ICCJ. Decizia nr. 124/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 124/2011
Dosar nr. 5953/121/2008
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5953/121/2008 reclamantul M.P. a solicitat în contradictoriu cu SC P.P. SA Galaţi pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor SC P.P. SA Galaţi nr. 1 din data de 11 august 2008 publicată în M.Of., partea a IV-a nr. 4683 din 25 august 2008, ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât pentru data susmenţionată nu a fost convocată şi nu s-a desfăşurat nici o adunare generală. Suspendarea executării Hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acţionarilor nr. 1 din 11 august 2008 până la soluţionarea irevocabilă a cererii şi a încheierii judecătorului delegat la ORC nr. 8889 din 19 august 2008.
În motivarea acţiunii a arătat că hotărârea adunării generale este nulă absolut, întrucât nu au fost respectate dispoziţiile legale privitoare la convocarea acestei adunări, motiv pentru care solicită şi anularea actelor subsecvente, respectiv a încheierii judecătorului delegat nr. 8889 din 19 august 2008. A mai precizat că, potrivit art. 133 din Legea nr. 31/1990 republicată, odată cu intentarea acţiunii în anulare a hotărârii adunării generale reclamantul poate cere pe cale de ordonanţă preşedinţială şi suspendarea acesteia, în condiţiile art. 581 C. proc. civ.
În cauză, urgenţa este justificată de faptul că hotărârea AGA nr. 1 din 11 august 2008 blochează activitatea societăţii, ceea ce produce şi prejudicii. Măsura solicitată este provizorie, urmând a-şi produce efectele până la momentul în care instanţa se va pronunţa asupra valabilităţii actelor a căror anulare se solicită. De asemenea, este o măsură care nu prejudecă fondul cauzei.
În cadrul acestui dosar, în conformitate cu dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. proc. civ. a fost formulată o cerere de intervenţie în interes propriu de către intervenientul A.E., prin care se solicită aceleaşi aspecte ca cele din acţiunea introductivă promovată de reclamant.
În legătură cu această cerere, instanţa prin încheierea din 24 iunie 2009 a dispus admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a intervenientului motivate de faptul că acesta nu a făcut dovada calităţii de acţionar la data când ar fi avut loc Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor din 11 august 2008 pentru a avea legitimitate procesuală în a o ataca.
Prin sentinţa civilă nr. 43/CC din 26 noiembrie 2008 Tribunalul Galaţi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantul M.P. şi a obligat reclamantul către pârâtă la plata sumei de 10.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul M.P. a solicitat anularea Hotărârii AGA nr. 1 din 1 august 2008 opinia sa la nulitatea absolută a acesteia.
Instanţa consideră că înainte de a face o analiză a temeiniciei sau nu a motivelor de nulitate pe care le-a invocat reclamantul prin acţiunea introductivă, se constată că potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată acesta nu poate să solicite anularea unei astfel de hotărâri.
Astfel prin Hotărârea AGA a SC P.P. SA nr. 1 din 11 august 2009 s-a hotărât revocarea din funcţia de administratori a numiţilor A.A., M.P., D.C., S.A. şi L.M. Prin aceeaşi hotărâre au fost alese alte persoane în funcţia de administrator.
Potrivit art. 132 alin. (4)din Legea nr. 31/1990 modificată şi completată, membrii consiliului de administraţie nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcţie.
În atare situaţie, administratorul ce a fost revocat din funcţie şi invocând dreptul de a ataca hotărârea adunării generale, considerând că această măsură abuzivă, dumnealui are doar posibilitatea de a solicita societăţii daune.
În cauză se formulase şi cerere de intervenţie în interes propriu de către intervenientul A.E. prin care acesta a solicitat constatarea nulităţii absolute a Hotărârii AGA SC P.P. SA Galaţi nr. 1 din 11 august 2008, anularea încheierii judecătorului delegat nr. 8889 din 19 august 2008 şi, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei şi suspendarea executării hotărârii AGA atacate.
Prin încheierea de şedinţă din 24 iunie 2009, prima instanţă a admis excepţia calităţii procesuale active a numitului A.E. în ceea ce priveşte cererea de intervenţie în interes personal şi a respins excepţia tardivităţii introducerii cererii de intervenţie ca nefondată.
