ICCJ. Decizia nr. 1276/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1276/2011
Dosar nr. 7190/3/2009
Şedinţa publică de la 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 7190/3/2009, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC S.M. SRL a chemat în judecată pârâtul E.P.C.D.C., solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 106.666,86 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinarea formulată la 28 aprilie 2009, pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, pentru motive ce se circumscriu celor privind fondul cauzei; a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 9421 din 16 iunie 2009, pronunţată în dosar nr. 7190/3/2009, Tribunalul Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta SC S.M. SRL, a obligat pârâtul la plata sumei de 106.666 lei, contravaloare produse şi componente electronice, cu aplicarea art. 274 C. proc. civ.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că pretenţiile izvorăsc din contractul de distribuţie nr. 470 din 28 noiembrie 2008, în temeiul căruia reclamanta a furnizat societăţii la care pârâtul avea calitatea de asociat administrator, bunuri în valoare totală de 109.721,71 lei, societatea contractantă achitând suma de 3.054,85 lei.
S-a reţinut că pârâtul are calitatea de fidejusor, prin art. 11.3 lit. b) şi c), obligându-se să achite sumele datorate de societatea cocontractată pe care o reprezenta.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 9421 din 16 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti a formulat apel pârâtul invocând motive de netemeinicie arătând în principal că, în mod greşit instanţa nu a reţinut faptul că prin cedarea părţilor sociale, pârâtul a pierdut calitatea de asociat administrator, anterior emiterii facturilor a căror contravaloare se solicită, astfel că nu mai poate fi ţinut în calitate de garant alături de societate.
Prin Decizia comercială nr. 111 din 01 martie 2000 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a respins ca nefondat apelul declarat de E.P.D.C.C.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că analizând clauzele contractuale potrivit principiilor de interpretare dând eficienţă voinţei reale a părţilor şi reţinând şi incidenţa art. 978 C. civ., apreciază că prevederile art. 11.3 lit. b) şi c) constituie un întreg, contractul de fidejusiune cuprinzând şi renunţarea garantului la beneficiul de divizare şi discuţiune.
Împotriva deciziei comerciale nr. 111 din 01 martie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a declarat recurs pârâtul E.P.D.C.C. criticând-o pentru nelegalitate invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs pârâtul arată în principal că instanţa de apel a apreciat în mod greşit în privinţa renunţării la beneficiul de discuţiune.
Intimata SC S.M. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea deciziei atacate ca fiind legală şi obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de motivul de nelegalitate invocat de către recurent, Înalta Curte reţine următoarele:
La 28 noiembrie 2008 s-a încheiat între SC S.M. SRL şi SC D.P.P.C.S. SRL Contractul â€" cadru de Distribuţie A2 având ca obiect acordarea distribuitorului (SC D.P.P.C.S. SRL) dreptul neexclusiv de desfacere a produselor în cadrul teritoriului, iar distribuitorul acceptă acest drept, obligându-se să achiziţioneze produsele, în vederea comercializării de la societate ( SC S.M. SRL).
Este adevărat că pct. 11.3 lit. b) din contract prevede că în caz de neexecutare de către distribuitor a obligaţiilor sale de plată asumate prin contract, societatea (SC S.M. SRL) va avea dreptul să urmărească pe oricare dintre garanţi, fără posibilitatea invocării beneficiului de diviziune şi de discuţiune, iar la lit. c) se prevede că administratorul şi asociaţii distribuitorului în calitate de garanţi se obligă faţă de vânzător să execute obligaţia distribuitorului pe care acesta nu şi-o execută, însă instanţa de apel nu a dat eficienţă pct. 11.3 lit. a).
Potrivit pct. 11.3 lit. a) din Contractul-cadru de Distribuţie A2 nr. 470 din 28 noiembrie 2008, SC S.M. SRL va avea dreptul să reintre în posesia produselor ce nu au fost achitate integral în baza dreptului său de proprietate, totodată, pentru garantarea obligaţiilor sale de plată, distribuitorul constituie în favoarea societăţii un drept real de garanţie mobiliară asupra tuturor produselor livrate de societate, acceptând în mod expres că în caz de neexecutare a obligaţiilor de plată societatea poate folosi mijloacele proprii pentru luarea în posesie a produselor afectate de această garanţie.
Cu alte cuvinte, o referire la beneficiul de discuţiune se găseşte la pct. 11 lit. b) din contract, dar se face referire la garanţiile ,,constituite mai sus, deci la punctul a) unde se prevăd garanţii mobiliare.
Faţă de prevederile pct. 11.3 lit. a) din contractul încheiat între părţi reiese că SC S.M. SRL trebuie să se îndrepte mai întâi împotriva debitoarei în sensul aplicării acestora cu prioritate.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâtul E.P.D.C.C. împotriva deciziei comerciale nr. 111 din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială; va modifica Decizia recurată în sensul că va admite apelul pârâtului E.P.D.C.C., va schimba sentinţa comercială nr. 9421 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi va respinge acţiunea reclamantei SC S.M. SRL Bucureşti, ca neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. intimata va fi obligată la plata sumei de 3.746 lei cheltuieli de judecată efectuate de recurentul pârât E.P.D.C.C. în faţa instanţelor de recurs şi apel, conform înscrisurilor depuse în acest sens la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul E.P.D.C.C. împotriva deciziei comerciale nr. 111 din 1 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Modifică Decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtului E.P.D.C.C.
Schimbă sentinţa comercială nr. 9421 din 16 iunie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi respinge acţiunea reclamantei SC S.M. SRL Bucureşti, ca neîntemeiată.
Obligă intimata reclamantă SC S.M. SRL Bucureşti la plata sumei de 3746 lei cheltuieli de judecată către recurentul pârât E.P.D.C.C.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1275/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1278/2011. Comercial → |
|---|
