ICCJ. Decizia nr. 1273/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1273/2011
Dosar nr. 3716/1/2010
Şedinţa publică de la 23 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeş sub nr. 1196/2002, reclamanţii SC A.R.I. SA şi A.I., în calitate de acţionari ai SC A.T. SA Băile Herculane, au solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii SC A.T. SA, I.I. şi I.E. să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23 ianuarie 2002 şi autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002 de Biroul Notarului Public R.L.A., radierea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea cumpărătorilor I.I. şi I.E. şi restabilirea situaţiei anteriore.
La data de 6 iulie 2002, Consiliul Local Băile Herculane a formulat cerere de intervenţie principală, solicitând să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002, întrucât bunul ce a făcut obiectul contractului menţionat aparţine domeniului public fiind scos din circuitul civil.
Prin sentinţa civilă nr. 4221/2002 pronunţată de Judecătoria Caransebeş a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii SC A.R.I. SA şi A.I. precum şi cererea de intervenţie principală formulată de Consiliul Local Băile Herculane.
În consecinţă, a fost constatată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002 s-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate din C.F. efectuată în baza contractului menţionat precum şi restabilirea situaţiei anterioare.
Împotriva sentinţei nr. 4221/2002 pronunţată de Judecătoria Caransebeş, a formulat apel pârâţii SC A.T. SA Băile Herculane, I.I. şi I.E., apel ce a fost admis prin Decizia nr. 161 din 24 martie 2003 a Tribunalului Caraş-Severin.
Prin Decizia menţionată a fost anulată sentinţa nr. 4421/2002 a Judecătoriei Caransebeş, cauza fiind reţinută pentru judecata în primă instanţă de Tribunalul Caraş-Severin, ţinând cont de natura juridică a litigiului, în raport de dispoziţiile art. 3 şi art. 4 C. com. şi art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1173 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Caraş-Severin a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii SC A.R.I. SA şi A.I. precum şi cererea de intervenţie formulată de intervenientul Consiliul Local Băile Herculane.
S-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 295/2002, s-a dispus radierea înscrierii dreptului de proprietate în C.F. şi restabilirea situaţiei anterioare.
În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295/2003 pârâta SC A.T. SA a vândut pârâţilor I.I. şi I.E., imobilul situat în localitatea Băile Herculane, înscris în C.F. nr. 213 cu nr. top 13/2, 12/a/1, 14 şi 11/4, asupra căruia pârâta SC A.T. SA avea un drept de posesie şi nu un drept de proprietate.
Contractul a fost încheiat în baza hotărârii nr. 1 din 15 ianuarie 2002 a consiliului de administraţie al pârâtei vânzătoare, validată ulterior prin hotărârea AGA din 6 aprilie 2002 a SC A.T. SA, hotărâre anulată însă prin Decizia civilă nr. 1157/2003 a Curţii de Apel Timişoara.
De asemenea, s-a reţinut că potrivit expertizei tehnice o parte a terenurilor înstrăinate constituie proprietate publică a statului potrivit Legii nr. 213/2008, vânzarea fiind lovită de nulitate absolută.
Preţul imobilelor înstrăinate a fost stabilit prin expertiza efectuată în cauză la suma de 8.313.636.120 lei, iar vânzarea s-a făcut pentru suma de 540.000.000 lei vechi, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 1303 C. civ.
Împotriva sentinţei nr. 1173/2006 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin a formulat apel pârâţii I.I., I.E. şi SC A.T. SA, apeluri ce au fost admise prin Decizia nr.108 din 26 aprilie 2006, pronunţată în dosarul nr. 8399/2005 al Curţii de Apel Timişoara. Astfel, sentinţa a fost schimbată în tot, în sensul că s-a luat act de renunţarea la judecată formulată de reclamanţii A.R.I. SA şi A.I. şi s-a respins cererea de intervenţie formulată de intervenientul Consiliul Local Băile Herculane.