În motivarea acestei încheieri, prima instanţă a reţinut următoarele:
Această persoană A.E. trebuie să dovedească faptul că deţine calitatea necesară pentru a formula o astfel de cerere, respectiv calitate de acţionar, mai ales că dispoziţiile art. 132 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 actualizată prevăd că persoana care introduce o astfel de acţiune să îndeplinească şi calitatea de asociat. Excepţia lipsei calităţii procesuale active a numitului A.E., este fondată în sensul că potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (2) din lege, acţiunea în anulare hotărâre AGA poate fi solicitată numai de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra sau au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al şedinţei. Prima şi cea mai importantă condiţie pe care trebuie să o îndeplinească intervenientul este întrunirea calităţii de acţionar la data când a avut loc adunarea generală a cărei anulare o cere.
Dacă intervenientul a aderat la societate ulterior acestui moment acesta nu are nici calitate procesuală activă şi nici nu poate justifica un interes în anularea unei hotărâri care nu poate să-i afecteze nici un drept subiectiv civil.
Având în vedere probatoriile depuse, respectiv registrul acţionarilor din data de 29 august 2008 şi data la care a avut loc Adunarea Generală nr. 1, 11 august 2008 consideră că nu este dovedită calitatea de acţionar a numitului A.E. la data de 11 august 2008.
În legătură cu cea de a doua excepţie invocată de pârâtă, aceea a tardivităţii promovării cererii de intervenţie instanţa o apreciază a fi nefondată, motivat de faptul că atât prin acţiunea introductivă, cât şi prin această cerere de intervenţie, reclamantul invocă o serie de neregularităţi în legătură cu întrunirea şi luarea Hotărârii Adunării Generale nr. 1, care ar conduce la o nulitate absolută a acestui act, respectiv s-au invocat neîndeplinirea condiţiilor de convocare a acestei adunări, aceasta fiind făcută de persoane neautorizate de lege, nu cuprinde o ordine de zi explicită, iar aceste aspecte invocate se circumscriu motivelor de nulitate conform art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1991 republicată, dreptul la a promova o asemenea acţiune este imprescriptibil.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recursuri recalificate ca fiind apeluri, atât reclamantul M.P. cât şi intervenientul A.E.
Apelantul-reclamant M.P. a solicitat modificarea în tot a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat acesta că instanţa de fond în mod greşit a admis excepţia de inadmisibilitate invocată de către pârâtă întrucât dispoziţiile art. 132 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 se referă doar la administratorii societăţii, nu şi la acţionari şi că el a formulat acţiunea în calitatea sa de acţionar, iar interpretarea dată de instanţă îngrădeşte unora dintre acţionari posibilitatea atacării hotărârilor AGA, ceea ce contravine atât prevederilor art. 132 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990 cât şi celor din art. 15 al Constituţiei României şi art. 6 CEDO.
A mai arătat acesta că el nu a contestat hotărârea sub aspectul revocării sale din funcţie ci a invocat adoptarea ei cu nerespectarea cerinţelor imperative ale legii.
Că instanţa nu s-a preocupat de aflarea adevărului întrucât deşi motivul de nulitate absolută era evident, aceasta a respins acţiunea.
A mai arătat recurentul că potrivit prevederilor art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, acţiunea în nulitate este imprescriptibilă şi că orice persoană interesată poate fi titularul ei.
Apelantul-intervenient A.E. a solicitat şi el modificarea în tot a sentinţei, în sensul admiterii cererii de intervenţie formulată de el.
În motivare, a arătat că a devenit acţionar la SC P.P. SA ca urmare a încheierii între el şi dl. M.P., în data de 6 august 2008 a contractului de vânzare-cumpărare a unui număr de 20 acţiuni, contract vizat de conducerea societăţii cu aceeaşi dată.
Că el a formulat cerere de intervenţie în cauză şi că deşi aceasta a fost pusă în discuţia părţilor în vederea admiterii ei în principiu, la data de 2 martie 2009, instanţa nu s-a pronunţat asupra admisibilităţii ei în principiu, ci a respins-o la 24 iunie 2009 pentru lipsa calităţii procesuale active.
Că în considerentele respingerii cererii de intervenţie se arată că la data de 11 august 2008 nu era înscris în Registrul acţionarilor, ceea ce nu poate fi decât culpa pârâtei SC P.P. SA întrucât conform art. 98 alin. (1) din Legea 31/1990 dreptul de proprietate asupra acţiunilor nominative se transmite prin declaraţia făcută în registrul acţionarilor.
