ICCJ. Decizia nr. 123/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 123/2011
Dosar nr. 5281/99/2008
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2011
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 192/COM din 5 februarie 2010, pronunţată în dosarul nr. 5281/99/2008, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.V. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, sucursala Iaşi, şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 245.162 lei cu titlu de daune.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că între reclamantă şi pârâtă s-a încheiat contractul de asigurare nr. 016983 din 01 iunie 2006, obiectul contractului reprezentându-l asigurarea pentru incendiu, trăsnet, explozie, cutremur grindină, etc. pentru imobilul situat în Iaşi. La data de 26 iulie 2006 s-a produs un incendiu la imobilul asigurat; în urma reparaţiilor efectuate pentru readucererea imobilului la starea iniţială, reclamanta a solicitat de la pârâtă despăgubiri în cuantum de 536.064 lei, pârâta fiind de acord doar cu suma de 190.902 lei, pe care a şi achitat-o. Pentru restul despăgubirii, pârâta a refuzat plata motivat de faptul că reclamanta a subasigurat imobilul raportat la o suprafaţă de 2090,6 mp, existentă la momentul producerii incendiului, faţă de suprafaţa de 1153 mp reţinută de asigurător în calculul valorii asigurate. În consecinţă, reclamanta s-a adresat instanţei de judecată.
Din probatoriul administrat, judecătorul fondului a reţinut că la data încheierii contractului de asigurare, imobilul asigurat avea o suprafaţă de 1153,33 mp, aceeaşi suprafaţă ca şi la momentul producerii incendiului, între cele două momente nefiind efectuate lucrări de extindere. S-a mai reţinut că suprafaţa asigurată era delimitată de zonele de extindere aflate în construcţie la momentul producerii incendiului, nefiind reţinută o subasigurare în condiţiile în care lucrările de extindere se aflau în stadiu incipient la acel moment. În acelaşi context s-a reţinut că evidenţa contabilă din perioada ulterioară incendiului a fost ţinută separat pentru cheltuielile necesare cu repararea zonei afectate de incendiu de cele efectuate pentru extinderea halei, lucrările de extindere neinfluenţând contractul de asigurare încheiat cu pârâta. S-a reţinut, totodată, că pretenţiile reclamantei s-au limitat la despăgubirile pentru imobilul asigurat. În raport de probatoriul administrat, judecătorul fondului a apreciat temeinicia cererii reclamantei, obligând pârâta la plata restului sumei reprezentând contravaloarea reparaţiilor pentru imobilul asigurat.
Pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, prin sucursala Iaşi, a formulat apel împotriva sentinţei de fond, criticile sale vizând greşita reţinere a situaţiei de fapt.
Prin Decizia nr. 44 din 14 iunie 2010 completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul pârâtei, cu următoarele considerente: s-a apreciat că nu se impune efectuarea unei noi expertize, nefiind necesară refacerea sau completarea probelor administrate în prima instanţă şi nici administrarea de probe noi, simplul dezacord al pârâtei reclamante cu concluziile prezentate de expert neputând atrage aplicarea art. 212 alin. (1) C. proc. civ.; completul de judecată a înlăturat critica pârâtei apelante cu privire la existenţa subasigurării, reţinând că potrivit art. 45 din Condiţiile generale de asigurare, se aplică principiul proporţionalităţii în cazul în care contractul de asigurare s-a încheiat pentru o sumă asigurată inferioară valorii de asigurare a bunului, indemnizaţia cuvenită reducându-se corespunzător raportului dintre suma prevăzută în contractul de asigurare şi valoarea bunului la data producerii evenimentului; în consecinţă a reţinut inaplicabilitatea acestui text, invocat de apelanta pârâtă. S-a mai reţinut că nu există nicio contradicţie în considerentele hotărârii de primă instanţă, judecătorul fondului reţinând că suprafaţa asigurată nu suferise modificări de la încheierea asigurării şi până la producerea evenimentului, lucrările de extindere invocate de pârâtă fiind realizate lângă hala asigurată, delimitarea celor două zone atrăgând imposibilitatea influenţării incendiului prin lucrările de extindere incipiente. În consecinţă, s-a reţinut că anterior producerii riscului asigurat nu intervenise nicio circumstanţă de natură a modifica sau agrava riscul contractual.
