ICCJ. Decizia nr. 132/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 132/2011
Dosar nr. 4187/118/2009
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată şi înregistrată la 21 aprilie 2009 reclamanta SC B.S.D.G. SRL Năvodari a chemat-o în judecată pe pârâta S.N., pentru ca prin hotărârea ce urma să o pronunţe instanţa de judecată să dispună excluderea din societatea SC B.S.D.G. SRL Năvodari a asociatului S.N. urmând ca părţile sociale, respectiv participarea la beneficii şi pierderi a asociatului, să se împartă între ceilalţi asociaţi - R.S., S.C., R.B.R., cu cheltuieli de judecată.
A arătat în cererea sa că asociata S.N. a fost pusă în întârziere cu privire la aducerea aportului la care s-a obligat, respectiv să transfere dreptul de proprietate asupra imobilului aflat în construcţie situat în Năvodari, investiţie realizată de reclamantă, potrivit contractului de asociere în participaţiune, precum şi a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat cu numita S.N. care nu s-a conformat obligaţiei asumate, astfel că a înţeles să solicite excluderea judiciară a asociatului S.N. conform art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare. A mai arătat că activitatea societăţii se circumscrie construcţiei imobilului al cărui aport îi aparţinea asociatului S.N., că în prezent lucrările continuă şi că firma doreşte să finalizeze construcţia cât mai repede pentru a fi valorificată corespunzător.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1755 din 16 martie 2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru a se dispune excluderea asociatului S.N. din societatea SC B.S.D.G. SRL, conform art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 republicată, întrucât nici la momentul constituirii societăţii reclamante şi nici ulterior acestei date, pârâta nu şi-a asumat vreo obligaţie cu titlu de aport de natura celei exhibate de reclamantă, respectiv de a transfera societăţii comerciale dreptul de proprietate asupra imobilului aflat în construcţie situat în Năvodari, în speţă reclamanta făcând confuzie între actul de constituire al SC B.S.D.G. SRL în care se face menţiunea despre aportul fiecărui asociat, capitalul social şi valoarea nominală a părţilor sociale şi contractul de asociere în participaţiune încheiat ulterior constituirii societăţii şi care nu reglementează aportul fiecărui asociat. De asemenea a mai reţinut că actul constitutiv al SC B.S.D.G. SRL, ca instrument juridic prin care asociaţii şi-au exprimat voinţa de asociere şi condiţiile acestei asocieri, nu cuprinde asumarea din partea pârâtei a vreunei obligaţii de a aporta în natură proprietatea bunului pretins de reclamantă nici la momentul constituirii şi nici ulterior, ca efect al intervenirii vreunei majorări a capitalului social, şi faţă de neîndeplinirea dispoziţiilor art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 care reglementează că poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat, acţiunea a fost respinsă.
Apelul declarat de societatea reclamantă SC B.S.D.G. SRL a fost soluţionat de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 79/COM din 5 iulie 2010, care a respins apelul ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de apel a menţinut ca temeinică şi legală sentinţa instanţei de fond, reţinând că art. 222 din Legea nr. 31/1990 prevede limitativ cazurile de excludere a asociaţilor din societăţile comerciale cu răspundere limitată, lit. a) a acestui articol referindu-se la excluderea asociatului care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat, iar art. 91 din aceeaşi lege, obligă asociaţii de a depune integral aportul la constituirea capitalului social sau la majorarea acestuia, pe parcursul existenţei societăţii.
A mai reţinut instanţa de apel că în conformitate cu actul constitutiv asociaţii societăţii apelante s-au obligat să verse un capital social de 148 dolari SUA, actul constitutiv menţionând ca acest capital a fost achitat integral, că în niciuna din clauzele contractului de societate, nu este înscrisă obligaţia pârâtei de a aporta bunul imobil la capitalul social, că părţile nu au încheiat niciun alt act legal care să consacre modificarea capitalului social prin aportarea bunului imobil, astfel că în mod corect instanţa de fond a apreciat ca nefiind prevăzută o astfel de obligaţie în sarcina pârâtei, şi la fel de corect aceasta a reţinut că prin contractul de asociere în participaţiune încheiat între cele două părţi în anul 2005, pârâta s-a obligat să pună la dispoziţia societăţii reclamante imobilul teren situat în Năvodari, să întreprindă toate măsurile pentru emiterea autorizaţiei de construcţie, dar acest contract este distinct de contractul de societate, art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 fiind de strictă interpretare în sensul că reglementează sancţiunea excluderii asociatului raportată la nerespectarea obligaţiei neaducerii aportului, referindu-se la contractul de societate şi nicidecum la o asociere în participaţiune. Cu atât mai mult, pârâta nu s-a obligat să aducă aport la capitalul social al societăţii dreptul de proprietate asupra construcţiei ci, doar să pună la dispoziţie terenul concesionat pentru ca societatea să edifice construcţia, iar antecontractul de vânzare cumpărare cuprinde numai obligaţia de a transmite dreptul de proprietate asupra imobilului în schimbul unui preţ, şi nicidecum obligaţia de a aporta bunuri imobile la capital.
La data de 21 iulie 2010 reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive, aşa cum a fost formulată şi a invocat în susţinerea motivelor de recurs art. 304 pct. 7 C. proc. civ. faţă de împrejurarea că motivarea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii în privinţa aplicării contractului cadru şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 cu modificările şi completările ulterioare, instanţa făcând o aplicare foarte restrictivă, necuprinsă în textul de lege care nu solicită o anumită formalitate pentru obligaţia unui asociat de a aporta un bun, ceea ce înseamnă că o asemenea obligaţie se poate asuma printr-un înscris sub semnătură privată, respectiv prin contractul cadru care este o hotărâre a Adunării Generale şi prin care intimata şi-a asumat obligaţia de aport.
