ICCJ. Decizia nr. 1303/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1303/2011
Dosar nr. 6437/1/2010
Şedinţa publică de la 24 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1220 din 15 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 16057.1/325/2007 s-a admis cererea principală formulată de reclamanta A.P.A.P.V. Timişoara, cu sediul procedural ales în Timişoara, în contradictoriu cu pârâta SC A.C.S. SRL, cu sediul în Timişoara; s-a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Timişoara, proprietatea reclamantei (determinat potrivit contractului de închiriere nr. 2 din 10 ianuarie 1995); s-a respins cererea reconvenţională şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10,3 lei.
Împotriva sentinţei civile nr. 1220 din 15 decembrie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosarul nr. 16057.1/325/2007 a formulat apel pârâta SC A.C.S. SRL Timişoara solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinţei apelate în sensul respingerii acţiunii promovată de reclamanta A.P.A.P.V.
Prin Decizia civilă nr. 115/A din 3 iunie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a respins apelul pârâtei SC A.C.S. SRL Timişoara.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că acţiunea în evacuare nu se fondează pe discutarea dreptului de proprietate, ci pe exerciţiul dreptului de posesie, astfel încât, să nu se juxtapună obiectul unei eventuale acţiuni în revendicare cu cel al legitimităţii exerciţiului dreptului de posesie. Prin urmare, reclamanta principală A.P.A.P.V. Timişoara nu are nevoie de a atesta în susţinerea acţiunii de evacuare, în mod exclusiv doar titlul său de proprietate asupra imobilului litigios.
Împotriva deciziei civile nr. 115/A din 3 iunie 2010 a declarat recurs pârâta SC A.C.S. SRL arătând după expunerea de fapt că hotărârile sunt nelegale şi deci criticabile deoarece: 1- reclamanta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate; 2- s-a încălcat rolul activ al instanţelor au considerat că reclamanta este proprietara spaţiului doar pentru că are înscris un drept de proprietate asupra terenului pe cote părţi în cartea funciară, dar nu a avut niciodată dovada identităţii între terenul înscris în CF în favoarea a 61 de persoane fizice din cele 142 ce compun A.P. intimată şi spaţiul efectiv de recurentă.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile formulate Înalta Curte reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta A.P.A.P.V. a chemat în judecată pe pârâta SC A.C.S. SRL solicitând evacuarea pârâtei SC A.C.S. SRL evacuarea pârâtei din imobilul situat în P.
În Decizia atacată instanţa de apel reţine că acţiunea în evacuare nu se fondează pe discutarea dreptului de proprietate ci pe posesie, însă nu arată în mod clar şi concret care este titlul în baza căruia reclamanta îşi exercită posesia făcând o apreciere de ordin general în sensul că acţiunea în evacuare se fondează pe justul titlu al posesiei exercitate în mod util, public, neechivoc şi fără acte de violenţă în temeiul situaţiei de carte funciară de către reclamantă.
Este adevărat că diferenţa între acţiunea în evacuare şi cea în revendicare este aceea că, în prima situaţie este necesar să existe un titlu locativ, iar cea de-a doua situaţie priveşte acţiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, însă aşa cum am arătat deja nu se arată titlul în baza căruia reclamanta îşi dovedeşte posesia/proprietatea mai ales că prin Decizia civilă nr. 415/A din 27 martie 2002 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 2262 din 25 septembrie 2002 s-a admis apelul, s-a schimbat în tot hotărârea şi s-a admis acţiunea reclamantei R.R.F. Timişoara şi s-a dispus anularea contractului de închiriere nr. 274 din 19 martie 1994 încheiat între pârâtele Asociaţia de locatari din Timişoara, şi SC A.C.S. SRL Timişoara, iar prin Decizia civilă nr. 1371 din 2 mai 2000 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara s-a reţinut că singurul drept de care beneficiază reclamanta Asociaţia de proprietari este un drept de proprietate fracţionat, ideal asupra unor cote-părţi pe teren aflat sub clădirea blocului de locuinţe din Bv. V. nr. 7, aferent apartamentelor deţinute în proprietate de membrii Asociaţiei.
Potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii, au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Aceeaşi dispoziţie legală prevede că judecătorul poate din oficiu să pună în discuţia părţilor necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părţile se împotrivesc.
Faţă de faptul că instanţa de control judiciar nu a verificat/ analizat şi nici nu a arătat concret titlul reclamantei în baza căruia aceasta solicită evacuarea pârâtei din imobil, mai ales că nici reclamanta în cererea de chemare în judecată nu precizează titlul în baza căruia solicită evacuarea pârâtei din imobilul supus litigiului Înalta Curte apreciază că instanţa de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi în consecinţă în temeiul art. 312 alin. (1) şi (5) va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului cu recomandarea ca instanţa de apel să lămurească situaţia de fapt în sensul care este titlul concret în baza căruia reclamanta solicită evacuarea pârâtei. Cu alte cuvinte, instanţa de apel va cerceta dacă reclamanta este proprietara de drept a imobilului sau exercită doar un drept de posesie şi care este titlul în baza căruia îşi exercită acest drept. De asemenea, faţă de faptul că la dosar a fost depusă şi încheierea nr. 4557 din 13 aprilie 2005 prin care s-a constatat dizolvată de drept societatea comercială în temeiul Legii nr. 359/2004 Înalta Curte recomandă instanţei de apel să stabilească dacă aceasta a rămas irevocabilă sau dacă pârâta este în lichidare şi în funcţie de acest aspect să se pună în discuţia părţilor necesitatea citării lichidatorului în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC A.C.S. SRL Timişoara împotriva deciziei civile nr. 115/A din 3 iunie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1302/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1305/2011. Comercial → |
|---|
