ICCJ. Decizia nr. 1277/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1277/2011
Dosar nr. 7164/1/2010
Şedinţa publică de la 24 martie 2011
Deliberând asupra recursului comercial de faţă, reţine următoarele:
Prin Sentinţa comercială nr. 14725 din 7 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 16482/3/2007, judecătorul din cadrul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P.C.; a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii R.C. şi R.I.M. în contradictoriu cu pârâta SC S.A.L. SRL ca şi formulată împotriva unei persoane fără calitatea procesuală pasivă faţă de pârâtul P.C.
În considerentele sentinţei, judecătorul fondului a reţinut că reclamanţii au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de asociere în participaţiune nr. 1 din 24 iunie 1997 încheiat între R.C.C. şi SC S.A.L. SRL, pentru lipsa cauzei imediate şi datorită existenţei clauzei leonine.
Având în vedere obiectul acţiunii, judecătorul a constatat lipsa calităţii procesuale active a pârâtului P.C., reţinând că acesta nu a participat la încheierea actului juridic a cărui nulitate se solicită a fi constatată, iar dobândirea ulterioară a calităţii de asociat în cadrul societăţii pârâte nu îi conferă legitimare procesuală.
Pe fondul cauzei, a reţinut că actul dintre părţi - contract de asociere în participaţiune, a avut ca obiect înfiinţarea, amenajarea, construirea şi obţinerea tuturor avizelor; organizarea, aprovizionarea cu materii prime şi exploatarea în comun a construcţiilor şi amenajărilor din str. I. nr. 21. Contractul a fost încheiat pe o perioadă de 9 ani începând cu data de 24 iunie 1997, cu posibilitatea prelungirii. La data de 11 martie 1999 asociatul R.C.C. a decedat, moştenitorii fiind reclamanţii din cauză.
Din analiza convenţiei părţilor, judecătorul a reţinut că potrivit contractului, asociatul R.C.C., proprietarul terenului urma să primească din momentul începerii activităţii până la data recuperării investiţiei făcute de ceilalţi asociaţi o sumă fixă lunară de 250 dolari SUA, plătită din profitul net, iar în cazul dizolvării sau lichidării asociaţiei urma să-i despăgubească pe ceilalţi doi asociaţi cu sumele reprezentând investiţiile efectuate la imobilele de pe teren; s-a reţinut, deci, că prin contract s-a stipulat care este suma ce îi revine asociatului R.C.C. până la lichidarea sumelor cuantificate ca participare la investiţia iniţială, ulterior beneficiul net urmând a fi împărţit sub formă de dividende prin hotărârea Consiliului de administraţie, respectiv 33,33%, anulându-se suma fixă lunară de 250 dolari SUA.
În raport de aceste clauze, judecătorul a apreciat că niciuna din clauzele contractului de asociere nu prevede atribuirea foloaselor unui singur asociat sau scutirea unui asociat de a participa la pierderi, astfel încât nu este aplicabilă sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 1513 C. civ.
A fost înlăturată şi susţinerea reclamanţilor potrivit căreia actul juridic este nul întrucât lipseşte cauza imediată din contractul de asociere în participaţiune, nefiind prevăzută modalitatea de împărţire a foloaselor şi pierderilor şi nici evaluarea aportului adus asocierii de fiecare parte contractantă. S-a reţinut că scopul imediat este reprezentat, în cazul contractelor sinalagmatice, de prefigurarea mentală de către fiecare parte a contraprestaţiei celeilalte părţi. Din contract, rezultă că aportul asociatului R.C.C. a constat în transmiterea folosinţei asupra terenului proprietatea sa, aportul societăţii pârâte fiind reprezentat de servicii (industria sa, activitatea societăţii); în consecinţă, s-a apreciat că lipseşte scopul imediat, contraprestaţia fiecărei părţi fiind prevăzută în contract.
Nu a fost reţinută nici critica referitoare la lipsa prevederilor referitoare la modalitatea de împărţire a foloaselor şi pierderilor şi nici evaluarea aporturilor fiecărei părţi, apreciindu-se că evaluarea aporturilor în lipsa convenţiei părţilor, se poate face şi prin expertiză, iar repartizarea foloaselor şi a pierderilor se poate face nu numai în cursul asocierii, cât şi la încetarea acesteia.
În ceea de priveşte modalitatea de desocotire între asociaţi, s-a reţinut că raportul juridic dintre R.C.C. şi SC S.A.L. SRL a fost dublat, prin acelaşi act, de un alt raport juridic, între părţile asocierii în participaţiune şi ceilalţi doi asociaţi ai societăţii, I.Ş.I. şi S.S.C.; în funcţie de raporturile astfel stabilite, contractul de asociere prevede că la încetarea contractului prin ajungere la termen, dreptul la 33,33% din valorile mobile şi imobile revin celor doi asociaţi, această voinţă putând fi interpretată în sensul că partea ce revenea societăţii pârâte ca urmare a desocotirii să fie transmisă acestor doi asociaţi, ţinându-se seama de contribuţia acestora la desăvârşirea scopului asocierii.
