ICCJ. Decizia nr. 1390/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1390/2011
Dosar nr. 2649/97/2009
Şedinţa publică de la 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 iulie 2008 reclamanta C.D. a chemat în judecată pârâta SC V. SA Deva, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a Hotărârii AGA din 17 martie 2008.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute de art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, respectiv lipseşte dovada deciziei de întrunire a Consiliului de Administraţie pentru convocarea Adunării generale care se publică în termen de 5 zile de la adoptare, iar numirea lichidatorului s-a făcut prematur întrucât la data de 17 martie 2008 nu exista o hotărâre irevocabilă de dizolvare a societăţii.
În fond după desfiinţare Tribunalul Hunedoara, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2434 din 21 decembrie 2009 dată în Camera de Consiliu a admis acţiunea a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGA pârâtei SC V. SA din data de 17 martie 2008 cu plata cheltuielilor de judecată în sumă de 39 lei.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că conform Hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor de la SC V. SA Deva din data de 17 martie 2008 a fost aprobat Raportul Consiliului de Administraţie pe anul 2007, Raportul Comisiei de Cenzori cu privire la verificarea bilanţului contabil şi a contului de profit şi pierderi pe anul 2007, precum şi Activitatea Consiliului de Administraţie şi a Comisiei de Cenzori şi descărcarea gestiunii pe anul 2007.
Tribunalul reţine că au fost nesocotite dispoziţiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, în sensul că au votat descărcarea gestiunii şi persoanele acţionari care au calitatea de membrii ai consiliului de administraţie.
Prin aceeaşi Hotărâre din 17 martie 2008 a fost numit lichidator al pârâtei SC V. SA DEVA, E.I.P.U.R.L. reprezentată de către C.I. şi s-a hotărât donarea întregului stoc de marfă al societăţii către BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ (fila 33).
Prin sentinţa nr. 2226/CA/2007 a Tribunalului Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. 3813/97/2007, în baza art. 237 lit. d) din Legea nr. 31/1990, republicată, a fost admisă cererea formulată de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului Bucureşti, prin Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara şi s-a dispus dizolvarea pârâtei SC V. SA, înregistrată sub nr. J 20/70/1991 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Hunedoara pentru necompletarea capitalului social la nivelul minim de 90.000 lei, conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 30/1991, republicată (fila 26).
Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus înregistrarea hotărârii în registrul comerţului, publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea IV-a, pe cheltuiala reclamantei şi comunicarea hotărârii Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Hunedoara-Deva.
S-a considerat corectă numirea lichidatorului judiciar, întrucât potrivit disp. art. 720/8 C. proc. civ., hotărârile date în prima instanţă privind procesele şi cererile, în materie comercială sunt executorii.
Faţă de lista de prezenţă, pentru verificarea cvorumului de prezenţă şi implicit dacă şedinţa a fost legal întrunită şi nesocotirea dispoziţiile art. 126 din Legea nr. 31/1990, în sensul că au votat descărcarea gestiunii şi persoanele acţionari care au calitatea de membrii ai consiliului de administraţie, constată că hotărârea dată a fost dată cu fraudarea legii, ceea ce atrage nulitatea absolută a Hotărârii AGA.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta, arătând că Adunarea generală a fost corect convocată respectându-se dispoziţiile art. 117 din Legea nr. 31/1990 convocarea făcându-se în termenul legal. Din tabelul nominal cu acţionarii prezenţi la adunarea din 17 martie 2008, rezultă atât prezenţa, cât şi numărul de acţiuni deţinute, fapt ce dovedeşte îndeplinirea cvorumului.
Răspunzând criticilor formulate, Curte de Apel Alba Iulia, secţia comercială, â€" prin Decizia nr. 53 din 23 aprilie 2010 a admis apelul, a schimbat în parte sentinţa atacată în sensul admiterii în parte a acţiunii şi constată nulitatea absolută parţială a Hotărârii AGA SC V. SA din 17 martie 2008 în ce priveşte pct.4 referitor la aprobarea activităţii Consiliului de Administraţie şi a Comisiei de Cenzori şi descărcarea gestiunii pe anul 2007, menţinând în rest dispoziţiile sentinţei atacate.
