ICCJ. Decizia nr. 1282/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1282/2011
Dosar nr. 7998/118/2008
Şedinţa publică de la 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC C.P.P. SA prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta a solicitat sa se dispună obligarea pârâţilor Municipiul Constanta şi Consiliul Local Constanţa la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului teren intravilan aferent activului Hotel P.P., în suprafaţă de 299,84 mp cu destinaţia de piscină şi a terenului intravilan aferent activului Hotel P.P. în suprafaţă de 2127,12 mp cu destinaţia spaţiu verde, situate în Mamaia, Zona P.P., lotul nr. 2 si lotul nr. 3, în schimbul unui preţ de vânzare cumpărare ce urmează a se stabili pe calea unei expertize tehnice de evaluare, preţ ce urmează a fi achitat de către reclamantă, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 676 din 2 februarie 2010 Tribunalul Constanţa, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea astfel formulată, iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 595 lei către pârâtă reprezentând cheltuieli de judecată.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamanta SC C.P.P. SA a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 119/COM din 30 septembrie 2010.
Împotriva acestei decizii reclamanta SC C.P.P. SA Mamaia a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs recurenta a susţinut că nu există nici un acord al reclamantei recurente în întocmirea documentaţiei cadastrale şi nu există această obligaţie în sarcina sa care să fi fost prevăzută în toate actele normative enumerate de instanţa de judecată. Ceea ce nu a analizat instanţa de apel sunt tocmai obligaţiile vânzătoarei, prevăzute de Consiliul Local şi în actele normative, obligaţii care nu au fost îndeplinite şi care, în nici un caz nu cădeau în sarcina recurentei, solicitând să se constate că există dispoziţie legală care să permită şi să oblige pârâta să-şi îndeplinească obligaţia, aspect nereţinut de instanţa de apel.
Astfel, susţine recurenta, în mod greşit reţine instanţa de apel că reclamanta nu şi-a respectat obligaţiile contractuale, în sensul că a depus cu întârziere documentaţia cadastrală şi, astfel, a fost nevoie de un nou raport de evaluare, în condiţiile în care, conform Metodologiei privind vânzarea bunurilor imobile aparţinând domeniului privat al Municipiului Constanţa, anexa la HCLM nr. 37/2002, această obligaţie revenea Direcţiei Patrimoniu.
Înalta Curte în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., raportat la art. 3021 C. proc. civ. a luat în examinare excepţia nulităţii recursului.
Este de observat că deşi recurenta a invocat în susţinerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta nu a structurat şi dezvoltat motivele invocate, conform cerinţelor art. 3021 lit. c) C. proc. civ., criticând în esenţă, modul în care instanţa de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulţumire a părţii, cu privire la aspectele care au format convingerea instanţei de apel, fără precizarea relevanţei pe care acestea le au faţă de fondul pricinii, nu pot face obiectul analizei instanţei de recurs, în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Revenind la motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză prevăzută de aceste texte nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere şi inexistenţa motivelor de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Constatând că recurenta nu s-a conformat obligaţiei prevăzută de art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs sancţiunea nulităţii.
Apreciind îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite cererea pârâţilor Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local Constanţa privind obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Constată nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC C.P.P. SA Mamaia împotriva deciziei civile nr. 119/COM din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta reclamantă SC C.P.P. SA Mamaia la plata sumei de 496 lei cheltuieli de judecată către intimaţii pârâţi Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 128/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1283/2011. Comercial → |
|---|