Sentinţa de fond a fost apelată de reclamanţii R.C. şi R.I.M., care au solicitat admiterea apelului şi schimbarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, prin Decizia comercială nr. 172 din 1 aprilie 2009, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respingând apelul ca nefondat. Judecătorii apelului au reţinut corecta şi legala apreciere a probatoriului administrat şi temeinicia sentinţei pronunţate de judecătorul fondului.
Decizia de apel a fost casată prin Decizia nr. 14 din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza fiind trimisă spre rejudecarea apelului, fiind reţinut că nu s-a procedat la o analiză a motivelor de apel.
În rejudecare, prin Decizia comercială nr. 393 din 28 iunie 2010, completul de judecată din cadrul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins apelul reclamanţilor ca nefondat, cu următoarele considerente: judecătorii apelului au apreciat corecta reţinere a situaţiei de fapt de către judecătorul fondului; în raport de obiectul acţiunii (constatarea nulităţii contractului de asociere în participaţiune, sau, în subsidiar a clauzei 9 din acest contract), judecătorii apelului au reţinut că în mod corect s-a apreciat inexistenţa clauzei leonine, în condiţiile în care din analiza prevederilor contractuale nu rezultă ca toate câştigurile să revină unui singur asociat, sau ca unul sau mai mulţi asociaţi să fie absolvit de pierderi; în acest sens, judecătorii au menţionat prevederile art. 7, 8 şi 9 din contract care reglementează atât modul de repartizare a beneficiului între asociaţi, cât şi participarea acestora la pierderi. S-a apreciat, totodată, că lipsa unor prevederi prin care să fie reglementată modalitatea concretă de împărţire a pierderilor şi foloaselor, precum şi evaluarea aporturilor fiecărui asociat nu este de natură a conduce la concluzia inexistenţei cauzei contractului, sub forma cauzei obligaţiilor asumate de fiecare dintre părţile contractante, în condiţiile în care repartizarea foloaselor şi a pierderilor se poate determina conform art. 1511 şi 1512 C. civ., în raport de evaluarea aportului social constituit de fiecare parte, stabilit printr-o expertiză de specialitate.
Judecătorii apelului au mai reţinut că reclamanţii apelanţi nu au dovedit inexistenţa cauzei contractului de asociere sau a caracterului ilicit al aceste cauze, în condiţiile în care clauza 9 prevede modalitatea de desocotire a părţilor.
S-a mai apreciat că nu există motive de nulitate care să afecteze clauza 9 din contract, acesta reglementând modalitatea de desocotire între părţi, în sensul că partea ce revenea pârâtei intimate SC S.A.L. SRL să fie transmisă asociaţilor I.Ş.I. şi S.S.C., în raport de contribuţia acestora la desăvârşirea scopului asocierii conform art. 4 din contract. Această concluzie a fost dedusă din dublarea raportului juridic dintre părţi, respectiv suprapunerea contractului de asociere în participaţiune peste actul constitutiv al SC S.A.L. SRL.
Decizia de apel a fost recurată de reclamanţii R.C. şi R.I.M., aceştia solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate de instanţele inferioare în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Criticile reclamanţilor, subsumate prevederilor art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., au vizat următoarele aspecte:
- decizia de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, reclamanţii apreciind că judecătorii apelului nu au răspuns tuturor criticilor formulate în recurs, menţionând neanalizarea criticilor referitoare la faptul că foştii asociaţi ai pârâtei SC S.A.L. SRL nu pot fi părţi în contractul de asociere în participaţiune, la lipsa cauzei imediate a contractului de asociere în participaţiune, la lipsa evaluării aporturilor, la lipsa contraprestaţiei societăţii pârâte, neexistând o contraprestaţie a asociaţilor societăţii faţă de asociere, precum şi cea referitoare la cheltuielile de judecată;
- hotărârea de apel cuprinde motive contradictorii, judecătorii consemnând că există prevederi contractuale care să reglementeze modul de repartizare a beneficiului şi a pierderilor, pentru ca ulterior să menţioneze că şi dacă nu sunt reglementate în contract există posibilitatea de stabilire a modului de repartizare al beneficiilor şi pierderilor;
- judecătorii apelului au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul vădit şi neîndoielnic al acestuia, prin faptul că s-a reţinut existenţa unor drepturi şi obligaţii pentru ceilalţi doi asociaţi ai societăţii pârâte în cadrul asocierii în participaţiune;
- decizia de apel a fost dată cu greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale, reclamanţii apreciind că autorul lor, asociat în cadrul asocierii în participaţiune, şi care a adus aport la constituirea acesteia, nu a primit nicio participare la beneficiile şi pierderile operaţiunilor asocierii; au mai susţinut interpretarea greşită a prevederilor art. 1511 şi 1512 C. civ., reclamanţii susţinând că aceste texte legale privesc doar situaţia aporturilor în bani, iar nu situaţia aporturilor în natură sau în industrie, în acest context, reclamanţii au apreciat existenţa clauzei leonine, raportată la inexistenţa scopului imediat al asocierii.
