă dovada cvorumului de prezenţă şi de vot, dovadă pe care pârâta nu a făcut-o. În acest context se constată că nu au fost încălcate nici dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. referitoare la rolul activ al judecătorului, instanţa stăruind asupra prezentării acestor dovezi.
Art. 39 din Legea nr. 1/2005 reglementează reprezentarea membrilor cooperatori în adunarea generală.
De remarcat este, aşa cum a sesizat instanţa de fond şi cum a reţinut şi instanţa de apel, că unul dintre motivele pentru care reclamantele au cerut anularea hotărârii adunării generale a constat în aceea că reprezentanţii societăţii le-au refuzat asistarea la adunarea generală de către un avocat, nefiind în discuţie reprezentarea acestora - acestea fiind prezente personal -, astfel încât nu sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 1/2005, cele două instanţe apreciind corect că reclamantele aveau dreptul să fie asistate, drept prevăzut de Legea nr. 51/1995, în art. 2 alin. (3) potrivit căruia avocatul are dreptul să asiste persoanele fizice şi juridice în faţa oricăror altor persoane juridice.
Faţă de considerentele de mai sus se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică, motiv pentru care în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC M.I. TÂRGU MUREŞ împotriva deciziei civile nr. 17/A din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1180/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 120/2011. Comercial → |
|---|
