ICCJ. Decizia nr. 1285/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1285/2011
Dosar nr. 4009/104/2009
Şedinţa publică de la 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta S.I.F. Oltenia S.A. Craiova prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâta SC R.V. SA, a solicitat să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor din data de 23 noiembrie 2009.
Tribunalul Olt, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 6 din 21 aprilie 2010 a respins acţiunea formulată de reclamanta S.I.F. Oltenia S.A. Craiova, ca neîntemeiată reţinând, în esenţă, că prin hotărârea din 23 noiembrie 2009 a AGEA s-au aprobat printre altele şi modelele contractelor de administrare care urmează a se încheia intre SC R.V. SA cu membrii consiliului de administraţie precum şi modelul contractului de mandat care urmează să se încheie de SC R.V. SA cu directorii cu putere de reprezentare a societăţii.
Hotărârea s-a aprobat cu majoritate de voturi, în favoarea pct. 1 şi 2 de pe ordinea de zi, votând atât acţionarul majoritar I.R.S. SA, deţinător al unui număr de 3654.200 acţiuni, echivalentul a 70,51 din capitalul social, precum şi alţi acţionari - d.na M.S. cu un număr de 74 acţiuni, reclamanta Investiţii Financiare Oltenia SA care deţine 27,93 % din capitalul social, votând împotrivă.
Din dispoziţiile art. 132 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 31/1990 R, rezultă că hotărârea exprimând voinţa societară, dedusă din votul majorităţii, nu poate fi anulată decât dacă este contrară legii sau actului constitutiv. Instanţa poate cenzura hotărârea doar sub aspectul conformităţii acesteia cu dispoziţiile legale şi cu actul constitutiv, neputându-se pronunţa asupra oportunităţii luării unei hotărâri. A accepta ideea contrară ar echivala cu recunoaşterea posibilităţii instanţei de judecată de a interveni efectiv asupra modului concret de funcţionare a societăţii, de a participa efectiv la luarea de decizii cu caracter economic - administrativ care vizează exclusiv societatea, cu depăşirea rolului şi atribuţiilor stabilite de prevederile legale.
Instanţa a constatat că în speţa de faţă, aspectele invocate de reclamantă pentru care se solicită anularea măsurilor inserate la art. 1, art. 2 din Hotărârea A G E A din 23 noiembrie 2009 privind aprobarea modelului contractului de administrare şi a contractului de mandat, prin eliminarea prevederilor referitoare la Grup şi conducerea Grupului astfel cum sunt definite de art. 1 din cele două contracte nu conţin prevederi contrarii normelor legale imperative şi care ocrotesc interese de ordine publică, ci doar contribuie la optimizarea derulării procesului decizional, nefiind de natură a crea o imixtiune nelegală a acţionarului majoritar asupra dreptului acţionarului minoritar SIF Oltenia, de a-şi exercita controlul prin intermediul AGA şi a celorlalte mijloace legale, asupra activităţii de administrare şi gestionare a societăţii, nefiind modificat în nici un fel regimul de responsabilitate al administratorilor sau directorilor mandatari faţă de organele competente ale societăţii.
S-a apreciat că aspectele contestate de acţionarul minoritar SIF Oltenia se referă doar la caracteristici de ordin practic în derularea relaţiilor dintre un administrator sau mandatar şi conducerea societăţii, fiind evident că orice administrator sau director al R.V. se supune dispoziţiilor şi controlului exercitat prin intermediul Hotărârilor AGA.
Apelul declarat de reclamanta S.I.F. Oltenia S.A. Craiova împotriva acestei sentinţe a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 182 din 21 septembrie 2010, când a fost schimbată sentinţa apelată în sensul că s-a dispus anularea Hotărârii nr. 2 a AGEA din 23 noiembrie 2009 a SC R.V. SA Caracal.
În fundamentarea acestei decizii instanţa de apel a constatat că prin dispoziţiile cuprinse în modelul contractelor de mandat şi de administrare este încălcată interdicţia legală prevăzută de art. 118 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. Hotărârea AGEA nr. 2 adoptată la 23 noiembrie 2009 este contrară atât interesului general al societăţii (prin adoptarea unei măsuri nelegale) şi a fost adoptată în unicul scop de a favoriza membrii majorităţii în detrimentul minorităţii.
Acţionarul majoritar, I.R.S. SA este membru al Grupului la care se face referire în modelele de contracte amintite şi care, abuzând de poziţia sa dominantă, a determinat adoptarea hotărârii contestate.
Împotriva acestei decizii pârâta S.C. R.V. S.A. Caracal a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 punctele 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivelor de recurs invocate recurenta a susţinut că instanţa de apel şi-a sprijinit Decizia atacată pe motive şi aspecte străine de natura pricinii în speţă nefiind vorba de vreun grup intens economic în sensul Legii nr. 161/2003, ci de simpla relaţie acţionar majoritar â€" filială, care nu constituie un atare grup de interes economic.