Instanţa a făcut aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., reţinând că reclamanţii au renunţat la judecata cauzei, iar în privinţa cererii de intervenţie formulată de Consiliul Local al oraşului Băile Herculane, s-a reţinut că potrivit art. 21 alin. (1) şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, primarul nu are calitatea de reprezentant al Consiliului Local, ci doar al comunei sau oraşului, astfel încât nu putea formula cerere de intervenţie.
Împotriva deciziei evocate, a declarat recurs intervenientul Consiliul Local al Oraşului Băile Herculane, recurs ce a fost admis prin Decizia nr. 3061 din 19 octombrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, Decizia nr. 108/2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara fiind casată, cauza fiind trimisă pentru rejudecare.
În motivarea deciziei s-a constatat că în mod greşit a fost reţinută lipsa calităţii procesuale active a Consiliului Local cu nesocotirea dispoziţiilor art. 40 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/2008, prevederi cu caracter derogator faţă de dispoziţiile art. 21 alin. (1) şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001.
Instanţa de apel, prin Decizia recurată a luat act de renunţarea reclamanţilor SC A.R.I. SA şi A.I. reţinând că părţile au încheiat o convenţie civilă, dar convenţia aflată la dosar se referă la bunurile imobile evidenţiate în C.F. 2615 Pecinişca şi nu cele din C.F. 213 Băile Herculane, care au făcut obiectul litigiului.
În rejudecarea cauzei după casare, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia comercială nr. 113 din 27 martie 2007 a admis apelul formulat de reclamanţii SC A.R.I. SA şi A.I. împotriva sentinţei nr. 1173/2006 a Tribunalului Caraş-Severin, a modificat în parte sentinţa apelată, în sensul că a luat act de renunţarea la judecata acţiunii principale formulată de reclamanţii SC A.R.I. SA şi A.I. împotriva pârâţilor SC A.T. SA Băile Herculane, I.I. şi I.E., şi a menţinut în rest dispoziţiile sentinţei apelate.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut, în esenţă că imobilul ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295/2002 nu era proprietatea SC A.T. SA Băile Herculane şi ca urmare contractul este lovit de nulitate absolută, întrucât vânzătorul nu avea drept de dispoziţie asupra bunului vândut.
Împotriva deciziei nr. 113/2007 a Curţii de Apel Timişoara a formulat recurs reclamanţii A.I. şi SC A.R.I. SA, recurs ce a fost admis prin Decizia comercială nr. 2394 din 8 iulie 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 156/59/2007, cauza fiind trimisă pentru rejudecare la aceiaşi instanţă.
În motivarea deciziei, s-a reţinut în esenţă că, în cauză nu s-a făcut dovada că bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 195/2002, fac parte din domeniul public şi nu s-a analizat regimul juridic al bunurilor.
De asemenea hotărârea primei instanţe a fost atacată de pârâţii SC A.T. SA, I.I. şi I.E. iar instanţa de apel admite apelul reclamanţilor SC A.R.I. SA şi A.I., în condiţiile în care aceste părţi nu au declarat apel împotriva sentinţei nr. 1173/2006 a Tribunalului Caraş-Severin.
Curtea de Apel Timişoara, la a doua rejudecare după casare, prin Decizia civilă nr. 42/A din 25 februarie 2010 a admis apelurile formulate de pârâţii SC A.T. SA Băile Hreculane, I.I. şi I.E., împotriva sentinţei civile nr. 1173 din 20 aprilie 2006 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în dosarul nr. 4701/C/2003. Sentinţa a fost schimbată în tot, în sensul că s-a luat act de renunţarea la judecată a reclamanţilor SC A.R.I. SA şi A.I. asupra acţiunii şi a fost respinsă cererea intervenientului Consiliul Local al Oraşului Băile Herculane.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă că cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Consiliul Local al Oraşului Băile Herculane a fost admisă greşit de prima instanţă, în condiţiile în care numai prin HG nr. 532/2002 şi a anexei la acest act normativ, nu s-a demonstrat în mod neîndoielnic existenţa şi întinderea domeniului public al Oraşului Băile Herculane, iar prin aceasta, că bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărei nulitate se solicită, fac parte din domeniul public.