Legal citată, intimata SC P.P. SA a formulat întâmpinare (filele 26- 30/dosar), prin care a solicitat menţinerea sentinţei primei instanţe ca temeinică şi legală pentru următoarele considerente:
În mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamant, faţă de calitatea sa de administrator şi de dispoziţiile art. 132 alin. (4) din Legea 31/1990, având în vedere că aceste dispoziţii legale nu disting între calitatea de administrator acţionar sau neacţionar.
De asemenea, soluţia de respingere a cererii intervenientului pentru lipsa calităţii procesuale active este corectă, întrucât pentru AGOA din data de 11 august 2008 aveau dreptul să participe acţionarii înregistraţi în Registrul acţionarilor la sfârşitul zilei de 1 august 2008 şi că chiar dacă s-ar considera că acesta a dobândit calitatea de acţionar la data de 8 august 2008 tot nu ar avea calitate procesuală activă.
Prin Decizia comercială nr. 52 din 9 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a respins apelul declarat de către reclamantul M.P. împotriva sentinţei comerciale nr. 43 CC din 26 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Galaţi s-a admis apelul declarat de intervenientul în nume propriu A.E. împotriva aceleiaşi sentinţe pe care o desfiinţează în parte şi s-a dispus trimiterea cauzei către soluţionarea pe fond a cererii de intervenţie.
Pentru a se pronunţa astfel Curtea de Apel Galaţi a reţinut următoarele.
Prin hotărârea nr. 1 din 11 august 2008 a AGA din cadrul SC P.P. SA Galaţi s-a dispus revocarea din funcţia de administrator a unui număr de 5 persoane, printre care şi a reclamantului şi s-au ales alte persoane pentru această funcţie.
Reclamantul a solicitat nulitatea absolută a acesteia apreciind că nu s-a respectat procedura de convocare şi că acţionarul majoritar este PAS, reprezentată de el.
Dispoziţiile art. 132 alin. (4) din Legea 31/1990 dispun că membrii consiliului de administraţie nu pot ataca hotărârea de revocare din funcţie.
Având în vedere poziţionarea acestei dispoziţii, respectiv după cea care indică faptul că pentru motive de nulitate absolută acţiunea în anulare poate fi formulată de oricine, Curtea apreciază că interdicţia impusă de alin. (4) se aplică atât administratorilor care au calitatea de acţionar cât şi celor care nu au această calitate, dispoziţiile alin. (4) fiind derogatorii atât de la dispoziţiile alin. (2) (care dau dreptul acţionarilor de a cere anularea hotărârii AGA) cât şi de la dispoziţiile alin. (3) (care dau dreptul de a cere anularea pentru motive de nulitate absolută oricărei persoane interesate).
Faţă de acestea, se apreciază că în mod corect prima instanţă a respins ca inadmisibilă cererea de anulare a hotărârii AGA.
Nu s-au reţinut apărările apelantului â€" reclamant în sensul că nu se poate crea o incapacitate specială pentru acţionarul administrator faţă de ceilalţi reclamanţi, având în vedere că astfel de incapacităţi există expres prevăzute de lege, ca de exemplu cele de la art. 126 şi art. 127 din Legea nr. 31/1990.
Nu s-a reţinut faptul că interpretarea instanţei încalcă regulile impuse de art. 132 alin. (2) şi (3) din lege în condiţiile în care aceasta aplică dispoziţiile art. 132 alin. (4), derogatorii, după cum s-a observat, de la respectivele norme.
De asemenea, nu s-a reţinut încălcarea dispoziţiilor art. 6 din CEDO, faţă de împrejurarea că accesul la justiţie este garantat, în condiţiile prevăzute de lege şi că administratorul revocat în mod nelegal din funcţie are la îndemână o acţiune în daune împotriva societăţii.
Nu s-au reţinut nici susţinerile apelantului â€" reclamant în sensul că prin respingerea acţiunii ca inadmisibilă instanţa acoperă vădit o nulitate absolută, având în vedere că pentru a cerceta fondul instanţa trebuie să fie legal învestită printr-o acţiune care să îndeplinească condiţiile de admisibilitate.
Şi capătul de cerere având ca obiect anularea încheierii judecătorului delegat la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Galaţi este inadmisibil, dat fiind faptul că împotriva unei asemenea încheieri judecătoreşti se pot exercita căi de atac, ea neputând fi anulată ca un act juridic obişnuit.
