ICCJ. Decizia nr. 135/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 135/2011
Dosar nr. 7350/1/2010
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 10 septembrie 2010 contestatoarea SC H.B. SRL Braşov a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 840 din 3 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, precizând ca temei de drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Prin cererea formulată a solicitat admiterea contestaţiei în anulare, anularea hotărârii atacate şi în rejudecarea recursului, admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerea sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
După prezentarea situaţiei de fapt şi un scurt istoric al cauzei a arătat că dezlegarea dată prin Decizia nr. 840 din 3 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este rezultatul unor greşeli materiale evidente, care determină anularea hotărârii şi rejudecarea recursului întrucât au rămas nesoluţionate motivele de recurs pe toate aspectele de nelegalitate abordate.
A arătat că prin recursul formulat a invocat prevederile art. 969 şi art. 970 C. civ., potrivit cărora convenţiile legal făcute au putere de lege, astfel că a fost indicat acest motiv de nelegalitate precum şi cel referitor la încălcarea art. 1169 C. civ. potrivit căruia cel ce face o afirmaţie în faţa judecăţii trebuie să o dovedească.
A mai arătat că apărările formulate în recurs nu au fost reţinute de instanţa care a pronunţat hotărârea atacată, şi că instanţa s-a antepronunţat cu privire la soluţie prin admiterea cererii de suspendare a executării silite pornite de aceasta, fiind evident că i-a fost încălcat dreptul la apărare precum şi dispoziţiile legale referitoare le incompatibilitatea judecătorilor.
A susţinut în continuare că instanţa care a judecat recursul a reţinut prevederile Ordinului nr. 163/2007 al MAI, inaplicabile în speţă, întrucât nu mai erau în vigoare la data încheierii contractului, executării sale şi nici la data incendiului, fiind încălcat principiul neretroactivităţii legii consacrat de art. 1 C. civ.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin Decizia nr. 840 din 3 martie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a constatat nulitatea cererii de recurs formulată de reclamanta SC H.B. SRL Braşov, reţinând că recurenta nu s-a conformat dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) întrucât în recurs nu a dezvoltat vreun motiv din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., criticile formulate neputând fi încadrate în vreunul din motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de lege, şi că întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă recurenta trebuia să-şi exprime nemulţumirea în tiparele fixate de lege.
De asemenea a mai reţinut că în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică spre a face aplicarea prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
Raportând motivele invocate, la dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., potrivit căruia hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale, se constată că în speţă greşelile materiale vizate sunt neanalizarea dispoziţiilor art. 969, art. 970 art. 1169 C. civ., invocate în recurs şi aplicarea de către instanţă a Ordinului nr. 167/2007 care nu mai era în vigoare.
Noţiunea de greşeală materială vizează acele greşeli de fapt, involuntare, realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei, neobservarea de către instanţă a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată, greşeala materială neavând ca şi consecinţă o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor ci, aceasta este în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ. având un câmp limitat de aplicare, cu o interpretare restrictivă pentru a nu se deschide calea unui recurs la recurs.
De reţinut este că prin recursul formulat, recurenta SC H.B. SRL Braşov a invocat doar dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fără a preciza în ce constă încălcarea şi aplicarea greşită a legii, susţinerile sale din contestaţia în anulare cu privire la încălcarea textelor de lege mai sus menţionate, neavând corespondent în motivele de recurs care fac obiectul dosarului nr. 4132/62/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, împrejurare faţă de care cererea nu are suport legal, urmând a fi respinsă.
Greşelile materiale la care a făcut referire contestatoarea nu pot fi puse în sarcina instanţei care a soluţionat recursul, întrucât încălcarea dispoziţiilor legale menţionate în contestaţia în anulare nu au făcut obiectul motivelor din recurs.
Cea care a greşit a fost recurenta care nu a invocat în cererea de recurs motivele de nelegalitate a hotărârii din apel, toate motivele din recurs, analizate de instanţă, vizând netemeinicia hotărârii. Prin contestaţia în anulare declarată contestatoarea doreşte o reanalizare a recursului în lumina dispoziţiilor art. 969, art. 970, art. 1169 C. civ., menţionate doar în această cale extraordinară de atac, ceea ce ar deschide calea unui recurs la recurs, situaţie care nu poate fi circumscrisă prevederilor art. 318 teza I C. proc. civ.
Constatând că în cauză dezlegarea dată nu este rezultatul unei greşeli materiale, Curtea va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.C. H.B. S.R.L. Braşov împotriva deciziei civile nr. 840 din 3 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 13 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 134/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1405/2011. Comercial → |
|---|