Bunurile ce fac obiectul contractului în litigiu sunt prevăzute de Hotărârea nr. 29/1994 a Consiliului Local Băile Herculane şi în conformitate cu art. 3 din această hotărâre, cu trimitere la anexa I a aceleiaşi hotărâri, patrimoniul privat al SC A.T. SA cuprinde printre altele, sediul administrativ, clădire administrativă veche, Vila Kuriatco, două sere de flori, magazii.
Toate aceste bunuri au făcut parte la momentul reorganizării SC A.T. SA, din capitalul social al acesteia. Bunurile din patrimoniul public au fost atribuite SC A.T. SA pentru a realiza obiectul de activitate având o destinaţie publică, constatare ce rezultă din contractul de concesiune nr. 105/1995.
Prin urmare în mod greşit a fost admisă cererea de intervenţie a Consiliului Local al Oraşului Băile Herculane în condiţiile în care intervenienta nu a demonstrat neîndoielnic că bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărei nulitate se solicită, fac parte din domeniul public, fiind inalienabile.
Împotriva deciziei civile nr. 42 din 25 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara a formulat recurs intervenientul Consiliul Local al Oraşului Băile Herculane prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii apelate, în sensul respingerii apelurilor formulate de pârâţii SC A.T. SA, I.I. şi I.E. şi în consecinţă, menţinerea sentinţei nr. 1173/2006 a Tribunalului Caraş-Severin.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale privitoare la regimul juridic al bunurilor ce fac obiectul contractului în litigiu, respectiv că bunurile înstrăinate fac parte din domeniul public al Oraşului Băile Herculane fapt ce rezultă din HG nr. 532/2002 sentinţa civilă nr. 712/2003 a Curţii de Apel Bucureşti şi tot probatoriul administrat.
În mod greşit s-a reţinut că bunurile în litigiu fac parte din capitalul social al SC A.T. SA, în condiţiile în care în C.F. nr. 213 la data de 14 august 1995, bunurile în cauză erau clar în posesia societăţii pârâte.
La acelaşi moment bunurile erau tot în domeniul public al statului, fapt ce rezultă din aceiaşi C.F., bunurile respective şi-au păstrat regimul juridic ca fiind bunuri care fac parte din domeniul public, schimbându-se doar proprietarii.
De asemenea, din sentinţa civilă nr. 4078/1997 pronunţată de Judecătoria Caransebeş, rezultă că imobilele aparţin domeniului public şi că intimata pârâtă SC A.T. SA avea înscris în C.F. sub nr. 231 numai dreptul de posesie şi nu de proprietate asupra bunurilor care aparţin în mod legal domeniului public. Aceiaşi menţiune se regăseşte şi în sentinţa nr. 712 din 22 mai 2003.
Ca urmare, hotărârea instanţei de apel este nelegală.
Intimata-pârâtă SC A.T. SA a formulat întâmpinare prin care solicită în esenţă respingerea recursului ca nefondat cu motivarea că recurentul intervenient nu a făcut dovada că bunurile ce fac obiectul contractului autentificat sub nr. 295/2002, încheiat cu I.I. şi I.E. aparţine domeniului public.
Bunurile fac parte din capitalul social al SC A.T. SA, bunuri ce au intrat de drept în proprietatea sa efectivă.
Şi intimaţii-pârâţi I.I. şi I.E. au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că bunul înstrăinat a fost proprietatea SC A.T. SA fapt dovedit de actele de la dosar.
La încheierea contractului, cei doi cumpărători au fost de bună credinţă, iar după încheierea contractului de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate a fost intabulat.
