ICCJ. Decizia nr. 1499/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1499/2011
Dosar nr. 8889/100/2006
Şedinţa publică de la 7 aprilie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2211 pronunţată la data de 5 iulie 2010 în dosar nr. 8889/100/2006 al Tribunalului Maramureş a fost respinsă acţiunea precizată de reclamanta SC T.S. SRL în contradictoriu cu I.M.I.; admisă cererea reconvenţională promovată de pârâta reclamantă SC I.M.I. SA în contradictoriu cu reclamanta pârâtă SC T.S. SRL şi în consecinţă a fost obligată pârâta să plătească pârâtei reclamante suma de 85.487,39 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate cu penalităţi de 1% pe zi de întârziere începând cu data pronunţării şi până la achitare.
Totodată reclamanta pârâtă a fost obligată să achite pârâtei reclamante suma de 7.532,50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut în principal că în raport de dispoziţiile art. 1082 şi urm. coroborat cu art. 1073 şi art. 1088 alin. (1) şi (2) C. civ., daunele interese, chiar prestabilite conform art. 1087 C. civ., pot fi acordate doar în situaţia în care se dovedeşte îndeplinirea următoarelor condiţii: existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui prejudiciu patrimonial (chiar dacă cuantumul despăgubirilor este prestabilit, conform dispoziţiilor art. 1087 C. civ.); raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu; vinovăţia celui care a săvârşit fapta ilicită.
În situaţia de faţă, nu poate fi reţinută culpa exclusivă a societăţii pârâte, în condiţiile în care expertul a constatat necesitatea extinderii amenajărilor căii de acces pe un aliniamente de 2 kilometri (din care doar 200 metri liniari au făcut obiectul Caietului de sarcini şi implicit a contractului).
Prin Decizia civilă nr. 154 din 27 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis apelul declarat de SC T.S. SRL Baia Sprie împotriva sentinţei civile nr. 2211 din 5 iulie 2010, pronunţată în dosarul nr. 8889/100/2006 al Tribunalului Maramureş pe care a schimbat-o în parte în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC T.S. SRL împotriva pârâtei I.M.I. SA Baia Mare; a obligat pârâta la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 168.574,325 lei +TVA despăgubiri; a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 4.987,49 lei, taxă de timbru şi timbru judiciar, cheltuieli de judecată; a menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate; a obligat intimata I.M.I. SA Baia Mare la plata în favoarea apelantei, a sumei de 4.996,24 lei, cheltuieli de judecată parţiale în apel reprezentând taxă timbru, timbru judiciar şi onorariu avocaţial.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut în principal că faţă de cele rezultate din acte şi de dispoziţiile art. 969 C. civ. susţinerea apelantei cu privire la greşita reţinere a celor rezultate din probe la justificarea pretenţiilor sunt întemeiate şi în consecinţă au fost admise ţinând seama de teza a doua a art. V din contract.
În ceea ce priveşte susţinerea apelantei referitoare la dispoziţiile alin. (4) din cap. V din contract, instanţa de apel nu şi-a însuşit-o deoarece dispoziţia se referă la situaţia garanţiei iar o constatare a pactului convenit printr-o hotărâre nu a fost dovedită.
Împotriva deciziei civile nr. 154 din 27 octombrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj a declarat recurs I.M.I. S.A. Baia Mare criticând-o pentru nelegalitate invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că: 1. hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, analiza instanţei de apel este întemeiată pe concluziile unei alte instanţe, concluzii care se referă la cu totul altceva decât obiectul prezentei pricini, în speţă la analiza unei clauze de nulitate a contractului în litigiu; 2. deşi s-au învederat în faţa instanţei argumente care susţineau faptul că societatea a suspendat executarea contractului, invocând excepţia de neexecutare a acestuia, instanţa de apel a refuzat să le analizeze şi şi-a întemeiat soluţia pe concluziile unei alte instanţe, care însă nu a analizat situaţia dedusă judecăţii în acest dosar; 3. instanţa de apel a refuzat să analizeze susţinerile încălcându-se astfel dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Intimata SC T.S. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 7.000 lei.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de motivele invocate Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ. modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Literatura juridică a statuat că art. 304 pct. 7 C. proc. civ. consacră ipoteze diferite ale aceluiaşi motiv de recurs: nemotivarea hotărârii şi motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Cu alte cuvinte, se poate invoca art. 304 pct. 7 C. proc. civ. când hotărârea nu este motivată sau cuprinde motive contradictorii ori străine cauzei.
Din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc. civ. precum şi din criticile deciziei recurate şi nu în ultimul rând şi din considerentele deciziei supuse controlului judiciar, Înalta Curte reţine că instanţa de apel nu a analizat culpa societăţii recurente deşi a obligat-o la plata sumei de 168.574,325 lei plus TVA despăgubiri.
Este de reţinut că SC T.S. SRL a solicitat obligarea pârâtei S.C. I.M.I. S.A. Baia Mare la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire întemeindu-şi pretenţiile pe clauzele precizate în cap.V din contractul nr. 855/2006.
Potrivit cap. V alin. (1) din contract: ... dacă obligaţia nu se execută în termen de 30 de zile, partea în culpă va achita celeilalte părţi echivalentul a 50 % din valoarea contractului indiferent de sumele achitate anterior sau de volumul lucrărilor efectuate deja.
Din convenţia părţilor rezultă că obligarea recurentei la despăgubiri poate fi făcută doar în situaţia în care se poate reţine culpa în sarcina sa.
Faţă de faptul că instanţa de apel nu a analizat în prezenta cauză culpa recurentei în funcţie de contractul de execuţie nr. 855/2006 Înalta Curte reţine că aceasta nu a cercetat fondul încălcând şi principiul rolului activ al judecătorului potrivit căruia judecătorul este obligat să stăruie în aflarea adevărului în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale (art. 129 C. proc. civ.).
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) şi (5) C. proc. civ. va admite recursul cu recomandarea instanţei de apel să cerceteze dacă în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. V alin. (1) din contractul nr. 855/2006, respectiv dacă S.C. I.M.I. S.A. Baia Mare este în culpă contractuală.
Potrivit dispoziţiilor art. 315 alin. (3) C. proc. civ. după casare, instanţa va judeca din nou, ţinând seama de toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.C. I.M.I. S.A. Baia Mare împotriva deciziei civile nr. 154 din 27 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1434/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1502/2011. Comercial → |
|---|
