ICCJ. Decizia nr. 1280/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1280/2011
Dosar nr. 816/103/2008
Şedinţa publică de la 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 258/COM din 18 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 816/103/2008 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul Comunei Cordun.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul-pârât R.R. în contradictoriu cu pârâţii Comuna Cordun - prin Primar, Consiliul Local al Comunei Cordun şi pârâtul-reclamant Primarul Comunei Cordun.
S-a constatat că reclamantul-pârât are un drept de creanţă asupra patrimoniului administrat de pârâţi şi pârâtul-reclamant, în valoare de 4.970 lei, reprezentând creşterea valorii bunurilor închiriate conform contractului nr. 1203 din 6 aprilie 1998.
Au fost respinse cererile formulate de reclamantul-pârât pentru obligarea pârâtului Consiliul Local al Comunei Cordun la emiterea Hotărârii Consiliului Local pentru vânzarea grajdului de bovine şi pistă betonată şi pentru vânzarea grajdului nr. 1, formulate de reclamantul-pârât.
A fost admisă în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant Primarul Comunei Cordun, fiind obligat reclamantul-pârât la plata sumei de 674 dolari SUA sau a echivalentului în lei a respectivei sume, reprezentând redevenţă neachitată către reclamantul pârât Primarul Comunei Cordun.
Au fost obligaţi în solidar pârâţii la plata sumei de 2.806,75 lei către reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reţinut de către prima instanţă că în cursul derulării contractului încheiat locatarul a efectuat lucrări de îmbunătăţire a imobilului închiriat. În cursul judecăţii proprietarul nu şi-a exprimat opţiunea, ignorând practic capătul de cerere formulat în subsidiar de chiriaşul reclamant pârât. Având în vedere atât calitatea chiriaşului de constructor de bună credinţă şi prevederile art. 494 alin. (3) teza finală C. civ., cât şi temeiul îmbogăţirii fără justă cauză a proprietarului, capătul de cerere referitor la dreptul de creanţă al reclamantului pârât s-a dovedit parţial întemeiat în limita unei creanţe în valoare de 4970 lei.
Cu privire la cererea reconvenţională instanţa a reţinut că, chiriaşul are restanţe la plata redevenţei convenite cu proprietarul. In cursul judecăţii chiriaşul a susţinut că proprietarul a refuzat să primească sumele cuvenite. Refuzul proprietarului de a primi plata nu a putut fi reţinut de către instanţă drept o cauză care îl eliberează pe chiriaş atâta timp cât pentru o astfel de situaţie legiuitorul a pus la îndemâna debitorului procedura specială a ofertei reale urmată de consemnaţiune reglementată de prevederile art. 586 şi următoarele C. proc. civ. Între părţi nu au fost asumate în mod valabil obligaţii de plată a vreunor majorări de întârziere, astfel încât unica sumă pe care chiriaşul o datorează proprietarului este echivalentul în lei al sumei de 674 dolari SUA.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamantul R.R., cât şi pârâtul Primarul Comunei Cordun.
Prin Decizia civilă nr. 70 din 17 septembrie 2010 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelurile declarate de apelantul-reclamant R.R. şi apelantul-pârât Primarul Comunei Cordun, a schimbat în parte sentinţa apelată în sensul respingerii cererii reconvenţionale. A menţinut dispoziţiile sentinţei cu privire la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, a constatării dreptului de creanţă şi cu privire la cheltuielile de judecată de la fond. A anulat în parte sentinţa apelată în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a capătului de cerere privind obligarea consiliului local la emiterea unei hotărâri privind vânzarea grajdului în favoarea Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Neamţ şi în consecinţă a trimis acest capăt de cerere spre competentă soluţionare. A obligat intimatul-apelant Primarul Comunei Cordun să plătească apelantului R.R. suma de 166 lei reprezentând taxă timbru.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că acţiunea exercitată de reclamant în baza art. 8 din Legea nr. 554/2004 este de competenţa în primă instanţă a tribunalului, ca instanţă de contencios administrativ.
Cât priveşte modul de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primarul Comunei Cordun, a cererii de constatare a dreptului de creanţă, cât şi cu privire la cheltuielile de judecată, s-a reţinut că motivele de apel sunt neîntemeiate. În temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 şi având în vedere calitatea de parte contractantă a Primăriei Comunei Cordun, prin Primar D.A., s-a stabilit că acesta are legitimare procesuală în cauză.
Cât priveşte cererea de constatare a dreptului de creanţă s-a reţinut că locatarul este constructor de bună-credinţă care-l îndreptăţeşte la despăgubiri reprezentând sporul de valoare adus bunului.