Analizând Decizia recurată, în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate, se constată că recursul este fondat.
Astfel, complexul imobiliar situat în Oraşul Băile Herculane, nr. top 13/2,12/b/a,14,11/4 proprietatea Statului Român, a fost administrat de Regia Autonomă judeţeană de Gospodărie Comunală şi Locativă a judeţului Caraş-Severin.
Prin hotărârea nr. 12 din 21 mai 1993, Consiliul Local Băile Herculane a hotărât înfiinţarea RA A.T., iar la data de 9 septembrie 1994 prin hotărârea nr.29 s-a dispus reorganizarea RA A.T. Băile Herculane în societate comercială pe acţiuni, cu capital parţial de stat sub denumirea de SC A.T. SA.
Potrivit art. 4 din hotărârea nr. 29 din 9 septembrie 1994, SC A.T. SA preia în administrare pentru efectuarea serviciilor publice cuprinse în obiectul său de activitate patrimoniul public conform anexei 2.
La data de 11 ianuarie 1995, s-a încheiat contractul de concesiune nr. 105/4 prin care Consiliul Local al Oraşului Băile Herculane a cesionat pe o perioadă de 15 ani administrarea rentabilă a staţiilor de prelucrare, tratarea apei potabile şi reţele de distribuţie aferente: staţia de epurare şi reţeaua de canalizare orăşenească; Centralele termice nr. 1 (zona Pecinişca) nr. 2 (zona garsoniere) nr. 3 (zona cămine) nr. 4 (zona sera de flori) precum şi a reţelelor termice aferente. Toate bunurile mobile şi imobile utilizate pentru realizarea serviciului public, aparţin domeniului statului.
Contractul de concesiune nr. 105/47/1995 a fost reziliat însă prin sentinţa civilă nr. 1288 din 11 mai 2000 pronunţată în dosarul nr. 786/2000 al Judecătoriei Caransebeş din culpa SC A.T. SA.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002 SC A.T. SA Băile Herculane deşi avea doar în administrare bunurile mobile şi imobile pentru efectuarea serviciilor publice cuprinse în obiectul său de activitate, a vândut către I.I. şi I.E. imobilele înscrise în noua C.F. nr. 213 localitatea Băile Herculane respectiv:
- nr. top 132 â€" Intravilan cu casa de oaspeţi centrală termică în suprafaţă de 2480 mp;
- nr. top 120 /1 â€" intravilan sera de flori de 2849 mp.
- nr. top 14 â€" intravilan sera şi solar de 6.344 mp;
- nr. top 11/4 â€" intravilan, cu magazii şi centrală termică de 426 mp.
Faptul că bunurile înstrăinate se aflau doar în administrarea societăţii vânzătoare, rezultă din înscrierea din C.F. nr. 213 Băile Herculane, acte aflate la filele 136-137 dosar 1196/2002 al Judecătoriei Caransebeş, cât şi din declaraţiile privind taxele pentru folosinţa terenurilor din care rezultă că SC A.T. SA a achitat taxe pentru folosirea terenurilor aflate în concesiune.
În condiţiile în care, intimata-pârâtă SC A.T. SA a preluat, doar, în administrare pentru efectuarea serviciilor publice cuprinse în obiectul său de activitate, patrimoniu public aparţinând domeniului public, fără un temei legal şi prin aplicarea greşită a unor dispoziţii legale, Curtea de apel, prin Decizia recurată a stabilit că bunurile înstrăinate au făcut parte din capitalul social al SC A.T. SA cu referire la art. 3 din Hotărârea nr. 29 din 9 septembrie 1994 a Consiliului Local, articol care stabileşte doar valoarea capitalului social al SC A.T. SA respectiv 255.500 lei conform anexei 1; anexă în care nu se regăsesc, însă bunurile înstrăinate, aceste bunuri fiind proprietate publică conform art.4 din aceiaşi hotărâre cu referire la anexa 2.