În fundamentarea soluţiei, instanţa de control judiciar a reţinut că reclamanta este o societate pe acţiuni dizolvată pentru că nu şi-a majorat capitalul social la nivelul minim de 90.000 lei, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 (fila 26 dosarul Tribunalului Hunedoara).
De la data dizolvării pârâta SC V. SA a intrat în lichidare. Administratorii pârâtei şi-au continuat activitatea în limitele prevăzute de art. 252 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Prin hotărârea AGA din 17 martie 2008 s-a numit lichidator, actul fiind depus la ORC şi menţionat în acest registru. Totodată, hotărârea a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990 (fila 26 dosarul Tribunalului Hunedoara).
După îndeplinirea acestei formalităţi, lichidatorul îşi exercită funcţia în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Cum nu s-a dovedit că s-ar fi efectuat vreo menţiune a unui act ulterior, care să aducă schimbări cu privire la persoana lichidatorului, în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 31/1990, se constată că lichidatorul E.I.P.U.R.L. este în exerciţiul funcţiei sale la SC V. SA Deva, având calitatea de a reprezenta pârâta şi a declara apel. Chiar şi judecătorul fondului a reţinut că numirea lichidatorului este corectă [vezi sentinţa atacată fila 34 alin. (2)].
Prima instanţă a reţinut că adunarea generală ordinară a acţionarilor pârâtei din 17 martie 2008 a fost legal convocată. Acest aspect nu a fost criticat de părţi.
S-a reţinut că desfăşurarea adunării nu a respectat alte condiţii legale, şi anume, cvorumul şi prevederile art. 126 din Legea nr. 31/1990 privind descărcarea gestiunii administratorilor care erau şi acţionari.
Cu privire la relevanţa dată de prima instanţă lipsei listei de prezenţă la adunare, s-a reţinut că din procesul-verbal al adunării din 17 martie 2008 (fila 23 dosarul Tribunalului Hunedoara) rezultă că au fost prezenţi acţionarii deţinând un număr de 16936 acţiuni, adică 72,77 % din capitalul social. Procesul verbal a fost depus de pârâtă la 20 octombrie 2009, ca urmare a dispoziţiei instanţei din 22 septembrie 2009.
La 20 octombrie 2009 instanţa a reţinut poziţia reclamantei, care a arătat că actele solicitate la termenul anterior au fost depuse. Nici reclamanta, nici instanţa nu au evocat necesitatea depunerii listei de prezenţă. Reclamanta nu a contestat realitatea celor consemnate în procesul-verbal cu privire la prezenţa la adunarea generală din 17 martie 2008.
În aceste condiţii, faţă de împrejurarea că instanţa a apreciat că pârâta şi-a îndeplinit obligaţia stabilită în sarcina sa la 22 septembrie 2009, că sarcina probei revine reclamantei şi că procesul-verbal al adunării nu a fost contestat, s-a apreciat că prima instanţă a greşit atunci când a dedus că nu ar fi fost respectate condiţiile de cvorum.
Cum reclamanta nu a probat că nu s-au respectat condiţiile de cvorum, nu s-a răsturnat prezumţia legalităţii desfăşurării adunării generale sub aspectul cvorumului, prezumţie confirmată de procesul-verbal al adunării.
De altfel, în apel, pârâta a depus, în copie, şi lista de prezenţă (conformă originalului prezentat spre vedere). Această listă confirmă reţinerile făcute în procesul-verbal.
Prin urmare, critica pârâtei vizând greşita apreciere a primei instanţe cu privire la îndeplinirea condiţiei de cvorum este fondată, în speţă, hotărârea fiind adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 112 din Legea nr. 31/1990.
Curtea de apel apreciază că, faţă de validitatea deliberărilor, nu se poate aprecia că hotărârea AGOA pârâtei din 17 martie 2008 este nulă absolut, în totalitate.
