ICCJ. Decizia nr. 1255/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1255/2011
Dosar nr. 3191/103/2009
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1619 din 17 decembrie 2009, Tribunalul Neamţ, secţia comercială, a admis acţiunea formulată de reclamanţii A.V. şi M.I., în contradictoriu cu pârâţii SCM C. Piatra Neamţ şi I.R. şi a constatat nulitatea absolută a Actului adiţional nr. 152 din 7 noiembrie 2006 la Statutul SCM C. Piatra Neamţ, sub aspectul cooptării de membru a lui I.R. .
Acţiunea reclamanţilor la care a achiesat prima pârâtă SCM C. a fost apreciată ca fiind întemeiată şi a fost admisă pentru următoarele considerente:
Pârâtul prin întâmpinarea depusă a arătat că a fost primit în societate prin Hotărârea nr. 3 a Adunării Generale a Societăţii din 31 martie 2007, iar această hotărâre este ulterioară Actului adiţional nr. 152 din 7 noiembrie 2006. Dacă nu este vorba despre o exprimare greşită a pârâtului I.R., atunci din cuprinsul întâmpinării depuse de acesta reiese că anterior Hotărârii nr. 3 din 31 martie 2007 pârâtul recunoaşte că nu era membru al societăţii.
În cuprinsul Actului adiţional nr. 152 din 7 noiembrie 2006 s-a arătat că I.R. a devenit membru cooperator ca urmare a Hotărârii nr. 2 a Adunării Generale din 31 martie 2006, iar în această hotărâre nu s-a aprobat cooptarea nici a unui nou membru cooperator.
Pe ordinea de zi care reiese din Procesul-verbal încheiat la 31 martie 2006 nu este prevăzută cooptarea de noi membri cooperatori.
Încheierea judecătorului delegat prin care s-a consemnat menţiunea depunerii capitalului social de către I.R. nu echivalează cu validitatea Actului adiţional nr. 152 din 7 noiembrie 2006 prin care acesta a devenit membru cooperator.
Prin Decizia nr. 80 din 5 octombrie 2010, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul I.R. împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Din Procesul verbal încheiat la Adunarea Generală din 31 martie 2006 rezultă că nu a avut ca ordine de zi şi nici nu s-a discutat cooptarea de noi membri.
Nu are relevanţă susţinerea apelantului referitor la întrunirea Adunării Generale odată pe an, atâta timp cât, cooptarea sa trebuia să aibă la bază, inclusiv Actul adiţional al hotărârii adunării generale, anterior celei din 2007; de asemenea înscrierea la Camera de Comerţ a menţiunilor în actul adiţional, nu ia dreptul reclamanţilor de a ataca ceea ce a stat la baza înscrierii, respectiv actul adiţional.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâtul, intemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ. şi solicitând admiterea acestuia.
În motivarea recursului său, recurentul pârât susţine că a fost chemat în judecată în acest dosar fără să aibă vreo vină şi nici un fel de răspunere, arătând că este un simplu muncitor cooperator, care prin depunere de capital social cu chitanţă şi îndeplinind condiţiile Legii nr. 1/2005, art. 21, a fost cooptat membru cooperator în Adunarea Generală din 31 martie 2007 cu aprobarea membrilor cooperatori care sunt aceiaşi semnatari şi ai Actului adiţional 152 din 7 noiembrie 2006 în număr de 8, pe care îl contestă după circa 4 ani numai cei 2 reclamanţi din totalul de 8 cooperatori existenţi la acea dată aşa cum reiese şi în Încheierea nr. 5803/2006 şi Procesul verbal al Adunărilor Generale din 31 martie 2006 şi 31 martie 2007 existente în dosar.
Mai precizează că, aceeaşi instanţă a Tribunalului Neamţ în alt dosar, în care a avut calitatea de reclamant în proces cu SCM C., a reţinut excepţia tardivităţii potrivit art. 44 alin. (3) din Legea 1/2005 astfel încât consideră că, şi în cazul de faţă, se află în aceiaşi situaţie.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea susţinerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului şi de dispoziţiile legale incidente în speţă, se constată următoarele:
Potrivit art. 25 alin. (1) din Statutul Cooperaţiei SCM C. „Hotărârile adunării generale care contravin Statutului sau reglementărilor legale în vigoare sunt lovite de nulitate. Hotărârile referitoare la problemele care nu figurează pe ordinea de zi aprobată în cadrul adunării la deschiderea acesteia, vor fi nule, cu excepţia celei de convocare a unei alte adunări generale”.
În speţă, în Actul adiţional nr. 152 din 7 noiembrie 2006 la Statutul SCM C. s-a consemnat că, urmare a Hotărârii nr. 2 a Adunării Generale din 31 martie 2006, I.R. a devenit membru cooperator, or, în cuprinsul Hotărârii nr. 2 nu există nicio referire la cooptarea vreunui nou membru cooperator şi nici din Procesul verbal de şedinţă nu rezultă că a fost înscrisă pe ordinea de zi cooptare de noi membri cooperatori.
În Încheierea judecătorului delegat nr. 5803 din 9 noiembrie 2006 s-a înscris menţiunea depunerii de către I.R. a aportului de capital social în sumă de 520,00 RON, iar ulterior, a fost adoptată Hotărârea nr. 3 din 31 martie 2007 prin care s-a aprobat primirea de noi membri cooperatori, dar aceste acte sunt lipsite de relevanţă în prezenta cauză în care esenţial este că iniţiativa cooptării ca nou membru cooperator a lui I.R. nu a figurat pe ordinea de zi a adunării generale din data de 31 martie 2006, când a fost adoptată Hotărârea nr. 2 a Adunării Generale.
În această împrejurare, se constată că ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au reţinut corect că valabilitatea Actului adiţional nr. 157 din 7 noiembrie 2006, încheiat urmare Hotărârii nr. 2, este lovită de nulitate absolută parţială sub aspectul cooptării lui I.R. în calitate de membru cooperator, - fără ca această constatare să echivaleze cu imposibilitatea cooptării ulterioare a acestuia, în aceiaşi calitate.
Aceasta, deoarece obiectul prezentei cauze nu este constatarea calităţii sau lipsei calităţii de membru cooperator a numitului I.R., ci valabilitatea Actului adiţional nr. 157 din 7 noiembrie 2006 sub aspectul cooptării lui I.R. în calitatea de membru cooperator.
În ce priveşte referirea recurentului pârât la o eventuală tardivitate a acţiunii reclamanţilor ce ar putea fi reţinută în cauză se constată că o astfel de referire este eronată, atât timp cât în speţă este pus în discuţie un motiv de nulitate absolută, or, în acest caz acţiunea este imprescriptibilă.
În consecinţă, având în vedere cele mai sus arătate, întrucât recurentul pârât nu a formulat în recurs nicio critică întemeiată care să justifice casarea sau modificarea deciziei curţii de apel, în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul I.R. se va respinge, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul I.R. împotriva Deciziei nr. 80 din 5 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1253/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1259/2011. Comercial → |
|---|
