ICCJ. Decizia nr. 1428/2011. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 1428/2011
Dosar nr. 11499/2/2010
Şedinţa publică de la 31 martie 2011
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25 noiembrie 2010 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, petenta SC S.F. SRL a solicitat ca în contradictoriu cu intimata SC A.M. SA, să se dispună suspendarea provizorie a executării sentinţei comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 50525/3/2009, până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul apelului.
În motivarea cererii se arată că prin sentinţa tribunalului s-a admis în parte acţiunea formulată de pârâta SC A.M. SA şi a fost obligată reclamanta SC S.F. SRL la plata sumei de 30.000 Euro reprezentând despăgubiri şi la plata sumei de 8.611,05 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei reclamanta a declarat apel la data de 19 noiembrie 2010 iar la data de 25 noiembrie 2010 a depus cerere de suspendare a executării vremelnice a sentinţei, în temeiul articolului 280 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Solicită să se constate că în speţă sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale şi în consecinţă să se dispună suspendarea executării vremelnice de drept a sentinţei pe calea ordonanţei preşedinţiale, pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa comercială nr. 142 din 6 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost admisă cererea formulată de petenta SC S.F. SRL în contradictoriu cu pârâta SC A.M. SA; s-a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei comerciale nr. 10690 din 12 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 50525/3/2009, până la soluţionarea cererii de suspendare din cadrul apelului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a aplicat dispoziţiile legale în materie.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 142 din 6 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a formulat recurs SC A.M. SA criticând-o pentru nelegalitate invocând dispoziţiile art. 304 pt. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată de către recurentă că analizând considerentele care au stat la baza admiterii cererii de suspendare provizorie a executării, sunt lesne de constatat o serie de deficienţe generale de abordare şi apreciere de o manieră vădit subiectivă a situaţiilor proprii celor două părţi, desigur în detrimentul societăţii creditoare A.M. SA. În concret, arată recurenta, instanţa de fond preluând integral insinuările şi suspiciunile pur formale ale societăţii petente, a ajuns să identifice şi să reţină, drept o adevărată culpă proprie societăţii creditoare A.M. SA împrejurarea că aceasta din urmă este o persoană juridică străină, fapt care ar reprezenta un impediment în eventualitatea în care s-ar ajunge la întoarcerea executării ca efect al admiterii apelului.
Intimata SC S.F. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele şi lucrările dosarului în funcţie de criticile recurentei, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Literatura de specialitate a statuat că hotărârea este lipsită de temei legal atunci când din modul în care aceasta a fost redactată nu se poate determina dacă legea a fost corect sau nu aplicată ceea ce înseamnă că lipsa de temei legal nu trebuie confundată cu încălcarea legii.
Din această perspectivă şi din criticile hotărârii recurate, Înalta Curte reţine că sentinţa primei instanţe a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei. Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că dispoziţiile art. 280 C. proc. civ. reglementează pasivitatea suspendării execuţiei vremelnice a hotărârii care se bucură de forţă executare, în ciuda faptului că aceasta a fost apelată, iar apelul nu s-a soluţionat, dar numai în condiţiile speciale ale ordonanţei preşedinţiale reglementate de dispoziţiile art. 581 C. proc. civ. Or, în prezenta cauză instanţa de fond, în mod corect, în urma analizării actelor depuse la dosar precum şi a situaţiei de fapt, a considerat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 581 C. proc. civ., dând eficienţă celei de-a treia condiţii prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare provizorie a unei hotărâri executorii, respectiv aparenţa dreptului.
Nu este lipsit de relevanţă de a sublinia în acest context că eventualul prejudiciu care ar putea fi suportat de recurentă ca urmare a pronunţării sentinţei prin care s-a dispus suspendarea executării hotărârii a fost avut în vedere de către legiuitor la momentul instituirii posibilităţii de suspendare vremelnică a unei hotărâri executorii, motiv pentru care a constituit o garanţie în favoarea creditorului prin instituirea cauţiunii, cunoscut fiind faptul că aceasta reprezintă o sumă de bani care trebuie depusă de partea care solicită suspendarea executării silite a unei hotărâri judecătoreşti, cu titlu de garanţie, în scopul dezdăunării pentru eventualele pagube pe care cealaltă parte le-ar încerca prin luarea măsurii de suspendare.
Având în vedere considerentele arătate Înalta Curte în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC A.M. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 142 din 6 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 martie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1405/2011. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1434/2011. Comercial → |
|---|