Este adevărat că nu s-au respectat prevederile art. 126 din Legea nr. 31/1990 în ce priveşte incompatibilitatea acţionarilor membri ai consiliului de administraţie de a vota aprobarea activităţii consiliului de administraţie şi descărcarea gestiunii pe anul 2007. Această împrejurare este recunoscută chiar şi de reclamantă.
Nerespectarea dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 nu are însă relevanţă decât în ce priveşte validitatea punctului 4 al hotărârii atacate.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine că AGA a fost convocată de persoane fără calitate şi că hotărârile au fost luate în lipsa cvorumului legal, întrucât administratorii nu puteau să convoace AGA din 17 martie 2008 întrucât mandatul lor încetase încă din februarie 2002, şi că AGA a fost luată cu lipsa de cvorum.
De asemenea criticile mai fac referire la faptul că la AGA ar fi fost prezenţi doar 7 acţionari cu 12359 acţiuni, că nu s-ar fi întocmit o listă de prezenţă decât pro cauza şi că aceasta nu ar fi fost depusă în interval mare de timp.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că, Consiliul de Administraţie a fost ales prin hotărârea AGA din 27 februarie 2006, astfel încât avea abilitatea legală pentru convocarea AGA din 17 martie 2008.
Susţinerile recurentei potrivit cărora administratorii nu puteau să-şi exercite dreptul de vot în AGA întrucât art. 126 din Legea nr. 31/1990 nu le permitea, nu este întemeiată decât cu privire la descărcarea de gestiune, punct din hotărâre cu care şi intimata pârâtă a fost de acord să se constate că nu este legal.
Potrivit art. 126 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 acţionarii care au calitatea de membrii ai consiliului de administraţie, directoratului sau consiliului de supraveghere nu pot vota, pe baza acţiunii pe care le posedă, nici personal, nici prin mandatar descărcarea gestiunii lor sau o problemă în care persoana sau administraţia lor ar fi în discuţie. Din simpla lecturare a ordinii de zi rezultă fără niciun dubiu că doar descărcarea gestiunii nu putea fi votată de către membrii consiliului de administraţie.
Celelalte puncte nefiind vizate de textul citat. De altfel chiar alin. (2) din acelaşi articol permite membrilor consiliului de administraţie să voteze situaţia financiară anuală dacă nu se poate forma majoritatea prevăzută de lege sau de actul constitutiv.
Din procesul verbal de şedinţă rezultă fără dubiu că la adunarea generală au participat la vot 16.963 acţiuni reprezentând un procent de 72,77% din capitalul social, iar administratorii societăţii deţin un număr de 8.505 acţiuni, reprezentând 50,13% din capitalul social prezent în adunare. Distincţiile pe care recurenta doreşte să le facă între prima şi a doua adunare la care administratorii ar fi putut vota sunt lipsite de temei. Art. 126 nu face distincţie între adunările generale ţinute la prima sau la a doua convocare.
În ce priveşte restul criticilor cu privire la prematuritatea numirii lichidatorului, cât şi la interesul personal al foştilor administratori, sunt lipsite de temei. Este adevărat că în anul 1999 recurenta prin hotărârea adunării generale a pârâtei a fost revocată din funcţia de administrator al SC V. SA.
După rămânerea irevocabilă a hotărârii de divizare societatea pârâtă a fost lichidată de către lichidatorul numit la 17 martie 2008 prin hotărârea AGA atacată. Actele privind lichidarea au fost depuse la ORC Hunedoara şi societatea a fost radiată.
Nu vor fi reţinute nici criticile privind lipsa de cvorum, având în vedere că la dosar au fost depuse toate actele privind convocarea şi ţinerea adunării din 17 martie 2008 şi mai apoi publicarea hotărârii, lipsa de cvorum fiind o simplă susţinere a recurentei.
Faţă de cele arătate, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.D. împotriva deciziei comerciale nr. 53/A din 23 aprilie 2010 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1388/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1395/2011. Comercial → |
|---|
