ICCJ. Decizia nr. 125/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 125/2011
Dosar nr. 7608/121/2008
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26 noiembrie 2008 reclamanta SC F.F.E.E.E. SA, agenţia Galaţi, a chemat-o în judecată pe pârâta SC A.C. SA Galaţi, pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunţe instanţa de judecată, s-o oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 2.04006,70 lei, arătând că în baza relaţiilor comerciale pe care le-a avut cu pârâta, i-a furnizat acesteia energie electrică pentru care nu a fost achitată contravaloarea, că a notificat-o pe pârâtă cu adresa nr. 4364 din 30 iunie 2008 asupra nerespectării obligaţiei contractuale, notificare care nu a fost contestată, dar nici nu a fost achitat debitul.
La termenul de judecată din data de 28 aprilie 2009 reclamanta a formulat cerere de micşorare a obiectului cererii, precizând că suma pe care o solicită cu titlu de contravaloare a energiei electrice şi penalităţi de întârziere este 1.997.990,70 lei.
Tribunalul Galaţi, secţia comercială maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ-fiscal, soluţionând cauza, a constatat că pe parcursul judecăţii părţile s-au întâlnit, fiind întocmit un grafic de eşalonare a datoriilor restante, reclamanta nefiind de acord cu graficul propus, astfel că în virtutea faptului că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de plată asumată prin contract şi în conformitate cu dispoziţiile art. 969 C. civ., a admis acţiunea precizată, obligând-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 1.997.990,70 lei contravaloare energie electrică şi penalităţi de întârziere aferente, precum şi cheltuieli de judecată în sumă de 23.591,58 lei, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 791 din 23 iunie 2009.
Împotriva acestei sentinţe pârâta SC A.C.SA Galaţi a formulat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială, prin Decizia comercială nr. 50 din 9 iunie 2010, potrivit căreia a fost schimbată sentinţa atacată în sensul că a fost admisă în parte acţiunea reclamantei, fiind obligată pârâta la plata sumei de 1.784.034,49 lei reprezentând penalităţi de întârziere şi la plata sumei de 21.956, 34 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, respingând celelalte pretenţii ca nefondate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prin raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că suma totală a penalităţilor datorate de către pârâtă reclamantei este de 1.784.034,49 lei, sumă pe care pârâta şi-a însuşit-o, solicitând instanţei ca plata sumei să se facă eşalonat, conform graficului propus.
La 6 iunie 2010 pârâta SC A.C. SA Galaţi a formulat recurs împotriva deciziei instanţei de apel solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei, admiterea capătului de cerere prin care a solicitat eşalonarea la plată şi suspendare de drept a executării silite.
Motivând cererea de recurs a arătat că prin apel a solicitat reeşalonarea tuturor sumelor deoarece până la data de 3 septembrie 2009 a achitat integral toate facturile, rămânând de achitat doar penalităţile de întârziere aferente şi că nefiindu-i acordate înlesnirile la plată ar deveni imposibilă menţinerea echilibrului bugetar şi implicit nerespectarea angajamentelor faţă de beneficiar.
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. cererea de recurs va cuprinde sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.
Art. 306 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de judecată şi că indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Raportând aceste dispoziţii legale la motivele invocate în recurs se constată că nu există nicio critică cu privire la nelegalitatea deciziei dimpotrivă recurenta solicitând să-i fie admisă o cerere de înlesnire la plată a datoriei, neinvocând niciuna dintre condiţiile cerute de art. 304 C. proc. civ. pentru modificarea sau casarea hotărârii şi niciun temei de drept care a fost încălcat de instanţa de apel, neindicând nici dispoziţia legală în baza căreia a fost declarat recursul.
Aşa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar conform art. 3021 alin. (1) lit. c) acelaşi cod cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor şi cum recurenta nu s-a conformat acestor exigenţe legale, având în vedere, deopotrivă, şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ. şi că motivele dezvoltate de recurentă nu pot fi încadrate în niciunul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neputând fi acoperită nulitatea recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia invocată şi va constata nulitatea cererii de recurs dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC A.C. SA Galaţi împotriva deciziei civile nr. 50 din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia comercială, maritimă şi fluvială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 124/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 127/2011. Comercial → |
|---|