Totodată, susţine recurenta, instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii contractele de mandat şi administrare aprobate prin hotărâri ale AGEA R.V. schimbând înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestora, în speţă a noţiunii de grup astfel cum o definesc contractele, care este absolut distinctă de noţiunea de grup de interes economic, definită de prevederile Legii nr. 161/2003 aspect ce a generat pronunţarea unei soluţii nelegale, întemeiate pe acte şi noţiuni juridice deduse judecăţii eronat interpretate de instanţa de apel.
În susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta arătat că instanţa de apel a pronunţat Decizia recurată prin indicarea singurului temei legal prevederile art. 118 alin. (5) din Legea nr. 161/2003, care se referă la grupul de interes economic aşa cum este definit de legea referită, fără nici un fel de legătură cu situaţia de fapt dedusă judecăţii cu noţiunea de grup conţinută de contractele de mandat şi administrare deduse judecăţii.
Totodată, susţine recurenta, în contextul forţei juridice obligatorii a principiului voinţei majoritare, consacrat de prevederile art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, nu se poate susţine că acţionarul majoritar al S.C. R.V. I.R.S. SA Luxembourg abuzează de poziţia sa prin exprimarea liberă a votului asupra respectivelor aspecte.
Pentru aceste motive recurenta a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea deciziei recurate şi pe fond menţinerea drept temeinică şi legală a sentinţei nr. 6 din 21 aprilie 2010 a Tribunalului Olt.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata reclamantă S.I.F. Oltenia S.A. Craiova răspunzând criticilor formulate de recurenta pârâtă a solicitat respingerea recursului şi menţinerea deciziei recurate ca temeinică şi legală.
Recursul este nefondat.
Motivul prevăzut de art. 304 alin. (7) C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Dintre ipotezele textului punctului (7) recurenta a invocat ipoteza motivelor străine de natura pricinii pentru motivul că nu este vorba de vreun grup de interes economic în sensul Legii nr. 161/2003 ci de simpla relaţie acţionar majoritar â€" filială care nu constituie un atare grup de interes economic.
Critica nu se încadrează în prevederile art. 304 alin. (7) C. proc. civ. întrucât acest motiv se referă la încălcarea de către instanţă a prevederilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ. prin care se stipulează obligaţia ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea sa. Din acest punct de vedere motivarea deciziei din apel este clară, precisă şi analitică şi a răspuns în fapt şi în drept la cererea formulată în cauză, iar considerentele conduc în mod logic la soluţia din dispozitiv.
În consecinţă, critica este nefondată.
Critica întemeiată pe art. 304 alin. (8) C. proc. civ. este de asemenea nefondată întrucât nu s-a demonstrat că în cauză, instanţa a schimbat natura şi înţelesul lămurit al actului dedus judecăţii.
Susţinerea recurentei conform căreia instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii a contractelor de mandat şi administrare aprobate prin hotărâri AGEA ale SC R.V. SA este nefondată. Astfel, aşa cum rezultă din analiza deciziei recurate instanţa a fost investită cu o acţiune prin care s-a solicitat anularea hotărârii AGEA din 23 noiembrie 2009 a SC R.V. SA Caracal, ceea ce în mod corect a fost analizat şi nu cu anularea contractelor menţionate.
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este nefondat. Se constată că instanţa de apel verificând în temeiul dispoziţiilor art. 132 din Legea nr. 31/1990 respectarea condiţiilor în care a fost adoptată Hotărârea AGEA din 23 noiembrie 2009 a SC R.V. SA, a apreciat în mod corect că acţionarul majoritar, I.R.S. SA este membru al Grupului la care se face referire în modelele de contracte amintite şi care abuzând de poziţia sa dominantă, a determinat adoptarea hotărârii contestate.
Recurenta încearcă, făcând o întreagă teorie, să demonstreze că Grupul din contractele de mandat şi de administrare nu este Grup de interes economic aşa cum a fost definit de Legea nr. 161/2003. Aceste aspecte sunt lipsite de relevanţă atâta timp cât instanţa de apel a avut în vedere condiţiile de adoptare a hotărârii AGEA, hotărâre adoptată în mod abuziv de acţionarul majoritar care prin impunerea aprobării celor două contracte urmăreşte un interes injust, exercitând dreptul de vot în realizarea unui interes personal, creând posibilitatea subordonării directe a consiliului de administraţie şi a conducerii executive fiind încălcat astfel principiul egalităţii între acţionari şi cel al suveranităţii hotărârilor AGA în ceea ce priveşte acordarea mandatelor de administrare şi de mandat.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale şi conform art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R.V. S.A. CARACAL prin administrator judiciar R.V.A. I.S. S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 182 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1280/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1288/2011. Comercial → |
|---|