Recurenta a arătat că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 întrucât pârâta s-a obligat să predea către societate terenul aflat în concesiune urmând ca după predarea acestuia societatea apelantă să-şi mărească capitalul social şi să realizeze obiectul de activitate.
În temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., recurenta a invocat şi greşita interpretare a actului dedus judecăţii de către instanţa de fond care a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al contractului cadru secţiunea 3.4 şi 3.5 care constituie potrivit art. 969 C. civ. legea părţilor, înscrisul nefiind contestat de nicio parte în cauză.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ. , hotărârea atacată poate fi modificată când nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Raportând acest articol la motivul invocat de recurentă potrivit căruia motivarea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii în privinţa aplicării contractului cadru se costată că este nefondat faţă de împrejurarea că aceasta nu a precizat în ce constă contradicţia, în ipotezele care susţin norma de drept invocată, - respectiv între considerente, sau între acestea în raport cu dispozitivul, pe de altă parte recursul nu priveşte soluţia instanţei de fond ci soluţia dată în apel, astfel că acest motiv urmează a fi respins.
În ceea ce priveşte interpretarea greşită a secţiunii 3.4 şi 3.5 din contractul cadru, motiv care se sprijină pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în temeiul căruia modificarea hotărârii atacate se poate cere când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, este de reţinut că prin apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei de fond nu a fost invocată greşita interpretare a dispoziţiilor art. 3.4 şi art. 3.5 din contractul cadru, această problemă nefăcând obiectul apelului, împrejurare faţă de care fiind o critică nouă formulată omisso medio, motivul nu poate fi primit pentru a fi analizat prima dată în recurs, urmând a fi respins.
Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reglementează că hotărârea atacată mai poate fi modificată şi în cazurile în care este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În acest temei a încadrat recurenta încălcarea şi aplicarea greşită a art. 222 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990, considerând că instanţa a făcut o aplicare restrictivă, în sensul că obligaţia de aportare a unui bun se poate face prin orice înscris sub semnătură privată, formalitate respectată prin contractul cadru.
Dispoziţiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 au fost aplicate corect de instanţa de apel în raport de contractele invocate în cauză, respectiv contractele de asociere în participaţiune, antecontractul de vânzare-cumpărare, actul constitutiv şi contractul cadru, depuse în copii la dosarul cauzei, în considerentele hotărârii fiind identificate clar normele juridice care susţin rezolvarea dată litigiului, aplicarea corectă a acestora fiind consecinţa unei interpretări corecte a legii.
În acest context analizând aplicarea art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 modificată şi completată în raport de criticile din recurs referitoare la dispoziţiile contractului de asociere în participaţiune şi contractului cadru, Curtea constată că niciuna din aceste dispoziţii nu au legătură cu obiectul litigiului, contractele având natură diferită de cea a actului constitutiv al reclamantei SC B.S.D.G. SRL, calitatea de asociat a pârâtei în asocierea în participaţiune neputând fi confundată cu calitatea de asociat într-o societate cu răspundere limitată şi nici cu calitatea de parte în contractul cadru.
Contractul de asociere în participaţiune are temei de drept art. 251 şi urm. C. proc. civ. şi priveşte constituirea unei societăţi lipsită de personalitate juridică, bunurile aduse de asociaţi nu formează un capital social, aceştia având dreptul ca la încetarea asocierii să le fie restituite bunurile pentru care nu şi-au pierdut dreptul de proprietate.
De asemenea într-o asociere în participaţiune drepturile asociaţilor nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile, asocierea neputând fi supusă înmatriculării în registrul comerţului sau altor formalităţi de publicitate, toate aceste dispoziţii ale Codului comercial fiind norme care nu pot fi aplicate societăţii comerciale cu răspundere limitată pentru care există reglementare specială în Legea nr. 31/1990.
Contractul cadru la care s-a referit recurenta este un act juridic premergător constituirii unei noi companii şi reglementează înţelegerea părţilor cu privire la constituirea unei noi societăţi comerciale având ca obiect de activitate deţinerea, dezvoltarea comercializarea şi vânzarea sau închirierea Complexului comercial pe terenul concesionat, pe terenul concesionat de S.N. care avea permisiunea de a construi un Complex comercial rezidenţial şi hotelier, contractul cadru neintrând în sfera de reglementare specială a Legii nr. 31/1990, nefiind echivalent unui act constitutiv al unei societăţi comerciale încheiat în temeiul Legii nr. 31/1990, astfel că nu-i pot fi aplicabile dispoziţiile art. 222 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind excluderea din societate.
Faptul că părţile au hotărât să constituie o nouă societate la care să aporteze imobilul din Năvodari, excede cadrului procesual atâta vreme cât nu s-a făcut dovada constituirii societăţii comerciale în care pârâta să fi fost obligată să aporteze imobilul concesionat, astfel că şi acest motiv urmează a fi respins.
Pentru aceste considerente se constată că hotărârea atacată este la adăpost de orice critică şi în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.S.D.G. SRL prin lichidator judiciar B.F.J. C.G. S.P.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 79/COM din 5 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1305/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 133/2011. Comercial → |
|---|