Decizia de apel a fost recurată de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, prin sucursala Iaşi, criticile sale fiind întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitoare la aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente noţiunii de subasigurare.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta a criticat soluţia judecătorilor apelului sub aspectul respingerii probei cu o nouă expertiză judiciară, arătând că expertiza efectuată la fond nu a lămurit în totalitate situaţia de fapt; din această perspectivă a solicitat casarea deciziei de apel şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării noii expertize solicitate.
Pârâta a mai susţinut existenţa unei contradicţii în considerentele sentinţei de fond, aspect nesoluţionat de judecătorii apelului.
Totodată, pârâta a invocat şi o aplicare greşită a legii din perspectiva greşitei calificări a noţiunii de subasigurare, dispoziţia contractuală prevăzând că asiguratul are obligaţia de a înştiinţa în scris asigurătorul despre orice circumstanţe de natură să modifice sau să agraveze riscul asigurat. Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
Prin concluziile scrise şi orale, reclamanta intimată a invocat în principal nulitatea cererii de recurs, apreciind că nu există critici de nelegalitate ale deciziei de apel, motivele invocate de pârâtă neputând fi încadrate în prevederile art. 304 C. proc. civ.; în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind legalitatea deciziei de apel.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Analizând cu prioritate excepţia invocată de reclamanta intimată, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ., completul de recurs reţine netemeinicia acesteia, criticile formulate de pârâta recurentă în dezvoltarea motivelor de recurs putând fi încadrate în prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 8 C. proc. civ. În consecinţă, în raport şi de prevederile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., excepţia de nulitate a cererii de recurs va fi respinsă.
Pe fondul cauzei, se apreciază caracterul nefondat al recursului declarat de pârâtă, pentru următoarele considerente:
Critica referitoare la greşita respingere a probei cu o nouă expertiză tehnică judiciară (critică ce poate fi încadrată în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.) nu poate fi reţinută. Din analiza solicitării de probatorii formulată de pârâtă în cadrul apelului se reţine că aceasta nu a aspecte noi care să nu fi fost analizate de expertul numit de judecătorul fondului, completul de apel reţinând în mod legal că nu sunt incidente prevederile art. 212 alin. (1) C. proc. civ., care ar fi determinat completarea expertizei sau efectuarea unei noi expertize.
Nu este reţinută nici critica referitoare la lipsa considerentelor care au format convingerea instanţei (critică încadrată la pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.), completul de apel motivând concluzia la care a ajuns, respectiv inexistenţa unei contradicţii în considerentele sentinţei de fond.
De asemenea, este înlăturată şi critica referitoare la o greşită interpretare a clauzelor contractuale în ce priveşte noţiunea de subasigurare (critică încadrată de pârâtă în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., ea fiind încadrată în art. 304 pct. 8 C. proc. civ., nefiind vorba de o greşită aplicare sau interpretare a legii, ci de o interpretare greşită a actului juridic dedus judecăţii). Completul de apel a interpretat corect clauza referitoare la subasigurare, concluzionând că nu este aplicabil în speţă. Împrejurarea că reclamanta a intenţionat şi, ulterior producerii riscului asigurat, a realizat o extindere total separată de clădirea asigurată nu este de natură a face aplicabil textul contractual invocat de pârâtă, respectiv art. 45 din condiţiile generale de asigurare. Acest text contractual are în vedere, aşa cum a reţinut şi completul de apel, aplicarea principiului proporţionalităţii în cazul în care contractul de asigurare a fost încheiat pentru o sumă asigurată inferioară valorii de asigurare a bunului. Or, în speţă, bunul a fost asigurat la valoarea sa reală, pentru noua construcţie nefiind aplicabile automat prevederile contractului de asigurare încheiat cu pârâta, reclamanta având dreptul de a asigura acest nou imobil separat, prin contract distinct, astfel cum, de altfel a şi procedat după edificare. Determinat în speţă este aspectul că riscul asigurat s-a produs la imobilul prevăzut în contractul încheiat cu pârâta, pretenţiile reclamantei limitându-se la despăgubirile necesare aducerii în starea iniţială a acestui imobil, fără a formula pretenţii cu privire la alte bunuri, neincluse în asigurare.
Pentru considerentele expuse, şi constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii cererii de recurs.
Respinge recursul declarat de pârâta SC A.R.A.V.I.G. SA, prin sucursala Iaşi, împotriva deciziei nr. 44 din 14 iunie 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 121/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 124/2011. Comercial → |
|---|
