ICCJ. Decizia nr. 1278/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1278/2011
Dosar nr. 112/1/2011
Şedinţa publică de la 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Petenţii S.D. şi S.A. prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în contradictoriu cu intimaţii A.V.A.S. Bucureşti şi A.S. au solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 34 din 20 februarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în sensul modificării în cuprinsul hotărârii a numărului de înregistrare al contractului de garanţie imobiliară, din 23704 cum eronat s-a consemnat, în 23761 din data de 29 iulie 1994.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin încheierea din 12 octombrie 2010 a respins ca neîntemeiată cererea petenţilor S.D. şi S.A.
În fundamentarea acestei soluţii Curtea de Apel a reţinut că din verificările efectuate în nici un înscris aflat la dosarul cauzei emanând de la petenţi nu se menţionează numărul 23761 ca fiind cel sub care a fost înregistrat în Registrul de transcripţiuni contractul de garanţie imobiliară.
A rezultat că în cauză instanţa a redat şi a menţionat în cuprinsul sentinţei comerciale nr. 34 din 20 februarie 2007 a cărei îndreptare se solicită, numărul 23704 din 29 iulie 1994 ca fiind cel care a fost înregistrat în Registrul de transcripţiuni contractul de garanţie imobiliară, astfel cum a fost indicat de către petenţi.
De asemenea, Curtea de Apel a constatat că între fotocopia aflată deja la dosarul cauzei privind contractul de garanţie imobiliară precum şi cea depusă odată cu cererea de îndreptare a erorii materiale de către petenţi există neconcordanţe, ambele fotocopii nefiind suficient de lizibile pentru a se putea concluziona în sensul solicitat de către petenţi prin cererea de îndreptare a erorii materiale.
Împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti petenţii S.D. şi S.A. au declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În argumentarea motivului de recurs indicat recurenţii au susţinut că deşi au depus la dosarul cauzei atât contractul de garanţie imobiliară înregistrat în Registrul de transcripţiuni/inscripţiuni sub nr. 23761 din 29 iulie 1994, cât şi extrasul din Cartea Funciară nr. 62264 din data de 24 octombrie 2010 din care rezultă în mod clar faptul că ipoteca a fost transcrisă sub nr. 23761/1994 şi nu 23704, instanţa de fond în mod greşit a respins acţiunea motivând că din celelalte documente ar rezulta numărul transcripţiunii ca fiind 23704.
Totodată, susţin recurenţii, şi în celelalte documente aflate la dosar este menţionat tot numărul transcripţiunii ca fiind 23761 şi nu 23704 dar datorită scrisului de mână ilizibil al funcţionarului s-a presupus ca fiind 23704.
Pentru aceste motive recurenţii precizează că sunt îndeplinite condiţiile art. 281 C. proc. civ. şi că instanţa de fond în mod greşit a respins cererea pentru îndreptarea erorii materiale solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a încheierii recurate şi admiterea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. priveşte erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor, precum şi orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri.
În susţinerea legalităţii soluţiei pronunţată de instanţa de apel, Înalta Curte constată că instituţia îndreptării erorilor materiale îşi regăseşte aplicare în scopul remedierii greşelilor materiale care s-au strecurat în hotărâre. Înţelesul noţiunii de eroare materială exprimă acele greşeli care nu afectează legalitatea şi temeinicia acesteia.
Instanţa de fond a analizat corect înscrisurile depuse la dosar, iar invocarea unei chestiuni asupra căreia instanţa nu s-a aflat în eroare şi nici nu a săvârşit o greşeală materială nu poate fi soluţionată în raport de dispoziţiile art. 281 C. proc. civ.
În concluzie, instanţa de apel a interpretat corect dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. şi a aplicat corect dispoziţiile legale incidente, motiv pentru care Înalta Curte în temeiul art. 312 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de S.D. şi S.A. împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii S.D. şi S.A. împotriva încheierii din 12 octombrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1276/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 128/2011. Comercial → |
|---|
