ICCJ. Decizia nr. 1252/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1252/2011
Dosar nr. 3669/3/2007
Şedinţa publică din 23 martie 2011
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată că prin Încheierea de şedinţă de la 25 octombrie 2010 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, a suspendat judecata apelurilor formulate împotriva Sentinţei comerciale nr. 14084 din data de 11 decembrie2009, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI a comercială, în Dosarul nr. 3669/3/2007, de apelanta reclamantă SC C.I. SA, prin administrator judiciar T.A. SPRL
Pentru a pronunţa acestă soluţie, instanţa a avut în vedere că art. 36 din legea insolventei consacră o norma imperativa, de ordine publică, ce are ca scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competenţa exclusiva a judecatorului-sindic desemnat in procedura insolventei, cu scopul menţinerii averii debitorului în starea existentă la data deschiderii procedurii. Creditorii ale căror acţiuni au fost astfel suspendate vor trebui să-şi declare creanţele în cadrul procedurii insolvenţei.
Deschiderea procedurii insolvenţei suspendă doar acţiunile împotriva debitorului, nu şi acţiunile judiciare sau extrajudiciare exercitate de debitor împotriva propriilor debitori.
În speţa de faţă, însă, atât reclamanta, cât şi pârâta sunt în procedura insolvenţei, astfel încâat, Curtea de Apel Bucureşti a dat eficienţă dispoziţiilor imperative ale legii şi a dispus suspendarea judecăţii cauzei în integralitatea sa, ceea ce înseamnă că s-a suspendat judecata ambelor apeluri, în considerarea scopului suspendării, respectiv acela de a prezerva caracterul concursual, colectiv şi egalitar al procedurilor reglementate de lege, pentru a se evita astfel ca asupra averii debitorului să se exercite acţiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanţelor creditorilor şi a se elimina incertitudinea asupra masei pasive. De altfel, asa cum s-a învederat de către parti, reclamanta, prin administratorul special, a înţeles să se înscrie la masa credală în cadrul procedurii deschise împotriva pârâtei.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs SC C.I. SA - prin administrator judiciar T.A. SPRL Bucureşti solicitând casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelurilor.
Recurenta a susţinut că încheierea este dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, iar instanţa în mod greşit nu a soluţionat apelurile declarate în cauză pentru că prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 trebuie coroborate cu cele ale art. 25 lit. c) şi g) din aceeaşi lege, iar faptul că pe parcursul soluţionării prezentei cauze pârâta SC O. SA, după două acţiuni succesive de divizare, în calitate de debitoare, a solicitat deschiderea procedurii generale de insolvenţă, iar în cadrul acesteia reorganizarea judiciară, nu este de natură să conducă la suspendarea judecării apelului reclamantei.
Recurenta a mai suţinut că soluţia de suspendare a judecării apelurilor este criticabilă şi pentru că instanţa nu a reţinut că apelanta debitoare, prin acţiunea de divizare şi în mod deosebit prin acţiunea de reorganizare judiciară, urmăreşte să paralizeze consecinţele ce-i revin din Sentinţa comercială.nr. 14048 din 11 decembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Motivele de casare invocate de catre recurenta, prin care se solicita repunerea cauzei pe rol, nu se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Motivele invocate analizeaza fondul litigiului, respectiv motivele de apel invocate în faţa Curţii de Apel Bucureşti, instanţă care a dispus suspendarea cauzei.
Suspendarea acţiunilor sau suspendarea judecăţii, de drept, cum este cazul celei prevăzute de art. 36 din Legea nr. 85/2006 sau de art. 243 C. proc. civ., are drept efect oprirea instantanee a cursului judecăţii, acest efect împiedicând instanţa să mai poată lua o altă măsură decât constatarea intervenirii suspendării de drept şi, în mod evident, o împiedică să invoce şi să soluţioneze excepţii, de procedură sau de fond.
Acest text conţine o normă imperativă, de ordine publică, ce are drept scop concentrarea tuturor litigiilor având ca obiect averea debitorului în competenţa exclusivă a judecătorului sindic. Ea vizează toate acţiunile judiciare sau extrajudiciare fără a face distincţie în funcţie de data înregistrării acţiunii, respectiv dacă acţiunile au fost înregistrate înainte sau după deschiderea procedurii insolvenţei.
În atare situatie, acţiunea de divizare de care se prevalează recurenta, nu are nicio relevanţă. Nu pot fi avute în vedere nici prevederile art. 25 lit. c) si g) din Legea nr. 85/2006, deoarece suspendarea judecării cauzei nu se face în functie de atribuţiunile lichidatorului judiciar, şi nici în funcţie de aceptul acestuia.
Pe de altă parte, deşi susţine ideea nelegalei suspendări a căii de atac, recurenta a uzat de căile procedurale permise de legea insovenţei prin: înscrierea creanţei la masa credală, formularea contestaţiei împotriva tabelului de creanţă, susţinerea contestaţiei în faţa judecătorului sindic, declararea căii de atac împotriva sentinţei tribunalului, referitor la creanţa cu care s-a înscris la masa credală, iar pricina se afla în faza de recurs, la Curtea de Apel Oradea, cu termen de judecată în data de 31 martie 2010.
Rezultă, aşadar, că recurenta ar dori să-şi exercite drepturile procesuale, prin două căi: prima - în acţiunea de fond şi cea de-a doua - prin procedura insolvenţei, fapt inadmisibil procedural, datorită nu numai litispendenţei, dar şi primordialităţii dispoziţiei şi legii speciale, faţă de cea comună.
Pentru aceste considerente, conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.I. SA prin administrator judiciar T.A. SPRL Bucureşti împotriva Încheierii din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC C.I. SA prin administrator judiciar T.A. SPRL Bucureşti împotriva Încheierii din 25 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1251/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1253/2011. Comercial → |
|---|