Bunurile ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295/2002 fac parte din complexul imobiliar înscris în C.F. nr. 1/1992 şi top 13/2-11-12/2/1-14, bunuri proprietatea Statului Român din anul 1923, bunuri administrate de Regia Autonomă Judeţeană de Gospodărie Comunală şi Locativă a judeţului Caraş-Severin până în anul 1991 când prin Decizia nr. 493 din 19 iulie 1991 a Prefectului judeţului Caraş-Severin această regie şi-a schimbat denumirea în RA P. Caraş-Severin, iar prin Hotărârea nr. 29 din 9 septembrie 1994 a Consiliului Local al Oraşului Băile Herculane se înfiinţează SC A.T. SA care potrivit art.4 a primit în administrare bunurile proprietate publică.
Astfel bunurile care fac parte din domeniul public al statului sau ale unităţilor administrativ teritoriale sunt inalienabile, ele putând fi date în administrarea regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate, ceea ce s-a întâmplat şi în cauza de faţă.
Potrivit art. 1274 C. civ., vânzătorul vinde dreptul de proprietate asupra bunurilor în condiţiile art. 1310 C. civ.. Întrucât contractul este tranSIativ de proprietate, vânzătorul trebuie să fie titularul dreptului înstrăinat, prima instanţă dând corect eficienţă principiului de drept nemo ad alium transferee potest, guam ipse habet, coroborat cu dispoziţiile art. 948 C. civ. şi art. 963 C. civ..
Înscrierile în Cartea Funciară nu înlătură sancţiunea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 295/2002, sancţiune aplicată corect de prima instanţă, în raport de dispoziţiile legale expuse şi nici nu face dovada dreptului de proprietate în condiţiile art. 1169 C. civ.
Intimatul intervenient Consiliul Local a solicitat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, sancţiune ce intervine pentru nerespectarea unor condiţii de valabilitate a actului, iar cauzele de nulitate trebuie să existe la momentul încheierii actului, astfel că nu se poate reţine că intervenientul a repus în discuţie într-un alt cadru juridic aceiaşi problemă, şi anume a nelegalităţii şi netemeiniciei înscrierii în Cartea Funciară a SC A.T. SA cu privire la aceleaşi bunuri imobile ce fac obiectul C.F. 213 Băile Herculane, aspect reţinut greşit de instanţa de apel.
Este adevărat că potrivit art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu, dar intimatei-pârâte SC A.T. SA i s-a transmis imobilele ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, în administrare şi nu în proprietate, instanţa de apel aplicând greşit dispoziţiile legale evocate.
Aşadar, bunurile în litigiu nu au intrat legal, pe calea privatizării, în proprietatea exclusivă a intimatei-pârâte SC A.T. SA, ci în raport de dispoziţiile art. 136 alin. (4) din Constituţie, revizuită, şi art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/1998, imobilele au fost date în administrarea societăţii fapt ce rezultă din hotărârea nr. 29 din 9 septembrie 1994 emisă de Consiliul Local Băile Herculane, bunurile proprietate publică fiind inalienabile.
Inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publică impune nu numai soluţia interdicţiei înstrăinării lor, ci şi imposibilitatea dobândirii acestora de către terţi prin orice alt mod de dobândire reglementat de lege. Art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 dispune că actele juridice încheiate cu încălcarea principiului inalienabilităţii dreptului de proprietate publică sunt lovite de nulitate absolută.
Imobilele proprietate publică ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 295/2002 nu au fost dezactivate din domeniul public prin Decizia autorităţii competente în condiţiile legii şi trecute în domeniul privat al statului sau al unităţii administrativ teritoriale pentru a putea urma regimul juridic al bunurilor din acest domeniu.