Referitor la redevenţa restantă, s-a reţinut că plata acesteia a fost făcută pe parcursul judecăţii, aşa cum rezultă din chitanţele ataşate în apel şi din ordinul de plată nr. 1 din 01 iunie 2009.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei Cordun invocând dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea în fapt a recursului, pârâtul a susţinut, în esenţă, următoarele:
- În considerentele deciziei nu se regăseşte nici un motiv avut în vedere de instanţa de apel care să conducă la soluţia adoptată.
- În ceea ce priveşte dreptul de creanţă stabilit pentru valoarea de 4.970 lei din lucrările dosarului în nici un caz nu se poate desprinde concluzia certă că domnul R.R. se înscrie în ipoteza constructorului de bună credinţă atâta timp cât acesta nu şi-a executat de bunăvoie cel puţin două obligaţii contractuale asumate: să plătească chiria la termenele fixate prin contract, să folosească bunul închiriat după destinaţia care rezultă din contract.
- Expertul evaluator a indicat în concluziile sale din raport faptul că nu a fost probat acordul recurentului pentru modificările aduse grajdului.
- În concluzie chiriaşul care execută modificări la construcţie, cu intenţia clară de a modifica destinaţia imobilului închiriat şi care nu îşi execută obligaţia privind plata chiriei nu poate în nici un caz să se înscrie în poziţia constructorului de bună credinţă.
- La dosarul cauzei nu au fost depuse documente justificative a cheltuielilor presupuse a fi efectuate în condiţiile în care chiar expertul a arătat că valoarea estimată a lucrărilor efectuate de reclamant este de 2.270 lei, pentru lucrări de construcţii şi 2.700 lei pentru lucrări de racord electric.
- Pârâţii-reclamanţi reconvenţionali au efectuat cheltuieli constând în onorariul expertului contabil, onorariu care trebuie pus în sarcina reclamantului sau în subsidiar să se compenseze această sumă cu cheltuielile de expertiză efectuate de partea adversă.
- Instanţa competentă să judece cauza în totalitatea ei este instanţa de contencios administrativ-fiscal.
- Raportat la natura juridică a bunului supus închirierii recurentul a susţinut că dreptul de creanţă este indisolubil legat de îmbunătăţirile pretins a fi fost aduse bunului proprietatea recurentului, bun care a fost închiriat conform actului intervenit între părţi.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond respingerea în totalitate a acţiunii ca fiind netemeinică şi nelegală, obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în faţa instanţei de fond şi de apel, iar în subsidiar compensarea acestor cheltuieli.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi a anexat înscrisuri.
Recursul nu este fondat.
Recurentul şi-a motivat recursul pe dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., însă din dezvoltarea acestuia rezultă că se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 C. proc. civ. se constată că hotărârea cuprinde în considerente argumentele de fapt şi de drept pe care se sprijină soluţia dată şi motivele pentru care au fost înlăturate cererile părţilor, oferind posibilitatea verificării temeiniciei şi legalităţii ei.
Motivarea este clară, concisă, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv, respectând astfel prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Criticile ce vizează modul de soluţionare a capătului de cerere privind constatarea dreptului de creanţă privesc o chestiune de fapt tranşată de instanţa de apel. Această chestiune se circumscrie aspectelor de netemeinicie şi nu de nelegalitate a hotărârii recurate, încât nu pot fi supuse controlului instanţei de recurs.
Reţinând calitatea chiriaşului de constructor de bună credinţă raportat la starea de fapt stabilită, care îl îndreptăţeşte la despăgubiri, instanţa de apel a aplicat corect prevederile art. 494 alin. (3) teza finală C. civ.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa de apel a reţinut corect că prima instanţă a acordat cheltuielile de judecată care au fost efectuate în legătură cu capătul de cerere din acţiune admis şi că faţă de soluţia dată cererii reconvenţionale nu poate opera compensarea cheltuielilor de judecată, respectând prevederile art. 274, art. 276 C. proc. civ.
În mod legal instanţa de apel a reţinut competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind obligarea Consiliului Local al Comunei Cordun la emiterea unei hotărâri pentru vânzarea grajdului de bovine şi pistă betonată şi pentru vânzarea grajdului nr. 1 formulat de reclamant, în favoarea Secţiei de contencios administrativ a Tribunalului Neamţ, faţă de temeiul de drept al acţiunii â€" art. 8 din Legea nr. 554/2004 şi natura actului ce se cere a se perfecta.
În ce priveşte competenţa de soluţionare a capătului de cerere privind constatarea dreptului de creanţă şi a cererii reconvenţionale în mod corect s-a reţinut competenţa instanţei comerciale, având în vedere că în cauză, contractul de închiriere perfectat de părţi are ca obiect bunuri proprietate privată şi nu este un contract asimilat actului administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse, se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul PRIMARUL COMUNEI CORDUN împotriva deciziei civile nr. 70 din 17 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1279/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1285/2011. Comercial → |
|---|
