ICCJ. Decizia nr. 1434/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1434/2011
Dosar nr. 25301/3/2004
Şedinţa publică de la 5 aprilie 2011
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2524 din 16 februarie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis acţiunea promovată de reclamanta A.V.A.S. promovată în contradictor cu pârâta A.A.P. şi în consecinţă a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni nr.908/1996 şi restituirea acţiunilor cu obligarea pârâtei la plata sumelor de 293.993 lei daune interese şi 13.437 lei dividende.
În pronunţarea soluţiei judecătorul fondului a făcut aplicarea prevederilor art. 2 din contract, art. 4 lit. a) şi b) din contract şi art. 151 din Legea nr. 99/1999, reţinând pe baza probelor administrate, inclusiv expertiză, culpa asociaţiei pârâte în neexecutarea obligaţiilor asumate prin contract. La stabilirea cuantumului sumelor de plată, instanţa de fond în aplicarea prevederilor art. 21 lit. a) şi b) din OG nr. 25/2002 a avut în vedere opinia expertului, pârâta fiind astfel obligată la plata sumelor de 4115 lei dobânzi, 245.904 lei penalităţi de întârziere, 43.974 lei impozit profit, sumă de care a beneficiat în condiţiile art. 50 din Legea nr. 77/1994, constatând că sumele încasate cu titlu de dividende în perioada 1996 - 2000 sunt în cuantum de 13.437 lei. Restul daunelor solicitate nu au fost acordate faţă de prevederile art. 25 alin. (2) din OG nr. 25/2002.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 550 din 17 noiembrie 2010 a admis apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în parte în sensul obligării pârâtei la 277.505,03 lei penalităţi de întârziere, calculate până la data de 16 septembrie 2009, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei; a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâtă, subsecvent respingerii excepţiilor lipsei capacităţii de folosinţă şi a lipsei calităţii de reprezentant în ce o priveşte.
În considerentele deciziei se arată că pârâta nu a fost radiată din Registrul Special PAS conform adresei Judecătoriei Timişoara din 11 octombrie 2010, aceasta având capacitate de folosinţă conform art. 41 alin. (1) C. proc. civ. iar semnatara cererii de apel şi-a dovedit calitatea de reprezentant cu împuternicirea aflată la fila 18 din dosar.
În ce priveşte însă apelul asociaţiei pârâte, instanţa de apel făcând aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi a art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/19995 l-a anulat ca netimbrat.
Criticile apelantei reclamante cu privire la neadmiterea în tot a acţiunii au fost apreciate ca neîntemeiate. Sub aspectul cuantumului penalităţilor, în aplicarea art. 294 alin. (2) C. proc. civ., s-a admis actualizarea acestuia până la data de 16 septembrie 2009, reţinând că pârâta nu a contestat cuantumul solicitat.
Critica cu privire la cuantumul dividendelor a fost înlăturată în raport de art. 21 alin. (1) lit. b) din OG nr. 25/2002 care referă la dividende încasate iar criticile cu privire la celelalte daune interese, în raport de probele administrate care nu au făcut dovada că pârâta prin acţiuni ilicite ar fi dizolvat societatea, au fost înlăturate şi ele.
În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanta A.V.A.S. şi pârâta A.A.P.
I. Recurenta - reclamantă critică Decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocând greşita aplicare a prevederilor art. 21 alin. (1) şi alin. (1)1 lit. a) şi b) din OG nr. 25/2002 cât priveşte neadmiterea în tot a pretenţiilor solicitate; până la reînscrierea ca acţionar, pârâta conform probelor administrate a beneficiat de dividende, fiind greşit motivată respingerea capătului 4 din acţiune, probele administrate: înscrisuri şi expertiză au fost greşit apreciate.
II. Recurenta-pârâtă critică Decizia pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 în a căror dezvoltare arată că deşi a invocat starea de faliment fiind citată prin lichidator, în considerente nu apare acest aspect, fiind scutită de taxele de timbru conform Legii nr. 64/1995.
Recursurile nu sunt fondate.
I. Recurenta - reclamantă critică Decizia atacată în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2002 şi implicit la prevederile art. 1020 C. civ., susţinând că, în mod greşit nu s-au admis în totalitate pretenţiile solicitate de vreme ce s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni.
Se constată că susţinerile recurentei constituite în critici ale deciziei nu pot fi primite.
Potrivit art. 21 alin. (1)1 din OG nr. 25/2002 privind unele măsuri pentru monitorizarea post privatizare a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni deţinute de stat la societăţile comerciale, modificat, pe care recurenta-reclamantă îl invocă şi pe care şi-a întemeiat acţiunea, în cazul desfiinţării contractului pe cale convenţională sau judiciară, pentru prejudiciile cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din: a) sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale; b) sumelor reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; c) sumele prevăzute de HG nr. 1045/2001.
Raportat la aceste prevederi ambele instanţe pe baza expertizei efectuate au apreciat asupra cuantumului sumelor datorate cu titlul de mai sus, situaţie în care nu se poate afirma decât fără temei că s-au încălcat efectele rezoluţiunii câtă vreme sumele în discuţie nu au avut un caracter cert iar acestea au fost acordate în limita probelor administrate.
Cât priveşte criticile dezvoltate sub punctele 2 şi 3 din motivele de recurs se constată că acestea au ca obiect aprecierea probelor de către instanţă, or, potrivit art. 304 C. proc. civ., partea introductivă controlul instanţei de recurs este limitat la nelegalitatea hotărârii atacate nu şi la netemeinicia acesteia.
Prin urmare, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
II. Recursul declarat de asociaţia pârâtă este şi el nefondat, urmând a fi respins ca atare.
În ce o priveşte pe pârâtă, prin Decizia atacată apelul pe care aceasta l-a declarat a fost anulat ca netimbrat.
Instanţa de apel a reţinut că aceasta are capacitate de folosinţă nefiind radiată, motiv pentru care excepţia cu acest obiect a fost respinsă şi că, în consecinţă, trebuia să achite taxa de timbru cu care a fost citată conform art. 20 din Legea nr. 146/1997 modificată.
Critica recurentei pârâte în sensul că societatea privatizată, al cărui pachet de acţiuni a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare rezoluţionat, este în faliment şi că scutirea de taxele judiciare de timbru prevăzute de fosta Lege nr. 64/1995 i se aplică şi ei nu poate fi primită, recurenta-pârâtă fiind un subiect de drept distinct de societatea al cărei acţionar este nefiindu-i aplicabil regimul juridic al societăţii.
Se impune observaţia că recurenta pârâtă şi-a încadrat criticile în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dar că primul dintre ele a fost formal invocat neavând corespondent în dezvoltarea criticilor, în care se regăseşte numai cel de-al doilea motiv prin raportare la prevederile Legii nr. 64/1995 coroborate cu prevederile art. 15 pct. 9 din Legea nr. 146/1997.
Aşa fiind, faţă de cele ce preced Înalta Curte va respinge ambele recursuri ca nefondate, menţinând ca legală Decizia atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A.V.A.S. Bucureşti şi de pârâta A.A.P. împotriva deciziei nr. 560 din 17 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercialÄ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 aprilie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1428/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1499/2011. Comercial → |
|---|