Reclamanţii au mai arătat că nu au criticat nici în apel, nici în recurs soluţia dată de judecătorul fondului în ce îl priveşte pe pârâtul P.C., apreciind că sentinţa de fond a intrat sub puterea lucrului judecat sub acest aspect.
Deşi citată în cauză, societatea pârâtă nu a formulat întâmpinare. În cursul judecării recursului, ca urmare a deschiderii procedurii de insolvenţă faţă de societatea pârâtă, s-a dispus citarea acesteia prin administrator judiciar.
Nu au fost administrate înscrisuri noi în recurs.
Analizându-se legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, se apreciază că recursul nu este fondat.
Nu poate fi reţinută critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., din analiza deciziei de apel rezultând că au fost analizate toate criticile formulate de reclamanţi în calea de atac a apelului. Faptul că judecătorii apelului nu au analizat distinct fiecare critică, ci le-au cuprins în considerente comune nu echivalează cu o necercetare a motivelor invocate, critica reclamanţilor fiind, astfel, apreciată ca nefondată.
Este înlăturată şi critica reclamanţilor vizând o pretinsă contradicţie între considerentele deciziei de apel. Se observă că judecătorii apelului au avut în vedere atât aspectul legat de o iniţială stabilire a participării asociaţilor la pierderi şi beneficii (prin clauza 7 din contractul de asociere în participaţiune), cât şi aspectul legat de participarea la beneficii şi pierderi după acest moment iniţial (al recuperării investiţiilor efectuate de ceilalţi doi asociaţi ai societăţii pârâte), în raport de procent stabilit prin clauza 8 a contractului de asociere în participaţiune, considerentele judecătorilor privind evaluarea acestora vizând exclusiv determinarea faptică a acestor procente stabilite prin clauza menţionată.
Este înlăturată şi critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., judecătorii apelului făcând o legală interpretare a actului juridic dedus judecăţii, cunoscut fiind că interpretarea unui act sau a clauzelor cuprinse în acesta se face după intenţia comună a părţilor şi în sensul în care poate avea un efect. În acest context, în mod legal au reţinut judecătorii apelului existenţa unor raporturi juridice suprapuse, legate de contractul de asociere în participaţiune şi de contractul de societate, fiind evidentă intenţia autorului reclamanţilor de a nu constitui un aport la societate sub forma terenului, acesta optând pentru încheierea unei asocieri în participaţiune, în accepţiunea sa un asemenea contract oferindu-i mai multe beneficii. Se observă, totodată, că în chiar contractul de asociere în participaţiune se indică această suprapunere de raporturi juridice, prin faptul că participarea asociatului - SC S.A.L. SRL este exprimată prin contribuţia celorlalţi doi asociaţi ai societăţii I.Ş.I. şi S.S.C.; de asemenea, se indică faptul că repartizarea beneficiilor şi pierderilor se va hotărî în cadrul consiliului de administraţie al societăţii, format, la momentul încheierii celor două contracte din cei doi asociaţi menţionaţi şi autorul reclamanţilor. În consecinţă, faţă de voinţa astfel cum a fost exprimată a părţilor care au încheiat actul juridic dedus judecăţii, nu se poate aprecia o greşită interpretare a acestui act, dedusă doar din nemulţumirea reclamanţilor care nu mai vor să respecte această înţelegere.
Este nefondată şi critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 1511 şi 1512 C. civ. fiind incidente în cauză, interpretarea dată de reclamanţi în sensul că aceste texte legale ar viza doar aportul în bani neputând fi reţinută. Se observă că în măsura în care aportul ar consta într-o sumă de bani, expertul nu ar avea ce evalua, suma fiind stabilită prin însuşi contractul de asociere în participaţiune. Referirea din textul art. 1511 C. civ. referitoare la proporţionalitatea între pierderi şi câştig cu suma pusă în comun de fiecare, are în vedere suma rezultată din evaluarea aportului adus în natură sau sub forma industriei. Critica reclamanţilor, formulată în cadrul acestui motiv de recurs şi vizând lipsa participării la beneficii şi pierderi, a fost deja analizată astfel încât nu mai este necesar a se relua considerentele referitoare la modalitatea în care părţile au înţeles să stabilească modalitatea de participare la beneficii şi pierderi.
Pentru considerentele reţinute şi constatându-se legalitatea deciziei de apel, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii R.C. şi R.I.M. împotriva Deciziei comerciale nr. 393 din 28 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1286/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 738/2011. Comercial → |
|---|