Chiar în contractul a cărei nulitate s-a solicitat se precizează că imobilele au fost dobândite prin posesie dar bunurile din domeniul public nu pot fi dobândite în acest mod, fiind inalienabile şi imprescriptibile, iar sancţiunea aplicabilă actelor încheiate cu nerespectarea dispoziţiilor legale atrage nulitatea absolută, nulitate prevăzută expres de dispoziţiile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, aspect reţinut corect de prima instanţă.
Bunurile proprietate publică sunt imprescriptibile atât extinctiv, cât şi achizitiv, fapt ce rezultă din dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 213/1998, cât şi din dispoziţiile art. 1844 C. civ.
Imobilele în litigiu au fost date în administrarea SC A.T. SA Băile Herculane, în scopul realizării obiectului său de activitate.
Potrivit dispoziţiilor de principiu prevăzute de art. 12 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună de acesta, în condiţiile în care i-a fost dat în administrare şi ca urmare titularul dreptului de administrare nu are drept de dispoziţie juridică asupra bunurilor, astfel încredinţate.
Nu poate fi reţinută apărarea pârâţilor I.I. şi I.E. în sensul că au fost cumpărători de bună credinţă în condiţiile în care contractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative şi cu nesocotirea regimului juridic al proprietăţii publice, fapt cunoscut atât de cumpărători cât şi de vânzători în raport de actele ce au stat la baza contractului. Contractul fiind lovit de nulitate absolută, presupune un act nevalabil încheiat, raporturile juridice generate de actul juridic lovit de nulitate fiind, desfiinţate.
Ca efect al nulităţii absolute intimaţii-pârâţi I.I. şi I.E. nu au fost niciodată proprietarii imobilelor în litigiu şi ca urmare nu pot susţine că prin HG nr. 532/2002 bunurile din proprietatea lor au fost trecute în proprietatea publică.
Faţă de considerentele exprese se constată că instanţa de apel a interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legale incidente în cauză, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurentul intervenient Consiliul Local Băile Herculane împotriva deciziei nr. 42/A din 25 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara şi în consecinţă, va modifica Decizia recurată, în sensul că apelurile formulate de pârâţii SC A.T. SA, I.I. şi I.E. formulate împotriva sentinţei civile nr. 1173 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Caraş-Severin, vor fi respinse ca nefondate.
Vor fi păstrate ca fiind legale dispoziţiile sentinţei cu privire la admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul Consiliul Local al Oraşului Băile Herculane vizând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare intervenit între SC A.T. SA Băile Herculane în calitate de vânzător şi I.I. şi I.E. în calitate de cumpărător, autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002 de către BNP R.L.A., cu consecinţa radierii înscrierii dreptului de proprietate în C.F. în baza contractului de vânzare-cumpărare menţionat precum şi restabilirea situaţiei anteriore.
Vor fi menţinute dispoziţiile deciziei recurate ce vizează aplicarea dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., privind renunţarea la judecată a reclamanţilor SC A.R.I. SA şi A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intervenientul CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI BĂILE HERCULANE împotriva deciziei civile nr. 42/A din 25 februarie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Modifică în parte Decizia recurată, în sensul că:
Respinge apelurile formulate de pârâţii I.I., I.E. şi SC A.T. SA Băile Herculane împotriva sentinţei civile nr. 1173 din 20 aprilie 2005 a Tribunalului Caraş-Severin, secţia civilă.
Păstrează dispoziţiile sentinţei cu privire la admiterea cererii de intervenţie în interes propriu formulată de intervenientul CONSILIUL LOCAL AL ORAŞULUI BĂILE HERCULANE vizând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între SC A.T. SA Băile Herculane şi I.I., I.E., autentificat sub nr. 295 din 23 ianuarie 2002 de către BNP R.L.A., cu consecinţa radierii înscrierii dreptului de proprietate în C.F. în baza contractului de vânzare-cumpărare menţionat, precum şi restabilirea situaţiei anterioare de C.F.
Menţine în rest dispoziţiile deciziei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 127/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1274/2011. Comercial → |
|---|