În ceea ce priveşte, însă, apelul declarat de intervenientul A.E., Curtea a reţinut că acesta este fondat şi în consecinţă a fost admis pentru următoarele considerente:
Apelantul formulase cerere de intervenţie în interes propriu (filele 56 â€" 58 / dosar fond) solicitând constatarea nulităţii absolute a Hotărârii AGOA nr. 1 din 11 august 2008 şi anularea încheierii judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerţului, cu cheltuieli de judecată.
Cererea de intervenţie în interes propriu a fost pusă în discuţie la mai multe termene, prorogându-se pronunţarea cu privire la aceasta, ultima dată (la 6 aprilie 2009) pentru ca intervenientul să precizeze care sunt motivele de nulitate absolută şi relativă în opinia sa.
La data de 24 iunie 2006, intervenientul, prin apărător a precizat oral în faţa instanţei că a solicitat constatarea nulităţii Hotărârii AGA nr. 1 din 11 august 2008 (…) ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât la această dată nu a fost convocată şi nu s-a desfăşurat nici o adunare generală.
Rezultă, aşadar, că instanţa a fost învestită cu o cerere de intervenţie principală prin care se solicita constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGOA, fapt pentru care în condiţiile art. 52 C. proc. civ. trebuia pusă în discuţia părţilor şi admisă sau respinsă în principiu.
Împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 9 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs SC P.P. SA Galaţi arătând expunerea situaţiei de fapt că hotărârea recurată este nelegală, instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Recurenta a mai arătat că instanţa de apel în considerentele hotărârii recurate, a reţinut că de fapt instanţa de fond a fost investită prin cererea de intervenţie formulată de A.E. să se constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale ordinare a acţionarilor SC P.P. SA Galaţi nr. 1 din 11 august 2008 şi faţă de faptul că este vorba de o nulitate absolută a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 potrivit cărora orice persoană interesată poate formula o acţiune în constatarea nulităţii absolute. În această situaţie recurenta apreciază soluţia instanţei de apel ca fiind nelegală, dată cu încălcarea principiului disponibilităţii, instanţa trebuia să se pronunţe asupra şi în limitele pretenţiilor deduse în justiţie şi să nu facă aprecieri de natură a le schimba.
La termenul din 13 ianuarie 2011 intimatul-reclamant prin reprezentant a invocat nulitatea cererii de recurs, însă aceasta va fi respinsă faţă de dispoziţiile art. 306 alin. (6) C. proc. civ. potrivit cărora indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea de intervenţie s-a solicitat de către A.E. anularea Hotărârii Generale Ordinare a Acţionarilor SC P.P. SA Galaţi nr. 1 din data de 11 august 2008 publicată în M.Of., partea a IV-a nr. 4683 din 25 august 2008, ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât pentru data sus menţionată nu a fost convocată şi nu s-a desfăşurat nici o adunare generală (fila 56 din dosarul nr. 5953/121/2008 al Tribunalului Galaţi).
La data de 24 iunie 2009 apărătorul reclamantului (M.P.) şi al intervenientului (A.E.) a arătat că a formulat cerere de intervenţie prin care a solicitat constatarea nulităţii Hotărârii AGA nr. 1 din 11 august 2008 publicată în M.Of. al României, partea a IV-a nr. 4683 din 25 august 2008 ca fiind lovită de nulitate absolută întrucât la această dată nu a fost convocată şi nu s-a desfăşurat nici o adunare generală, singura şedinţă fiind la data de 31 iulie 2008 (fila 129 din dosarul nr. 5953/121/2008 al Tribunalului Galaţi).
Faţă de solicitarea intervenientului prin cererea de intervenţie şi precizarea acestuia prin apărător de la 24 iunie 2009 reiese că instanţa de apel nu a încălcat principiul disponibilităţii, ca principiu fundamental care guvernează procesul civil, ci dimpotrivă l-a respectat întocmai.
Principiul disponibilităţii este consacrat în dispoziţiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ. şi prevede că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii judecăţii. Atât din această perspectivă cât şi din faptul că prima instanţă a fost investită cu o cerere de intervenţie principală prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGA nr. 1 din 11 august 2008, apare cât se poate de evident că instanţa de apel nu a încălcat principiul disponibilităţii părţilor în procesul civil.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, instanţa de apel făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în funcţie de împrejurarea de fapt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii cererii de recurs.
Respinge recursul declarat de pârâta SC P.P. SA Galaţi împotriva deciziei comerciale nr. 52 din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 123/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 125/2011. Comercial → |
|---|
